Demisia ministrului Cseke demonstreaza ca nervozitatea in privinta sistemului medical a atins un punct critic, dar si ca sanatatea romanilor continua sa fie doar un pion pe tabla razboiului politic. Doua tabere se infrunta pe campul de lupta, parasit acum de un ministru care incearca sa pozeze in erou.
Fitilul a fost aprins in vara lui 2010, atunci cand una dintre principalele cerinte ale FMI a fost achitarea datoriilor statului catre furnizorii din sistemul medical. Statul roman a tras atunci o pacaleala caragialesca, furandu-si caciula pe termen mediu. Revenind in acest an, delegatia FMI a constatat ca, desi guvernul raportase in toamna lui 2010 achitarea datoriilor, acestea au crescut la loc. Brusc, dupa mustruluiala livrata de FMI, Traian Basescu anunta marti ca prioritatea zero este o noua lege a sanatatii. Imediat dupa acest anunt, oficiali ai Ministerului Sanatatii afirmau ca nu stiu prea multe despre noul proiect.
Acesta a fost punctul in care linia de conflict dintre cele doua tabere s-a vazut limpede. Primul grup, provenind in special din Ministerul Sanatatii, sustine ca singura solutie este cresterea bugetului alocat sistemului medical. Si au dreptate, caci statul roman indreapta spre sanatate mai putin de 5% din PIB, fata de media UE de 8,7%. Nu poti face din rahat bici, spun ei.
A doua tabara, cu radacini la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS), sustine ca nu exista un control riguros al cheltuielilor si ca sistemul medical refuza sa stranga cureaua. Nu poti continua sa bagi bani intr-un sac plin de gauri, spun ei. Si au dreptate, caci finantarea sistemului medical este astfel construita incat fluxul banilor e dificil de urmarit. Aceasta complexitate creeaza mediul perfect in care prolifereaza microbii coruptiei.
De partea carei tabere se plaseaza presedintele Traian Basescu? Cum specialistii cu influenta la Cotroceni favorizeaza ultimul grup, Traian Basescu a preluat discursul lor, deplangand faptul ca "firmele private nu se pot implica acum in finantarea spitalelor". Practic, formularea da unda verde privatizarii sistemului medical.
Si aici explodeaza nervozitatea caci, desi cresterea implicarii privatului in sistemul medical este principala solicitare a FMI-ului, acest proces nu se poate desfasura oricum.
Primul gest va fi cel al aplicarii coplatii. Daca aceasta va avea un cuantum simbolic pentru pacient, internarile fictive in spitale vor fi contracarate. Daca nu, o buna parte a populatiei va avea retineri in a merge la medic.
Al doilea gest va fi definirea unui pachet de servicii medicale de baza. In prezent, in acest pachet este inclusa pana si acupunctura, dar o reducere mult prea drastica ii va expune in special pe cei cu venituri mici.
Al treilea gest va fi aparitia Caselor de Asigurari private. Daca va fi permisa competitia intre ele, pacientii avand dreptul la o optiune libera, efectul va fi benefic. Dar daca fiecare Casa privata isi va impune monopolul intr-o anumita zona, pacientul va deveni un rob legat de doi stapani: medicul si Casa.
Toate cele trei masuri vin cu un risc politic important si este greu de crezut ca vreun guvern politic va fi dispus sa si-l asume in prag de alegeri - poate doar introducerea coplatii. In plus, guvernul Boc nu-si mai putea permite prezenta unui cal troian numit Cseke Attila, cunoscuta fiind opozitia incapatanata a ministrului UDMR fata de unele cerinte FMI. Pe langa aceasta, demisia lui Cseke Attila continua in logica avertizarilor presedintelui Traian Basescu si a dorintei FMI-ului si a Bancii Mondiale de a vedea in continuare o Casa Nationala de Asigurari autonoma.
La randu-i, Cseke Attila a fortat conflictul, trimitand in iulie chiar o "atentionare" oficiala catre presedintele CNAS. In plus, surse HotNews.ro sustin ca fostul ministru al Sanatatii era deja un nume sigur pe lista remanierii guvernamentale din toamna. Cseke Attila nu putea avea o ocazie mai nimerita pentru a parasi campul de lupta pozand in erou. Prilejul gasit, si anume rectificarea bugetara pentru sanatate indreptata doar catre CNAS-ul condus de un membru PD-L dar nu si catre Minister, nu este altceva decat un episod din lupta politica intre PD-L si UDMR. Dintre cele trei ministere detinute de membrii UDMR, doua au fost sarite de la suplimentare (al Sanatatii si al Mediului), in ceea ce este o replica in forta la betele udmr-iste puse in rotile proiectelor democrat-liberale. Ca rectificarea bugetara pentru Sanatate reprezinta o miza exclusiv politica se stia de multa vreme la Ministerul Sanatatii.
Demisia lui Cseke Attila continua traditia pustiitoare a ministrilor Sanatatii care stau prea putin timp in functie pentru a putea aplica o strategie coerenta. Succesorul lui Cseke va fi cel de-al 20-lea ministru post-decembrist al Sanatatii. Cate unul pentru fiecare an. Doar Iulian Mincu, diabetologul lui Nicolae Ceausescu, a reusit sa aiba un mandat complet de 4 ani, in guvernul Vacaroiu.
Traian Basescu va accepta doar un ministru al Sanatatii docil sau care macar sa nu impiedice planurile de crestere a implicarii privatilor in sistemul medical. Plecarea lui Cseke Attila aduce si mai aproape inceputul acestei transformari, care poate insanatosi sau nu sistemul. Nu orice fel de schimbare este buna, iar prin privatizari salbatice romanii au mai trecut.
Primul pericol al acestei schimbari a structurii sistemului medical va veni din adancirea inechitatii. Daca in randul romanilor bogati accesul la servicii medicale a crescut in ultimii ani de la 65% la 80%, in randul celor saraci nu s-a miscat nimic pozitiv. 85% dintre romanii saraci care au nevoie de ingrijiri medicale nu le primesc. Pentru ca nu isi permit. In urma unei privatizari salbatice a sistemului medical, acesti oameni vor fi victime sigure. Cine se gandeste la o solutie pentru ei? Nimeni. Politica e mai importanta.
0
2
