Trupele germane stationate in Turcia, la Incirlik, au inceput pregatirile de mutare la Al Asrak, in Iordania. Miercurea trecuta, cabinetul Angelei Merkel a dat unda verde mutarii, aproband fara comentarii planul prezentat de ministrul Apararii, Ursula von der Leyen. Iar acest plan este acum pus in practica „nemteste”. Baza aeriana de la Incirlik a intrat in atentia opiniei publice germane odata cu nemaiauzita interdictie a guvernului turc de a permite parlamentarilor germani sa-si viziteze trupele stationate acolo, iar in atentia opiniei publice romanesti din cauza materialelor aparute in presa, referitoare la o presupusa mutare a cca 90 de bombe nucleare ale SUA din Turcia in Europa, mai precis in Romania.
Desi Opozitia ceruse inca un timp de dezbatere, ministrul von der Leyen si-a putut catapulta planul de retragere cu viteza maxima, prin Cabinet. Ea a argumentat ca, in mandatul actual al misiunii militare germane „nu e prescris Incirlik, ca localizare, ci doar campul de actiune este definit”. Acesta cuprinde „Siria, Irak-ul si statele limitrofe, in masura in care guvernele acestora tari din urma isi dau acordul”. Prin urmare, misiunea poate continua foarte bine, fiind coordonata din Iordania, iar guvernul iordanian si-a dat deja acordul in acest sens.
Cu ce probleme se confrunta trupele germane la mutarea din Incirlik? O problema este incartiruirea celor 260 de soldati stationati in cadrul misiunii stabilite de Coalitia contra Statului Islamic. O a doua este aprovizionarea cu combustibil, pe calea aerului, a avioanelor germane. Insa cea mai mare problema ar fi, potrivit precizarilor colonelului Boris Nannt, pentru Tagesschau.de, „centrala de comanda“.
Aceasta centrala mobila, cu o performanta statie de evaluare a imaginilor luate din zonele de conflict trebuie sa fie complet demontata, iar apoi montata din nou, la noua baza iordaniana. Colonelul Nannt, care este si purtator secund de cuvant in cadrul ministerului Apararii, considera ca, pentru mutarea intregii tehnologii, ar fi nevoie de cca 200 de containere si de un efort logistic sustinut.
In ce priveste costurile, „acestea nu le pot evalua la momentul de fata“, a spus el. Iar daca veni vorba de costuri, mai apare o problema: Germania bugetase anul trecut pentru Incirlik inca 58 de milioane de euro, intre care jumatate dedicata amenajarii unui nou camp de manevra pentru Tornado-urile sale de cercetare, iar cealalta jumatate pentru noi containere de cazare si o statie de lupta mobila.
Frictiunile intre presedintele Erdogan si guvernul german, cauzate de agresiva propaganda turca in Germania pentru referendum, jignirile publice ale presedintelui turc si ale acolitilor sai, arestarea de luni de zile a unui jurnalist german in Turcia si repetata interdictie de vizita a soldatilor de la Incirlik de catre parlamentari germani mandatati, au dus la „inchiderea ambasadelor“ de la Incirlik, de unde nemtii isi iau talpasita. Ce ramane in urma lor?
Raman cca 90 de bombe atomice americane, care se pare ca preocupa administratia de la Washington, in contextul unei relatii nu tocmai „liniare” intre SUA si Turcia.
La vizita din luna mai a lui Recep Erdogan in SUA, intre oamenii sai de securitate si manifestantii contra-Erdogan au avut loc altercatii violente, in urma carora senatorul republican John McCain a cerut public excluderea ambasadorului turc din SUA. „Asta nu e Turcia. Asta nu e o tara din lumea a treia”, a spus McCain la televiziunea MSNBC, referitor la practicile bodyguarzilor erdoganisti in tara libertatii de opinie si expresie, care este SUA.
In relatia turco-americana prezenta mai exista un nod in gat: sprijinul promis de Donald Trump militiilor kurde din Siria, care lupta pentru orasul Rakka. Washingtonul ii considera pe kurzi o forta efectiva de lupta impotriva IS, in timp ce Erdogan ii vede ca bratul prelungit al PKK, care lupta impotriva autoritatii lui. In mai, ministrul de externe turc a cerut chiar concedierea trimisului pentru Coalitia anti-IS condusa de SUA, Brett McGurk.
Prin urmare, nu este exclus ca americanii sa conceapa o strategie de retragere a lor de pe un teren asa „minat”, cum este baza de la Incirlik. Mai ales ca si nemtii, oarecum garanti ai unui context rational, isi iau calabalacul si pleaca de pe mosia lui Erdogan. Ce se va intampla insa cu bombele nucleare americane stationate acolo, caci acestea au rol de „amenintare strategica” si nu pot fi lasate in paza unuia pe cale de a deveni un dictator dement?
In presa internationala a aparut, in vara anului trecut, o stire bazata pe doua surse nedivulgate, cum ca bombele atomice americane ar urma sa fie mutate in Romania. Euractiv.com scrie ca „SUA muta armele atomice din Turcia in Romania”, mentionand baza aeriana americana de la Deveselu. Aceasta afirmatie starneste reactii in presa, dar nu numai.
„Ministerul roman de Externe dezminte informatiile publicate de Euractiv.com, potrivit carora Statele Unite au inceput sa transfere armele nucleare din Turcia in Romania, in contextul inrautatirii relatiilor dintre Washington si Ankara“, scrie Hotnews.ro, iar Ministerul Apararii Nationale, la solicitarea aceleiasi publicatii, transmite: "Pentru detalii in legatura cu informatia privind armele la care va referiti va rugam sa va adresati biroului de presa al Ministerului Afacerilor Externe."
Autoritatile straine sunt si mai vagi: „Departamentul de Stat american a redirectionat solicitarea catre Departamentul de Aparare, care nu a transmis deocamdata o pozitie. NATO a raspuns solicitarii Euractiv spunand doar ca "aliatii se vor asigura ca toate componentele nucleare de aparare ale NATO vor ramane in siguranta si eficiente". Tot Hotnews.ro detaliaza aspectul „tehnic” al problemei, in august 2016, in articolul „Ce arme nucleare au SUA in Turcia, cum sunt ele depozitate si de ce logistic ar fi improbabila gazduirea lor in Romania“.
Cu toate acestea, problema ramane spinoasa si ar putea sa-i intereseze pe unii cetateni din Romania, caci nu e chiar extaziant sa te trezesti cu nouazeci de focoase nucleare sub nas. E adevarat ca si germanii, olandezii, belgienii, italienii si turcii au aceeasi problema, gazduind pe teritoriul lor cele 200 de bombe nucleare de tip B61, menite a fi lansate din avioane de lupta, mostenire de la americani dupa razboi.
Dincolo de faptul ca aceste „sperietori strategice“ zac in Europa si la Incirlik de decenii si ar trebui aruncate la cosul de gunoi al istoriei (la figurat vorbind), in contextul actual nu tocmai relaxat, ele ar putea deveni tinte ale terorismului international, iar acest lucru nu e de neglijat. Prin urmare, exista voci, precum cea a presedintelui Forumului International Luxemburghez pentru Prevenirea Catastrofei Nucleare, Wjatscheslaw Kantor, care solicita ca americanii sa-si ia bombele acasa, adica „sa le transporte in SUA“.
Revenind la romani: In contextul recentei vizite pline de curtoazii a presedintelui Romaniei, Klaus Iohannis, la presedintele american Donald Trump, oare a fost abordata chestiunea relocarii B-16 de la Incirlik la Deveselu? Este aceasta o alternativa reala si luata in calcul de americani?
O publicatie romaneasca isi pune si ea problema, scriind: „Cu cateva minute înainte de începerea întâlnirii oficiale dintre președintele Donald Trump și președintele Klaus Iohannis, surse autorizate au confirmat pentru DCNews că un posibil subiect de discuție între cei doi șefi de stat va fi legat de viitorul bazei NATO de la Incirlik.
A fost aceasta o tema de discutie, dincolo de „amantlâcul“ Trump-Iohannis pe tema sustinerii NATO cu 2% din PIB si a luptei anticoruptie? Poate ca o vom afla, candva.
5
12
