E una in care jandarmii ii snopesc in bataie pe huliganii din galerii, undeva pe stradutele laturalnice din spatele spitalului Coltea, in timp ce mii de hipsteri, studenti si profesori protesteaza liber, intre cladirea unei facultati si a unui teatru. Revolutia mea e una in care, sub presiunea strazii, Presedintele ales al Romaniei isi cere public scuze pentru erorile sale, la ora de maxima audienta. Revolutia mea e una in care oamenii nu protesteaza impotriva reformei sistemului medical, ci impotriva coruptiei din spitale.
Revolutia mea e una in care nimeni nu stie ce e legea 4, dar toti stiu ce scrie in articolul 2 din Constitutie: "Nici un grup si nici o persoana nu poate exercita suveranitatea in nume propriu". Revolutia mea e una in care romanii inteligenti de peste hotare nu scriu texte revoltate de la distanta, ci iau primul avion spre acasa. Revolutia mea nu seamana cu golanii comunisti din Atena, ci cu indignatii liberi din Madrid. Revolutia mea e aici, printre noi, dar inca nu stie ca exista.
Revolutia mea e in scandarile auzite zilele astea la Timisoara - "Ole, ole, noi uram partidele", sau la Cluj - "PDL si USL, aceeasi mizerie". Revolutia mea e cu acea mama care i-a spus fiicei sale "Mama, du-te la proteste daca stii de ce te duci. Daca nu stii, stai si suna-ti un prieten care are nevoie de o vorba buna. E mai valoros decat sa fii gura casca."
Revolutia mea e cu prietenul meu care, intr-o zi, a desfundat singur canalul imputit din fata blocului in care locuiau alti o suta de oameni. Revolutia mea e cu cei care dau like pe Facebook abia dupa ce ajung acasa, obositi dupa o zi de munca si patru ore de proteste. Revolutia mea e cu studentul nebun care nu vrea sa dea spaga ca sa treaca examenul, e cu femeia sofer care azvarle un zambet superior injuraturilor pe care le primeste in trafic, e cu maica-mea care inchide televizorul ca sa mearga la un concert.
Revolutia mea e aici, printre noi, dar nimeni nu-i spune ca are puterea sa schimbe lumea. Asa cum Raed Arafat a schimbat SMURD-ul. Asa cum Marcel Iures a infiintat un teatru independent. Asa cum Cristina Neagu a ajuns cea mai buna handbalista din lume. Asa cum o echipa mica de cercetatori a salvat Institutul Cantacuzino de la pieire. Asa cum toate aceste povesti adevarate imping tara mea, mai cu vai, mai cu chiu, inainte.
Stiu ca sunt idealist, dar stiu ca la o astfel de revolutie visati si voi. Si, daca printr-o minune, ea ar deveni realitate, cu siguranta ca nu ar vedea-o nimeni la televizor. Pentru ca prea multi dintre noi am fi ocupati sa o implinim si pentru ca revolutia la care visez eu nu are spectatori. Are doar actori.
Alegeri SUA
Alegeri Rusia
SKB [anonim]
Asa e, sunt utopii.
Fiindca ceea descrie Vlad nu e revolutie, ci e normalitate, nu e vis, ci devine realitate, mai greu decat am vrea noi, dar trebuie doar sa-i vezi germenii, iar culoare politica nu mai exista demult. Oare cati au observat ironia: portocaliu = rosu+galben? De multe ori ma intreb daca chiar e o coincidenta.
moka [anonim]
si as mai adauga:
- indiferent cine este la putere societatea trebuie sa fie treaza si sa nu-i lase sa-si faca de cap
- oamenilor din orice localitate nu trebuie sa le fie frica de primar si trebuie sa mearga sa-l ia de guler cand face prostii cu banii comunitatii
- trebuie sa protestam pentru o reforma autentica in sanatate si nu impotriva reformei
- trebuie sa punem presiune pe toti actorii politici sa conlucreze in parlament in beneficiul cetatenilor si sa nu fie contra din principiu
- vrem ca institutiile statului sa lucreze pentru cetatean si nu sa ne ingroape in birocratie
- vrem ca achizitiile publice si privatizarile sa se faca transparent
- vrem ca toata lumea sa plateasca impozite corect iar evazionistii sa nu mai scape de fisc
- vrem sa avem o justitie eficienta (solutii unitare si rapide)
- vrem invatamant reformat si nu fabrici de diplome
- intelegem ca nu putem beneficia de pensii si sanatate atat timp cat nu contribuim (multi oameni dau 10eur pe cablu TV, 40-100 eur pe luna pentru casco la masini scumpe, 10-50 eur/luna pentru serv tel mobila, dar li se pare mult daca le-ai cere sa zicem 50 eur/luna pentru sanatate).
Cred ca si eu sunt un idealist.
Lista e deschisa. Sa mai adauge si altii...
Victor [anonim]
Mentalitatea adultilor este foarte greu de schimbat (daca nu imposibil, dupa o anumita varsta). Aceasta mentalitate se formeaza prin educatie si datorita influentei mediului in care se dezvolta copilul (adolescentul, tanarul).
Mediul din Romania nu este deloc favorabil formarii unei mentalitati ca cea descrisa de dvs. Educatia in familie este facuta de actualii adulti asa ca nici de aici nu ne putem astepta la schimbari pozitive (ma refer la majoritati). Singura solutie este educatia primita in sistemul de invatamant. Tocmai de aceea, acest sistem trebuie sa fie complet reformat. Nu este de ajuns cat s-a facut pana acum. Trebuie schimbata complet curricula (de fapt cu aceasta trebuia inceput). Educatia trebuie sa formeze caractere si sa dezvolte gandirea, initiativa si respectul pentru valori, nu numai sa forteze acumularea de informatii. Trebuie pus un accent mult mai mare pe valorile umane, morale. Acest lucru nu inseamna insa predarea materiilor "umaniste" in felul in care se face astazi. Trebuie dezvoltate toleranta si respectul reciproc, cultura dialogului argumentat. De asemenea, trebuie sa se tina cont de faptul ca nu toti copiii pot sa ajunga "intelectuali" (nu au dotarea intelectuala necesara). Aceasta nu inseamna ca ei trebuie dispretuiti (calitatea umana conteaza in primul rand) ci inseamna ca trebuie ca fiecare sa isi cunoasca posibilitatile si ca tintele pe care fiecare si le propune sa fie in concordanta cu aceste posibilitati. Din acest motiv, ar trebui sa existe doua trasee distincte in invatamantul gimnazial. O ramura pentru cei care pot sa urmeze o facultate si una pentru cei care nu pot, amandoua directii cu propria curricula (nu intru in amanunte de organizare).
Victor [anonim]
Profesorii trebuie sa faca un efort considerabil pentru a isi insusi noi metode de predare care sa fie in concordanta cu noua curricula si cu noua orientare a filozofiei sistemului de invatamant. De asemenea trebuie sa fie permanent la curent cu noutatile din domeniul de interes. O educatie continua, si pentru profesori. De asemenea, in predarea materiei trebuie sa se foloseasca tot mai mult noile metode informatice (manualul pe suport de hartie va disparea cu timpul).
Sistemul de invatamant se impotriveste puternic schimbarii si nu toti profesorii sunt de acord cu principiile enuntate mai sus asa ca nu stiu in ce masura, singura varianta ne-utopica de a reforma societatea este si viabila.