Vira Cernuha, o bătrână ucraineană în vârstă de 76 de ani, a relatat pentru Reuters drumul ei de peste 4.000 de kilometri care a dus-o prin 5 țări pentru a se întoarce în satul său din Ucraina, unde a rămas singurul locuitor.
După ce forțele rusești au bombardat Dementiivka, satul în care locuiește, în chiar prima zi a invaziei declanșate de Vladimir Putin anul trecut, Cernuha s-a trezit într-un spital aflat la mică distanță de graniță, în interiorul Rusiei.
Acum ea își petrece timpul lucrând în curte și îngrijind un altar dedicat soldaților ucraineni care au murit apărând satul.
„Nu mai mi-e frică. Mi-am trăit viața”, spune ea.
Tot ce își mai amintește din ziua de 24 februarie 2022, când rușii au invadat, este că a fost trezită de un vecin la 4.20 noaptea, acesta spunându-i că a început războiul. Apoi a lovit racheta.
„Ușa de la bucătărie era deschisă, stăteam lângă aragaz. M-am uitat pe geam, sticla a fost spulberată, ușa a zburat din loc, a fost un nor negru, pământul s-a ridicat în sus”, povestește ea.
„Îmi amintesc doar că am sărit înapoi în casă, încă eram în picioare. Eram acoperită de sânge din cap până în picioare... m-am târât în stradă și nu știu cine m-a găsit”, mai spune bătrâna.
Rușii au vrut să o trimită pe bătrână într-o tabără de refugiați
Când s-a trezit, a descoperit că a fost dusă la un spital din Belgorod, reședința administrativă a regiunii ruse cu același nume, care se află lângă granița cu Ucraina.
Ea povestește că a rămas o lună în spital, adesea plângând, în timp ce oficialii locali pregăteau documentele prin care să fie trimisă într-o tabără de refugiați.
„Am spus 'nu voi merge nicăieri, voi sta pe o bancă aici în Belgorod lângă gară'. Dar apoi m-a găsit nora mea și m-au luat cu ajutorul voluntarilor”, a relatat femeia.
O primă tentativă de a trece granița a eșuat, așa că au căutat alte soluții.
Odiseea lui Cernuha a dus-o prin țări pe care nu le mai văzuse până atunci
„Am mers în Letonia, Lituania și Polonia pentru a ajunge la Liov și apoi la Vinița”, spune ea, cu referire la două orașe din vestul Ucrainei.
„Am stat 7 zile pe autobuze, dar am ajuns înapoi în Ucraina. Încă sunt 5 oameni [din satul Dementiivka] care sunt în Rusia, nu știu nimic despre ei”, mai spune ea.
Forțele ucrainene au recucerit satul în timpul ofensivei-fulger care a dus la prăbușirea catastrofală a frontului rusesc din regiunea Harkov în luna septembrie a anului trecut.
Cernuha spune că a trebuit să îndure bombe, rachete și focoase cu fosfor, despre care spune că „strălucesc ca niște lumini mici”.
Ea relatează că, după ce a reușit să se întoarcă în satul ei, i-a trecut prin gând să plece în orașul Harkov, principalul oraș al regiunii omonime, care nu a căzut niciodată sub ocupație rusească.
„Am trecut de locul unde înainte era poarta, m-am oprit și m-am gândit: 'Babo, numai ce ai reușit să te întorci acasă. Acum, ce o să se întâmple, o să se întâmple'. Așa că m-am întors din drum”, a mai povestit Cernuha.
3
11
