Hotview cu Vlad Mixich

Marcel Iures: Suntem un imperiu lingvistic: un stat federal compus din cateva provincii arhaice, unite de ceva miraculos - limba romana

de Vlad Mixich     HotNews.ro
Luni, 28 iulie 2008, 13:35 Actualitate | Cultură

Marcel Iures
Foto: Rompres
L-am intalnit pe Marcel Iures in cabina sa de actor, aflata la subsolul unei cladiri de pe Calea Victoriei: oglinzi mari, doua servetele intr-un colt si o sticla de apa. Neras si imbracat intr-un tricou larg, putin decolorat, singurul actor roman care a jucat alaturi de Nicole Kidman, George Clooney sau Bruce Willis obisnuieste sa te priveasca in ochi si sa-si aprinda tigara dupa tigara. Pentru cititorii HotNews, Marcel Iures a povestit despre cea mai mare criza a vietii sale, dar si despre implicarea in politica. Am cunoscut un Marcel Iures de o modestie eleganta, care poate fi insa si foarte revoltat… Aflati totul citind unul dintre rarele interviuri acordate de Marcel Iures.

Vlad Mixich: In studentie faceati parte dintr-o trupa de rock. Sunteti mai liber astazi decat atunci?
 
Omul traieste intr-un abuz permanent, intr-o forma de desantare
 
 
Marcel Iures
Marcel Iures: Libertatea e ceva tragic. Nici nu are rost sa vorbim despre ea pentru ca suntem afundati cu totii, omenirea, in subsolul subsolului inchisorii non-libertatii. Inotam intr-o chestie pe care ne-am creat-o, o mare artificiala care e plina de dependenta, sclavie si aservire. Eu cred ca sunt mai degraba un om preocupat de spirit. Asta e singura zona libera, si, daca vreti, e o dubla libertate: libertatea de a medita la asta si libertatea dobandita prin puterea exemplului.

Eu am libertatea de a alege si, aceasta forma suprema de vointa buna e cam totul pentru mine. Din asta m-am nascut si pe asta se bizuie ultimii 20 de ani din viata mea. Libertatea de a alege e ceva ce produce emotie, produce mult bine in jur, nu asteapta nici un fel de rasplata sau raspuns. E ca un izvor care nu se gandeste unde va ajunge. El a luat decizia sa curga, fie ca ajunge in desert, in gura unui leu sau intr-o chiuveta.

TEATRUL ACT ESTE RASPUNSUL LA O MARE INFRANGERE

V.M.: Unii vorbesc despre o asa numita alienare pe care Internetul o aduce libertatii generatiilor “messenger”. Sunteti de acord?
Marcel Iures: Dar masinile nu induc o doza de alienare? Orice masina te incarcereaza intr-o bucata de metal, ceea ce te separa cu buna stiinta de ceilalti ca sa ajungi mai repede si mai curat decat ceilalti. Apar o seama de beneficii fictive sau cel mult temporare. Asa cu internetul, care e doar o scula, atat si nimic mai mult. Faptul ca se abuzeaza de el nu e anormal. Omul traieste intr-un abuz permanent, intr-o forma de desantare. Si asta e un eufemism de a numi nerusinarea.

 
* Marcel Iures s-a nascut in 2 august 1951 in Oltenia.
* Si-a inceput cariera profesionala in teatru, fiind de doua ori castigatorul premiului UNITER pentru cel mai bun actor si nominalizat de mai multe ori.
* Este fondatorul primului teatru independent din Romania, teatrul ACT, calitate in care a primit si premiul de excelenta al UNITER.
* A jucat sub regia celor mai mari nume ale teatrului romanesc. A fost nominalizat pentru premiile British Theatre Awards.
* Marcel Iures este singurul actor roman care a facut cariera la Hollywood. A jucat roluri importante alaturi de Nicole Kidman, George Clooney, Bruce Willis, Johnny Depp sau Tom Cruise.
* Este presedintele Festivalului de Film “Anonimul”.
 
 
Carte de vizita Marcel Iures
Nu. Noi suntem un fel de spectatori ai vietii, uneori si ai vietii noastre si a propriilor nostri copii. Nu cred ca e asa. Ei se vad, se ating, au iubite, au iubiti, au greutati, au vacante in comun, neajunsuri, neputinte, le impartasesc. Iata, de fapt, unde duce ideea de chibit al vietii. Faptul ca noi chibitam viata ne da o falsa libertate de a comenta si problematiza tot, avand toti un punct comun: suntem in tribune.

In tribune esti liber sa faci ce vrei pentru ca de fapt nu faci nimic. Cand cobori in arena si incerci sa-l salvezi sau sa dai mana cu el, atunci poate ca e murdar si transpirat, si atunci termenii se schimba fundamental. 

V.M.: La un moment dat ati spus: “conditia creatiei este criza, efortul de a te ridica din genunchi in picioare este conditia artei”. Care este criza cea mai importanta prin care ati trecut?
Marcel Iures: O iau de foarte departe. In clipa in care iti dai seama ca ai un mers al vietii tale, un culoar, primul cuvant care iti vine in minte e dar. E un dar, nu? Al doilea cuvant este grija, nu? Esti preocupat de darul primit. Comportamentul omului se sustine pe o perna metaforica, simbolistica, si el tot incearca in inaintarea asta care e mai mult cadere decat inaltare, incearca sa se sprijine pe nevazutul asta care este dupa mine, esentialul. Asta e important. Nu vazutul; vazutul e compus din substanta moarta si e ca picatura de apa care se evapora. Ce rezista in noi este exact acest efort necontenit de a te ridica. Si numim ridicare orice inseamna intelegere in profunzime.

Revin la niste amintiri pe care imi permit sa le depan pentru ca sunt descarcate de patima. De fapt asta este si functia victoriei, omul prin asta se tamaduieste de orgoliu si trufie, pentru ca isi da seama ca focul asta fizic, patima, imprecatia, razbunarea, sunt stari de lucru. Si atunci, nemaivandu-le imi pot permite sa depan o amintire, care s-a transformat deja in invatatura.

In ’93, in plina nastere a libertatii castigate, sau mai curand necastigate, mi-am imaginat ca orice om ca sunt liber. Am incercat atunci din interiorul sistemului, vorbesc de teatrul de stat, sa ne exprimam asa cum visam inainte. Vorbesc la plural pentru ca era vorba de un grup.

 
Sistemul ne-a tras un pumn in cap cu Richard al III-lea
 
 
Marcel Iures
Lucrul asta a produs cea mai mare reactie in sistem. Sistemul ne-a tras un pumn in cap. Era vorba de un mare spectacol, la un teatru senzational, Odeon. Era Richard al III-lea de Shakespeare, intr-o companie superba. Ca orice grup profesional, ne doream victoria. Era natural si sanatos. Raspunsul pe care l-am primit a fost devastator. Dar pericolul nu era aici, asta ti se poate intampla si in America, si oriunde.

Pericolul era sa nu intelegem, sa o luam ca o regula de viata, ceva natural care ne da lectia asta de doua mii de ani pe pamantul asta. Si atunci cadeam in acelasi smarc in care infrangerea prin repetarea ei confirma ideea de a fi roman: infrangerea e o parte esentiala a Romaniei, e normala. Aici intervine miracolul sustinut de propriul efort, propria vointa. Asa s-a nascut hotararea si vointa de a face teatrul Act. Teatrul Act este raspunsul de peste 10 ani la acea infrangere. E o mare ridicare pentru mine.

POVESTEA DRUMULUI CATRE HOLLYWOOD

V.M.: Apoi a urmat episodul Hollywood. Cum simtiti, ca ati plecat in SUA sau ca v-ati intors din SUA?
Marcel Iures: E o intrebare extrem de interesanta... m-am tot gandit la asta. Aveam pe atunci chiar inainte de plecare, in ’95, cateva lucruri esentiale. Cautam sa-mi rezolv litigiul existential in care ma aruncase patania de care tocmai v-am spus. Eram somer; familie, nevoie de bani, nevoie de ceva, nevoie de tot, sa ma exprim. Peste toate cautarile acestea, vine unul dintre cei mai mari agenti din lume si-mi zice: “te-am vazut in Richard al III-lea; nu vrei sa faci o cariera internationala in film?”.

A fost o mare incercare, o incercare peste alta incercare. Ca orice artist care se indrepta spre 45 de ani, aveam o circumspectie normala la varsta aia. Ma preocupa orice altceva in afara de o cariera internationala in film, aveam de dus batalii aici, si era lupta mea personala. Am ingaimat ceva in engleza, ca nu stiam decat vreo 30 de cuvinte in engleza. I-am explicat ca habar n-am engleza. Mi-a spus ca nu trebuie sa-mi fac probleme pentru ca o sa invat engleza mai repede decat imi imaginez. Si a avut dreptate.

 
Eu cred ca 90% din cei care intra in biserici sunt vizitatori, la fel cum buna parte din preoti sunt doar functionari
 
 
Marcel Iures
Apoi, am ajuns in cea mai mare agentie de artisti din Hollywood, cu agentul meu langa, eu nestiind ca sunt intr-un loc unde in America iti poate pune Dumnezeu mana in cap. Agentul american cu care discutam mi-a spus: “te muti aici; incepem, esti om de 3-4 milioane de dolari pe an; ei?”, a zis el.

Eu m-am uitat la agentul meu batran, european, englez. El era in baston, isi scrantise glezna incercand sa-si salveze pisica, sa nu calce adica pe ea, el avand peste 100 de kilograme. Nu zicea nimic Jeremy, si eu am spus: “nu inteleg, trebuie sa ma mut cu toata familia aici?”. “Daca vrei, daca vrei cu toata familia e ok. Sau numai tu stai aici. Avem planuri, interviuri peste interviuri, demo-uri”.

Si eu am spus nu! El mi-a spus: “Ei nu se poate, nu esti serios”. Am spus: “Ba da, pot veni oricand”. “Nu, nu, nu, trebuie sa stai aici”. Si atunci, am spus ca raspunsul meu e definitiv nu. Instinctiv am spus nu. El si-a chemat asistentii sa vada un om nebun care nu vrea milioane de dolari. Eu i-am zis insa ca vorbesc serios.

Si cand am iesit, agentul meu englez, schiopatand, mi-a spus: “very clever, Marcel, very clever”. Exista un demon in fiecare om care spune: “e pe dracu, bineinteles”, adica e un orgoliu nemasurat, in special la barbati, sa fie intelepti, desi ei nu ajung asa decat rarissim. Dar faptul ca mi-o spunea un mare agent in timp ce coboram din fabrica aia de facut glorie la minut, era ceva.

Raspunsul l-am primit mult mai tarziu si in doua feluri. In primul rand mi-am explicat de ce am refuzat atunci, realizand tot ce am realizat in ultimii 10 ani, lucru care nu ar fi fost cu putinta daca ma bagam in catusele gloriei si banului. Si al doilea, care il premerge pe primul: e mai interesant sa vii din afara unui sistem, decat sa stai in el.

Nu a fost o alegere constienta, ci a ales mai mult instinctul, intuitia, presimtirea ca ceva nu e in regula acolo, ci ca am eu o alta treaba mai importanta. Daca iese si aia, cu atat mai bine. Asta a fost tot. Eu consider asta un alt mod de a te ridica, nu stiu cat de mare e, dar cert e ca asa s-a intamplat. 

V.M.: S-ar spune ca nu v-ati lasat impresionat in clipa in care a venit acel agent britanic la dumneavoastra...
Marcel Iures: Ei, cum sa nu fiu impresionat. Am ramas cu gura cascata. Cum sa nu te scoata o asa chestie din papuci. Era absolut firesc sa fiu socat.

V.M.: Dar nu va intreaba actorii mai tineri: domnule Iures, ce ati facut ca sa vi se intample asa ceva? Vrem sa ni se intample si noua... Care e secretul?
 
Acasa este pentru mine, la varsta mea, locul unde imi pot recunoaste spaimele ca fiind ale mele
 
 
Marcel Iures
Marcel Iures: Eee, li se intampla. Totul e sa lasi sa se intample. Vasilica Tastaman avea o teorie, care venea din felul in care cadea ea pe scena. Toti ii spuneau: "dom’le, cazi senzational, tuturor ni se strange inima sa nu-ti rupi ceva". Si spunea ea: "dragii mei, secretul e sa te lasi moale". Si atunci e mai mult o prelingere in cadere. Deci trebuie sa te lasi moale. Dar trebuie sa ai si noroc.

Si mie mi s-a intamplat. Mai nou, teoriile sunt ca sa gandesti pozitiv... dar aici dai intr-o chestie perfida. Mai ales in omul modern care simuleaza foarte mult, pentru ca el e intr-o vrajba continua si traieste intr-o zona de fictiune. Cam cum se intampla prin biserici: eu cred ca 90% din cei care intra in biserici sunt vizitatori, la fel cum buna parte din preoti sunt doar functionari. Chestia cu harul, cu credinta, e mai complicata...

“NE BATEM JOC DE PAMANTUL PE CARE CALCAM”

V.M.: Practic, traiti intre doua continente. Unde e acasa pentru dumneavoastra? Ce e acasa?
Marcel Iures: Acasa este pentru mine, la varsta mea, locul unde imi pot recunoaste spaimele ca fiind ale mele. Departarea, indiferent ca e prin alegere sau fortata, adauga intre mine si mine(acolo unde traieste spiritul) ceva. Imi adauga un obstacol in interior. Nu e nimic patetic, ci e un act real. Atunci cand plec cu traista mea masor cum masoara un scafandru oxigenul din tub, si indraznesc atat cat mai am oxigen. Nu cred in turismul artistic, in simulacrul de curiozitate, pentru ca la 25.000 km de casa, de Romania, esti inspaimantat. Vorbesc pentru mine.

V.M.: Dar fizic, unde va simtiti acasa?
Marcel Iures: Acasa fizic pentru mine e pamantul asta pe care calcam, de care ne batem joc, fata de care suntem nepasatori, rasfatati, chiar cinici. Tot pamantul asta e locuit de consumatori. Consumul presupune o pierdere. Iar noi, regnul uman, mancam, omoram ceva, ca sa dam nastere unor oameni care vor face acelasi lucru la infinit. Aici intervine desantarea si decaderea omului.

Sigur, el e blestemat sa faca asta. Dar o forma de inaltare este sa te gandesti un pic daca nu cumva se va termina totul. Chiar asa putem manca la nesfarsit, devasta la nesfarsit, consuma la infinit? Si aici vedem toata goliciunea lumii. Ecologismul, ca orice –ism, e dubios, pentru ca e o teorie. In schimb, trebuie sa practicam calitatea, milostenia si respectul. Daca noi nu vrem sa ne sufocam, ar trebui sa ne abtinem sa-i sufocam pe altii, nu?

Atitudinea unui consumator modern exclude compasiunea, mila, caritatea. Si asa natura se depersonifica pentru om. Eu cred ca natura e o creatie. Nu e o persoana un copac, dar cu atat mai mult eu fiind o persoana, trebuie sa am grija de el. E un gest care nu are o mistica ezoterica, ci pur si simplu trebuie sa o fac. 

V.M.: Bucurestiul il resimtiti ca acasa?
Marcel Iures: Nu, nu. In schimb ma simt extrem de acasa la munte, la tara, asa cum e ea: batjocorita, desfigurata, si de politica oficiala din Romania, si de caderea si neputinta oamenilor. Aici e acasa pentru mine. 

V.M.: Vorbeati de politica oficiala din Romania. Se speculeaza in presa frecvent asupra implicarii dumneavoastra politice. Ati luat parte si la campania PDL-ului...
Marcel Iures: E mult spus implicat in campanie. Am facut parte din grupul de doi-trei intelectuali, figuri publice, care au aparut de doua ori, o data la inceputul campaniei, si o data la sfarsitul campaniei lui Vasile Blaga. E mai mult o chestie de prietenie si de intersectare pe cateva lucruri importante. 

V.M.: Am crezut ca ati fost acolo pentru a face un studiu pentru vreun rol...
 
Noi, romanii, suntem un stat federal compus din cateva provincii arhaice, unite de ceva miraculos: limba romana
 
 
Marcel Iures
Marcel Iures: Nu, nu. Inca am imaginatie. Politica e, desigur, murdara... Plus ca e dificil sa vezi in functii publice oameni extrem de destepti care se anihileaza prin faptul ca devin organizatori si administratori. Din punct de vedere politic, noi romanii traim intr-o zona tragica de multa vreme. Evolutia istorica sociala a fost discontinua.

Am avut mereu senzatia ca suntem parasutati in alt timp. Progresul, ca idee, la noi a fost o sincopa, un sughit ingrozitor. De asta si impactul oricarui tip de progres a fost la nivel de seism. Dar in putine locuri din lume a existat o continuitate. Noi, romanii, suntem un stat federal compus din cateva provincii arhaice, unite de ceva miraculos: limba romana. Suntem de fapt un imperiu lingvistic. Cum facem ca pe aceasta bucatica de pamant sa rezistam ca imperiu lingvistic in fata imperiului global? Nu stiu. 

“MA APUCA NERVII CAND MA GANDESC LA CINEMATOGRAFIA ROMANEASCA”

V.M.: Sa ne intoarcem insa la cinematografie. Spuneati in deschiderea festivalului Anonimul, ca sperati ca tantarii din Delta sa-i imbolnaveasca pe toti de boala filmului. Iata ca tantarii din Delta au intepat la Cannes toata Europa... Care e secretul tantarilor astora?
Marcel Iures: Tantarul de nordul Dunarii are o calitate: se furiseaza, nu il auzi. Dincolo de asta, eu cred ca victoria sta cel mai mult in faptul ca am inceput sa fim ascultati. Aaaa, Mungiu, Cannes, Romania... E ok. Dar abia acum incepe. Daca vom ramane doar in zona de notorietate suficienta... si clopotele, cat ar fi ele de mari, vibreaza ceva vreme, apoi se sting.

Problema e ce urmeaza. De ce-i mai chemi? De ce te mai duci tu sa le arati ceva? Din pacate, tot valul asta pare a fi mai mult o intamplare. 

V.M.: Spuneti ca situatia politica a determinat succesul de la Cannes?
Marcel Iures: Dar nici nu conteaza asta. Foarte bine, dar numai sa nu se opreasca aici. E vorba de un efort de tara, care presupune politici, prioritati, fonduri. 

V.M.: Exista macar vreuna dintre acestea trei?
Marcel Iures: Nu pare ca exista. Fonduri exista, dar micute si nu-ti permit sa intri la un alt nivel al jocului.

V.M.: Cine poate schimba aceasta situatie?
Marcel Iures: Evident ca autoritatile. Cu mai mare atentie, cu mai mare incredere. Arta e intotdeauna un pariu, chiar si in cele mai abundente politici culturale, in Germania, chiar si in Franta. Orice francez caruia ii spui ca nu se mai dau fonduri de la Ministerul Culturii se enerveaza evident, si sparge un geam. Atunci cand arunci bani in cultura inseamna ca ai o doza de indrazneala.

 
Specificul nostru este indrazneala mica
 
 
Marcel Iures
Dar trebuie sa ai gandul unei investitii, nu neaparat la nivel de afacere, o investitie pe care nu o verifici in termeni contabilicesti si de profit intr-un an de zile, ci in 25-30 de ani. Dar specificul nostru este indrazneala mica. Sa sari peste un gardulet de un metru si zece. Nu! Eu aici chiar am o suferinta. Stiu ca statul roman e capabil sa arunce in cinema intre 50 si 100 milioane de euro.

Descumpanirea mea vine din faptul ca disponibilitatile financiare sunt acestea, iar nivelul la care se fac propunerile este dezgustator, este umilitor. Ma face sa ma simt singur in propria mea tara. Ma simt deconectat de propria mea cultura, pentru ca eu nu am in spate propriul meu stat. Cum adica? Eu sunt capabil sa produc proiecte, si am proiecte, in termeni europeni... iar statul imi da 300.000 euro, in cel mai fericit caz 800.000 euro.

V.M.: De ce este subfinantata cinematografia romaneasca?
Marcel Iures: Nu stiu. Asta e o intrebare la care vreau sa primesc raspuns, si sper sa-l primesc cat mai repede.

V.M.: Pe cine trebuie sa luati de guler pentru a primi acest raspuns?
Marcel Iures: Nu e vorba de luat de guler, caci atunci cand nu am stiut, nici pe mine nu m-a pleznit nimeni, ci mi-a explicat. Nu pot deveni isteric in propria mea tara, la varsta pe care o am. Ar fi inadmisibil, caci asta a fost una dintre metodele extrem de perfide de zguduire a societatii noastre, cum a facut domnul Iliescu in ‘90. E vorba asadar de a ajunge intr-o zona de contact nemijlocit, una sper eu cat de cat emotionala.

V.M.: Dar statul nu are emotii... 
Marcel Iures: Tocmai asta e pariul. Astept asta de la zona inalta, de la zona de comanda, si sper sa pot avea aceasta intalnire, sa putem face un montaj financiar, pe un termen macar mediu, caci la noi totul este ce se intampla intre doua sesiuni de finantare. Este evident ca cei care se ocupa de asta, cei care sunt investiti la randul lor de altii, nu sunt stapaniti de nici o emotie sau mirare, poate de o lehamite si un pic de interes ca sunt platiti ca sa-si justifice functia.

V.M.: Intentionati sa initiati un lobby?
Marcel Iures: Da, pe langa puterea din Romania, cea executiva si care poate lua o decizie. 

 
Cristi Mungiu in clipa asta e o forta. Are o mie de relatii internationale. Nu se poate sa-l tii la 300.000 de euro, trebuie sa-i dai trei milioane
 
 
Marcel Iures
V.M.: Planuiti o stragie de grup sau este o initiativa personala a dumneavoastra?
Marcel Iures: Nu, nici vorba, nici nu-mi trece prin minte sa fiu seful cinematografiei romanesti. Eu le pot oferi un model de proiect intraeuropean si intercontinental. E foarte simplu si nici macar nu e greu. Toti ne plangem ca noi romanii avem o cultura mica, care sufera de regionalism si provincialism. Nu e adevarat. E fals. E tot ce pot spune si chiar demonstra.

Problema este sa ne exprimam la nivelul anilor 2008, daca putem chiar 2020. Si putem. Exista si resurse, avem si povesti. Am si puterea metaforica, competentele, relatiile. Si nu vorbesc numai de mine. Cristi Mungiu in clipa asta e o forta. Are o mie de relatii internationale. Nu se poate sa-l tii la 300.000 de euro, trebuie sa-i dai trei milioane, pe baza acestui semnal, care e al tarii, ca se exprima prin mine, sau Mungiu, sau celebrul Busuioc, are mai putina importanta.

Aici venim in zona impersonala a victoriei. Suntem doar instrumentele unui fenomen pe care scrie Romania. Cristi Mungiu, daca se enerveaza, se duce si face rost pe langa cele trei milioane pe care le merita, face rost de inca zece, de la Londra, Paris, de peste tot. Trebuie sa se schimbe termenii problemei, trebuie sa iesim din zona de biblioteca.

Cannes-ul si toate premiile, pe langa satisfactie, si portrete de presa, contine o capcana: nu e afacere. Or, eu propun o afacere. Se poate aduce Disney aici, sau Spielberg, pe un subiect mixt si facut extraordinar. Si atunci intram in marea familie, si nici nu ma mai intereseaza daca e europeana sau nu. E marea familie a artistilor.

Tot se vrea un mare fenomen in cinematografia romaneasca. Nu se poate sa faci mare fenomen cu 300.000 sau 800.000 euro, dar se poate face cu zece milioane. E atat de simplu ca ma apuca si nervii cand ma gandesc.

























[P] Camera Consultantilor Fiscali organizeaza examen de atribuire a calitatii de consultant fiscal sau de consultant fiscal asistent in Bucuresti, in data de 4 noiembrie 2017

Camera Consultantilor Fiscali este organizatia profesionala de utilitate publica care coordoneaza activitatea de consultanta fiscala din Romania si are in evidenta peste 5.500 de membri la nivel national. Inscrierile la examen se fac in perioada 2 octombrie 2017 - 20 octombrie 2017 pe site-ul http://www.ccfiscali.ro/.

16490 vizualizari

  • +3 (7 voturi)    
    Felicitari (Luni, 28 iulie 2008, 14:12)

    Alex [anonim]

    Inca un interviu bun.
    Luat de un oltean unui oltean.
    • +1 (1 vot)    
      comentat de un oltean (Marţi, 29 iulie 2008, 8:40)

      silviu [anonim] i-a raspuns lui Alex

      extra interviul
  • +1 (9 voturi)    
    ESTE CEL MAI (Luni, 28 iulie 2008, 14:16)

    gabifm [utilizator]

    talentat, frumos, carismatic, special actor roman. are acel "ceva" pe care il au numai actorii mari: al pacino, robert de niro, jack nicholson combinat cu "magia" lui george clooney, brad pitt, etc.
    este special. este daruit de dumnezeu.
    • +1 (1 vot)    
      si mai si (Marţi, 29 iulie 2008, 9:08)

      sargo [anonim] i-a raspuns lui gabifm

      he he
      e mai profund si mai adevarat decat toti la un loc
    • 0 (0 voturi)    
      denaturare (Sâmbătă, 18 decembrie 2010, 19:27)

      Vasile Gheorghe [anonim] i-a raspuns lui gabifm

      Acum se foloseste cuvantul "special" in detrimentul lui "deosebit". Este de multe ori impropriu sau fortat. Asa cum s-a uitat de cuvantul "minunat" inlocuit cu "magic" Auzi ce blasfemie? "Seara magica a Craciunului"! Sau"Magie si har, Velpitar" Blasfemie la propriu, in sens religios, dar si denaturare a limbii romane ... care arata mai intai denaturare a educatiei, a simtului obisnuit Si mai sunt multe alte cuvinte cu aceasta problema din pacate.
  • +6 (6 voturi)    
    SPECIAL (Luni, 28 iulie 2008, 14:38)

    Delia [anonim]

    Nu stiu de ce, inainte de 89, il vedeam si nu prea in filme.Era o figura stearsa, acolo unde aparea, nu putem sa il disting in multime.In Peacemaker sau in Gool, l-am privit cu o placere deosebita. Mi se parea, de-alungul fiecarui film, ca nu e altul ca el de talentat, de profund, de ..... .Sa fiu orbita de aureola HOLYWOOD care il inconjoara? Certamente am nevoie de filme noi care sa-mi arate de ce , pentru mine, domnul Iures este cel mai talentat actor roman.Îi doresc succes si sa il vedem cat mai repede in noi productii!
    • 0 (0 voturi)    
      raspuns pt delia (Duminică, 21 septembrie 2008, 17:19)

      mk [anonim] i-a raspuns lui Delia

      inainte de '89, draga delia, il gaseai pe scena Bulandrei- deloc sters. in ce filme ti-ai fi dorit pe-atunci sa-l vezi?...in "Vis de ianuarie" , primul lui rol de film, a fost o prezenta deosebita. Apoi l-ai mai putea regasi in piese de teatru ale Televiziunii, in care a realizat citeva personaje uluitoare.
      Cam asta...cred ca pur si simplu nu a fost sa fie "Intilnirea".
      :-)
  • +5 (7 voturi)    
    Bravo Vlade (Luni, 28 iulie 2008, 14:43)

    dan calin [anonim]

    sunt mandru ca am avut un coleg ca tine, tine-o tot asa, Danutz
  • +4 (6 voturi)    
    Intrebare pentru public... (Luni, 28 iulie 2008, 14:51)

    Goe [anonim]

    Domnule Mixich, inca o data felicitari. Optiunea pentru dl. Iures, din nou castigatoare!

    Dar... oameni buni, am citit si recitit interviul asta. Prima data cu pulsul la maximum, a doua oara cu un zambet trist si amar... Apoi cu jena, cu rusine, cu manie, cu mila...

    Dvs. ce va inspira?
    • +1 (3 voturi)    
      asta (Luni, 28 iulie 2008, 15:33)

      Valentin [anonim] i-a raspuns lui Goe

      imi inspira: puterea de a nu te cobori la compromis. Demnitate. Nu ma simt in stare de a pune intrebarea evanghelica, cea cu piatra. Insa imi permit: chiar am invatat ceva din pilda aceea? Se ingramadesc pe ecrane bigoti cu piatra (chiar sub sutana!). L-ar lovi fara ezitare pe Marcel Iures. Fiindca nu vor fi in veci in stare de o autoanaliza ca a acestui mare OM.
  • +4 (6 voturi)    
    succes! (Luni, 28 iulie 2008, 14:57)

    calin [anonim]

    Ma bucur tare mult de ceea ce am citit. Mult succes domnule Iures!
    Cu respect, Calin.
  • +4 (6 voturi)    
    Frumos (Luni, 28 iulie 2008, 15:03)

    Blomar [anonim]

    Un interviu bun cu un om mare, intr-adevar. Well done!
  • +2 (2 voturi)    
    multumiri (Luni, 28 iulie 2008, 18:46)

    munteanu bogdan [anonim]

    nu putem decit fi mindri si multumi acestui minunat OM ca isi accepta tara si confratii......
    Mult succes si multe roluri de care sa fim cu totii mindri........
  • +1 (1 vot)    
    iures (Luni, 28 iulie 2008, 19:19)

    cpaleru1211377215 [utilizator]

    un gigant sufletesc cu trup marunt si din pacate pt noi aflat sub spectrul bolii ce macina incet corpul /OARE CANCER?INCERC AJUT DAR GREU
  • +2 (2 voturi)    
    elitismul (Luni, 28 iulie 2008, 19:23)

    ginel [anonim]

    Elitismul bate-l vina. Statul sa faca ceva pentru cinematografie, nu noi sa facem filme mai bune.
    Toti spun ca banii fac diferenta, si de asta cinematografia romana e proasta. E proasta ca actori si regizori sunt nebuni la cap, si fiecare proiect, e pentru fiecare proiectul vietii lui. N-au invatat inca sa se relaxeze si sa se bucure de calatorie.
  • +1 (3 voturi)    
    CREATORUL DE TEATRU (Luni, 28 iulie 2008, 21:48)

    bugsy [anonim]

    Nu joaca in telenovele, nu participa la emisiuni TV, nu iese la evenimente mondene, nu vorbeste urat despre tara sa, nu are aere de vedeta (cu toate ca este singurul STAR adevarat din Romania, asta in acceptiunea starsystemului de la Hollywood).

    Marcel IURES este cel mai profesionist actor/artist/om de cultura din Romania!

    Daca era la Hollywood cu 20 de ani mai devreme, acum ar fi avut un Oscar pentru interpretare.
    Este un actor de talia unora precum de Niro, Pacino, Nicholson, Beatty.

    Marcel Iures - un oltean din Bailesti!

    Felicitari autorului pentru ideea de a face acest interviu cu Marcel Iures, pentru intrebarile decente si de bunsimt.
  • +1 (1 vot)    
    adevarat... (Luni, 28 iulie 2008, 22:59)

    Synaptic [utilizator]

    "Nu se poate sa faci mare fenomen cu 300.000 sau 800.000 euro, dar se poate face cu zece milioane. E atat de simplu ca ma apuca si nervii cand ma gandesc".

    Marea dilema a romanilor.
  • +1 (1 vot)    
    Aplause!!!!!!!!!!!!!!!!! (Luni, 28 iulie 2008, 23:01)

    Mirciuc [utilizator]

    BRAVOOOO!!!!!!!!!!!!!!!

    Asa e cind cineva vrea sa spuna si ceea ce are de spus, si ace cine sa-l asculte (citeasca).

    Dar .... totusi ce legatura poate fi cu ... V.B.
  • +1 (1 vot)    
    . (Luni, 28 iulie 2008, 23:04)

    Irina [anonim]

    Voi trai vreodata sa il vad pe Marcel Iures pe scena? Un mare om. Cati actori romani poti vedea intr-un film difuzat de BBC1? Numai unul singur si acesta este Marcel Iures. Toata aprecierea, stima si respectul pentru activitatea sa si pentru ce a facut pentru teatrul romanesc si pentru arta in general.
  • +2 (2 voturi)    
    GENIAL (Marţi, 29 iulie 2008, 3:26)

    Seraphim [anonim]

    Draga Delia,

    daca l-ai fi vazut pe Marcel Iures in rolul lui Franz Liszt in chiar primul lui film - "Vis de ianuarie" (1978) -, revelatia acestui talent imens ti-ar fi produs frisoane, asa cum si noua, iubitorilor filmului romanesc, ne-a provocat la vremea respectiva. Cred ca " talantii " lui pot fi asemanati doar cu cei ai lui Nikita Mihalkov.

    Omnia ad majorem Dei gloriam!
  • +1 (1 vot)    
    Iuresu" (Marţi, 29 iulie 2008, 6:44)

    Ion Codreanu [anonim]

    Sintem niste provincii arhaice unite prin limba romana dar si prin cultura poporului roman prin simtamintele lui.Cred ca asa trebuie sa fi gindit si marele artist.Toate acestea si zestrea pusa de o parte de inaintasii nostri si de noi ,ne ajuta sa rezistam AICI
    • 0 (0 voturi)    
      Ai gresit! (Joi, 31 iulie 2008, 12:50)

      Mirciuc [utilizator] i-a raspuns lui Ion Codreanu

      Nu interpreta ceva ca sa scoti altceva. OMUL a aspus exact ceea ce simte si nu-l completa daca nu-l intelegi si nu pricepi diferentele etnice si de cultura ale arhaicele provincii, care nu sunt numei cele trei care-ti vin imediat in minte. Trasaturile venite din vechime face ca vorbele lui M.I. sa capete sens si savoare, care nu are nicidecum ceva cu unitatea culturala la care faci apel ci tocmai o defineste plenar.
      • 0 (0 voturi)    
        completare :) (Joi, 31 iulie 2008, 15:45)

        turistul [anonim] i-a raspuns lui Mirciuc

        care diferente etnice moncher ?! suntem o singura etnie , o singura natie ! si suntem un miracol al supravietuirii ! 3 provincii separate aproape 2000 de ani (intr-o mare slava+maghiara, la rascruce de imperii care ne-au presat continuu) si cu toate astea nu ne-am pierdut limba ! un moldovean din dorohoi vorbeste exact aceeasi limba ca un banatean din timisoara !
      • 0 (0 voturi)    
        Hop (Vineri, 1 august 2008, 6:34)

        Ion Codreanu [anonim] i-a raspuns lui Mirciuc

        Hop si tu cu linsul lui Iures.Scrii ca sa te afli in treaba .Si daca ai spune ceva ,dar idei nente.Ai un gol in cap si trebuie sa te cauti,Domnule Mirciuc ai grija de tine!
  • +2 (2 voturi)    
    exeptional (Marţi, 29 iulie 2008, 7:11)

    iulia popescu [anonim]

    Exceptional interviul si exceptional omul Marcel Iures.
  • 0 (0 voturi)    
    :) (Marţi, 29 iulie 2008, 10:24)

    Picior M. [anonim]

    Aferim!
  • +2 (2 voturi)    
    ! (Marţi, 29 iulie 2008, 11:30)

    alice [anonim]

    Domnule Mixich,


    Ma bucur mult ca cineva-mi zdrobeste certitiudinea ca jurnalismul romanesc a murit.
    Prin intrebarile pe care le-ati pus ati reusit sa ne redati imaginea unui om care va avea intotdeauna ceva de transmis ... despre sine, despre altii.

    Ati realizat unul dintre cele mai bune interviuri pe care le-am citit in ultima vreme.
  • +2 (2 voturi)    
    Teatrul Act (Marţi, 29 iulie 2008, 11:34)

    Iulius [anonim]

    Marcel Iures este un personaj care fascineaza prin simpla prezenta. L-am urmarit la in spectacole la teatrul Act si am trait momente magice, care te inalta si iti incarca sufletul.
    Mergeti sa-l vedeti la teatrul Act; aplauzele voastre vor fi cea mai frumoasa rasplata pe care o merita acest mare actor.
  • 0 (0 voturi)    
    interesant......ce atzi retzinut voi! (Marţi, 29 iulie 2008, 12:08)

    stratan [anonim]

    f.interesant, dar si mai interesant este ce atzi retzinut voi la H.N. din acest tot interviu: ca suntem un stat federal!
    f. interesant! ce obiective avetzi de fapt? din toata mandretzea de interviu doar asta atzi retzinut? f.f. ciudat si chiar suspect!
  • +1 (1 vot)    
    "Vis de ianuarie "1978 (Marţi, 29 iulie 2008, 16:10)

    Mirela [anonim]

    Delia, cand am citit mesajul tau, mi-am spus in gand, nu l-ai vazut tu pe M.Iures in filmul "Vis de ianuarie"..... ca mai apoi sa am o mare bucurie citind mesajul lui Seraphim, care spunea despre acel film, care pe mine m-a marcat pentru totdeauna !Nu filmul! ci aparitia lui F. Liszt, de fapt a marelui Marcel Iures ( pe atunci nici nu stiam cum se numeste!). Sa va povestesc: Liszt intra in incapere, sobru, distant, elegant, saluta auditoriul discret din cap dupa care se aseaza majestuos la pian...interpreteaza....se ridica si cu aceleasi miscari paraseste incaperea. Nu a scos nici un cuvint, dar a fost magnific!! Eu am incremenit, fara suflare in fata micului ecran! in clipa urmatoare am spus: acest tanar va ajunge un mare -mare actor sa incerc sa aflu cum se numeste si sa-l urmaresc! Jur ca asa a fost! si asa este!! celor apropiati de -a lungul anilor le-am povestit despre simtirile mele de atunci....si iacata nu am fost singura. Forta aceea interioara a actorului, magnetismul puternic a impresionat profund pe toata lumea. Delia, vreau sa-ti spun ca niciodata Marcel Iures nu a trecut pur si simplu nesimtit si nevazut (este extrem de modest- adevarat!) in cariera lui de actor! Este adevarat, nu este necesar sa deschida gura sa rosteasca o replica, numai cu prezenta si privirea lui iti transmite tot ce altora le trebuie text mult....
  • +1 (1 vot)    
    un lord (Marţi, 29 iulie 2008, 16:57)

    zoticos [anonim]

    Marcel Iures face parte din acea categorie rara de barbati: barbatul care se naste lord si moare lord. Genul de barbat care poarta in el, cu el, cu naturalete, o mare noblete si eleganta nativa. Si tot Marcel Iures este exponentul unei tipologii la fel de rare si admirabile printre barbatii romani: barbatul care "respira", in acelasi timp poezie si masculinitate. Sa ne traiasca si sa fie binecuvantat!
  • 0 (0 voturi)    
    interesanta gandire (Marţi, 29 iulie 2008, 23:45)

    adrianio [utilizator]

    Cand am citit prima data mi s-a parut extrem de interesant modul de interactiune cu viata. Comentariul pe care l-as fi facut de atunci mi-a venit in minte cateva ore mai tarziu cand nu mai aveam posibilitatea sa fiu on-line: "frumos, insa sper din tot sufletul sa nu fie cam panie pre-electorala". Acum deja a aparut un articol in care :)......suntem solicitati in politica....ha ha ha .... adevarul ca era ceva cusut cu ata alba...uite popa nu e popa... nu admitem sa ne mutam la hollywood, insa aparem in filme acolo....frumos domnilor....dati mai bine arama pe fata din prima si lasati-ne cu minciunele.
  • +1 (1 vot)    
    iures (Miercuri, 30 iulie 2008, 0:05)

    popovici mirel [anonim]

    PDL vrea cu Iures? Si voi, tot cu el.Am dreptate?
  • -1 (1 vot)    
    Romania e o tara (Miercuri, 30 iulie 2008, 1:56)

    Arnar [anonim]

    Toate bune, dar Romania "stat federal"???
    Ce mai e si asta?
  • 0 (0 voturi)    
    Mai bine fara trei milioane de la buget (Miercuri, 30 iulie 2008, 6:50)

    hotnewsfil [utilizator]

    Mi-ar placea ca cei din noua generatie de regizori sa nu se amestece in mocirla fostilor, deveniti actuali, care isi impart, in favoarea lor si a protejatilor lor, banii obtinuti de la buget. Mai bine, decat cu 3 mil. de la bugetul Romaniei, cu bani de la sponsori straini, sa nu li se dea ocazia smecherilor sa se considere implicati in succesul tinerilor.
    Pe drumul cu asperitati se ajunge sigur la astre, succesul este mai stralucitor.
  • +1 (1 vot)    
    Vor fi inteles intelectualii? (Miercuri, 30 iulie 2008, 7:02)

    hotnewsfil [utilizator]

    L-am vazut pe subtilul, delicatul si aproape metafizicul Marcel Iures in echipa de sustinere a pamanteanului, pragmaticului Blaga, la alegerile locale.
    Vor fi inteles si apreciat multi intelectuali "subtiri" acest gest plin de semnificatii, si l-au votat pe "necarismaticul" (la suprafata) Blaga?
    Cei care n-au facut-o, au ocazia sa-si repare gresala, votandu-i , la toamna, pe intelectuaii propusi de PD-L. Sa nu pierdem si aceasta ocazie de a purifica parlamentul. SA nu ne mai lasam pacaliti de alde Ilici, Bombonel si Ponta.
  • 0 (0 voturi)    
    Un interviu ca la carte... (Joi, 31 iulie 2008, 10:07)

    Monica Serban [anonim]

    Am lasat tot...si rapoarte...si e-mailuri...si telefoane...si am gustat din plin acest schimb de idei senzational.
    Domnul Iures se deovedeste ca de fiecare data un gentleman si de o inteligenta care-ti da fiori.
    Iar pentru cine n-a vazut Richard al III-lea nu pot decat sa plang.
    Toate bune si la cat mai multe interviuri de acest gen!
  • 0 (0 voturi)    
    CE INSEAMNA SA FI BOTEZAT ...ALTFEL !!! (Sâmbătă, 2 august 2008, 9:54)

    kyttys [anonim]

    AMATORILOR !...
    marcel iures= o sticla("model" ante'89!)lunga de lapte plina cu "ceva " lipicios,de culoare galbuie si care atrage.
    "botezat"- deloc neconventional !-de un "frrizer" profesionist "in alle briciului",m.i.(NU,nu va ganditi la mINISTERUL de iNTERNE !-sau...mai sti?!...mai poti sa fi sigur?!...si daca esti...ce folos ai ?!-m.i.,zic,sigur pe ascendenta si obraznicia neamului(TOTUL NI SE CUVINE !),"tace" si face ...ceea ce face:...joaca teatru si joaca in filme !...
    ATAT !
    Pai...mai agiamiilor! nu pentru asta s-a pregatit ?!
    Ce mare scofala ?!...
    Joaca !
    Se joaca !
    ATAT !
    Nu mai umflati gogoasa ca tot aia ramane : o gogoasa!
    Un covrig cu o gaura mai mare ,tot...COVRIG ramane !
    In rest...TACERE !
    P.S.
    Si nu e OLTEAN ,numai pt.ca s-a nascut in Oltenia!
    Asa e si Berceanu...oltean !
    Da....NU E !
    Dixit et salvavi animam mea !
    M-am mai racorit o tzara...ca e...var(sau nepot!) cu "una" de la Arhivele Statului ...
    P.S.2
    A propos!
    Stie cineva de ce si-a spus Iosif Hehter...MIHAIL SEBASTIAN ?!
    Ce nevoie mai avea de un "pseudonim"...daca(si ce-i drept! ESTE !)un mare scriitor?!
    Nu-mi spuneti ca sunt anti... ca NU SUNT !
    Sunt un om (roman-roman!)care vrea sa stie (daca este posibil!) adevarul/ADEVARAT !
    asa ca...lasati-o mai moale cu tamaierea ...
  • 0 (0 voturi)    
    Frumos (Luni, 5 ianuarie 2009, 20:38)

    danco [anonim]

    Un astfel de interviu, mai alina setea de frumos. Simplu si ...clever


Abonare la comentarii cu RSS

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version