Țările din întreaga lume au raportat date privind numărul infecțiilor cu coronavirusul și al deceselor cauzate de COVID-19, informații cruciale în combaterea pandemiei, însă 3 țări ies părând să fie mai puțin transparente sau negând amploarea problemei, relatează CNN.
Tanzania nu și-a actualizat datele privind coronavirusul de la începutul lunii mai a anului trecut, bilanțul total al cazurilor confirmate în țara din estul Africii rămânând înghețat la 509 infecții și 21 de decese.
Turkmenistan, un stat din centrul Asiei condus de un regim profund autoritar și caracterizat de secretomanie, „nu a raportat niciun caz de COVID-19 până în prezent”, potrivit unui comunicat al Organizației Mondiale a Sănătății. Însă ONG-urile pentru drepturile omului afirmă că SARS-CoV-2 se răspândește și aici.
În mod similar nici Coreea de Nord nu a raportat niciun caz de infecție cu coronavirusul, situație privită cu scepticism de experți dată fiind granița comună cu China, țara în care a izbucnit pandemia, și faptul că Phenianul și-a testat doar o mică parte a populației de 25 de milioane de locuitori.
Dr. Dorit Nitzan, director regional pentru situații de urgență al Biroului OMS pentru Europa, a declarat pentru CNN că 14 țări nu au raportat până acum niciun caz de contagiere cu COVID-19 dar că organizația „nu poate verifica dacă zero cazuri raportate reprezentă în mod real o absență [a lor] sau nu”.
În plus, bilanțul OMS nu diferențiază între țările care au raportat zero cazuri de infectare și țările care nu au trimis deloc date.
Însă spre deosebire de Turkmenistan și Coreea de Nord, celelalte locații care au raportat zero cazuri sunt comunități insulare minuscule și extrem de izolate precum St. Helena, Kiribatu și Tuvalu.
În Tanzania, președintele John Magufuli a minimalizat în mod repetat pericolul reprezentat de virus, îndemnând cetățenii să se roage pentru a scăpa de coronavirus și recomandând leacuri bizare.
Acesta a refuzat de asemenea să cumpere vaccinuri pentru populația de 58 de milioane de locuitori ai țării, afirmând că acestea sunt „periculoase” și „nu ne fac bine”.
Însă moartea a doi înalți oficiali din Tanzania în ultimele săptămâni i-au subminat afirmațiile și există semne legate de o schimbare de poziție.
„Ceea ce este cu adevărat tulburător cu privire la locuri ca Tanzania este că nici măcar nu avem date”, afirmă dr. Peter Drobac, un expert în sănătate globală al Universității Oxford.
Președintele Tanzaniei John Magufuli (dreapta) la o întâlnire bilaterală cu premierul indian Narendra Modi (FOTO: Flickr)
Turkmenistan
În Turkmenistan, fosta republică sovietică despre care Humans Right Watch afirmă că este condusă de către unul dintre cele mai represive regimuri din lume, autoritățile au impus restricții de călătorie și au îndemnat la respectarea distanțării fizice și a purtatului de măști de protecție.
Însă autoritățile turkmene nu au anunțat că măsurile de precauție se datorează răspândirii coronavirusului în țară, afirmând în schimb că ele sunt necesare pentru ca locuitorii țării să se protejeze de „praful” din aer, potrivit unui anunț al guvernului de vara trecută.
Raportul HRW pe 2021 acuză executivul turkmen de „negarea iresponsabilă și gestionarea proastă a pandemiei de COVID-19 din țară”, lucruri care au dus la agravarea unei crize alimentare care a afectat statul din centrul Asiei încă de dinaintea izbucnirii pandemiei.
HRW afirmă că guvernul a forțat angajații din sistemul sanitar să păstreze tăcerea cu privire la răspândirea virusului.
Ambasada Statelor Unite din Turkmenistan afirmă pe site-ul său ca a primit informații privind „cetățeni locali cu simptome asociate COVID-19 fiind supuși testărilor pentru coronavirus și plasați în carantină în spitale de boli infecțioase”.
Diana Serebriannik, directorul ONG-ului Drepturi și Libertăți pentru Cetățenii Turkmenistanului, a descris situația din țară ca fiind un „dezastru” deoarece guvernul refuză să recunoască existența COVID-19, lăsând oamenii fără îngrijirea adecvată și majoritatea doctorilor fără cunoștințele necesare despre cum să-i trateze.
„Nu există nicio recunoaștere a virusului în interiorul țării. Și problema este că tratamentul pentru Covid este scump și unele persoane cu care ținem legătura nu și-l pot permite”, adăugând că prețurile din farmacii ale medicamentelor de import sunt ridicate.
„Unele persoane trebuie să aleagă dacă să își cumpere mâncare sau medicamente. Este o mare problemă”, adaugă Serebriannik.
Un anunț din luna ianuarie de pe site-ul ministerului sănătății din această țară anunța însă că Turkmenistanul a devenit prima țară din Asia care a autorizat în mod oficial vaccinul Sputnik V dezvoltat de Rusia.
Guvernul din Turkmenistan le spune cetățenilor să poarte măști de protecție pentru a se proteja de „praful” din aer (FOTO: STR / AFP / Profimedia)
Coreea de Nord
Semne de întrebare există și cu privire la veridicitatea datelor raportate de Coreea de Nord.
Un raport al OMS publicat în data de 8 ianuarie a acestui an afirmă că Phenianul pretinde că a testat 13.257 de persoane pentru coronavirus și nu a depistat niciun caz de COVID-19. Nicio altă actualizare asupra situației pandemice nu a fost oferită de atunci.
Prioritatea principală a autorităților nord-coreene de la izbucnirea pandemiei anul trecut a fost împiedicarea copleșirii infrastructurii sale degradate din domeniul sănătății.
Phenianul și-a tăiat în mod voluntar puținele legături cu lumea exterioară în 2020 pentru a preveni importarea virusului, tăind inclusiv legăturile comerciale cu China - un colac de salvare economică de care Coreea de Nord are nevoie pentru a preveni înfometarea cetățenilor ei.
Întreruperea legăturilor comerciale a afectat sever economia dar dintr-o perspectivă a sănătății publice măsura pare să fi funcționat, neexistând indicii că ar fi existat focare majore de COVID-19 în interiorul granițelor nord-coreene.
Liderul Kim Jong-un, cunoscut pentru paranoia sa extremă, a fost suficient e încrezător să apară în public de mai multe ori fără mască de protecție de la izbucnirea pandemiei.
Însă pe măsură ce vaccinurile vor oferi gradual posibilitatea de a reveni la o viață normală, colțurile lumii unde virusul așteaptă în afara vederii vor ridica o amenințare și mai mare.
„Cu cât mai mult lăsăm virusul să facă ravagii oriunde, cu atât mai multe bilete de loterie îi oferim pentru a se putea întoarce cu o nouă mutație care ne va face viețile extrem de dificile”, afirmă Drobac.
„Nu este doar o potențială tragedie pentru proprii locuitori ai unei țări, este un risc pentru noi toți”, adaugă acesta.
Citește și:
1
3
