Yuri Korpan are 39 de ani. Arată cu 10 ani mai bătrân. Cu fața brăzdată și arsă de soare, infanteristul ucrainean tocmai s-a întors după o săptămână de lupte sângeroase în apropierea orașului Bahmut din estul Ucrainei, povestește AFP.
Mobilizat în august anul trecut, acest tată a trei copii mici luptă la nord de Bahmut, care a căzut sub control rusesc în luna mai, după confruntări extrem de sângeroase care au început în vara anului 2022.
În ultima sa zi pe linia frontului, „bombardamentele au început la 4 dimineața, cu mortiere și artilerie. Apoi s-a mai liniștit puțin. O oră mai târziu, inamicul a început să atace”, a declarat pentru AFP Yuri Korpan.
„Noi am ripostat cu focuri de armă. Mitraliere, RPG (lansatoare de rachete), lansatoare de grenade, apoi mortiere. Pe scurt, a început bătălia”, a continuat bărbatul, care lucra în sectorul construcțiilor înainte de mobilizare.
De la începutul contraofensivei lor, în iunie, ucrainenii avansează încet de-a lungul flancurilor Bahmutului, cu prețul unor lupte „feroce”, potrivit Ministerului Apărării ucrainean, în încercarea de a împinge inamicul și de a recupera acest oraș acum devastat.
„Adrenalină”: picioarele și brațele te dor după luptă de atâta încordare
În luptă, „adrenalina îți crește în sânge, ești tot o emoție (...) Lupți pentru viața ta și a fraților tăi”, spune Iuri Korpan. „Trebuie să fii acolo, în acel loc. Suntem încordați ca o frânghie și obsedați de o singură idee: să distrugem inamicul care a venit pe pământul nostru”.
„Pe câmpul de luptă, trebuie să ucizi”, repetă soldatul.
Simte oare teamă? „Bineînțeles că ți-e frică, dar te aduni. Iar când lupți, frica dispare. În lupta însăși, nu trebuie să îți fie frică, trebuie să o depășești și să îți îndeplinești clar sarcina. Frica este, de asemenea, un dușman”, răspunde el.
După lupte, „picioarele și brațele dor din cauza efortului fizic mare. Este nevoie de câteva zile pentru a-ți reveni”.
Soldați ucraineni cu un tun autopropulsat Gvozdika pe frontul din VuhledarFoto: AA/ABACA / Abaca Press / Profimedia
„Să ucizi este dificil / Rușii nu au șanse”
Pe flancul sudic al Bahmutului, trupele ucrainene avansează și ele încet, în special spre satul Klișciivka.
Aici luptă Vitaliï Stoliartciuk, în vârstă de 31 de ani, comandantul unui pluton de infanterie.
„Bineînțeles că este înfricoșător, numai un nebun nu este speriat”, spune militarul, cu ochelarii negri lipiți de față. „Cred în Dumnezeu și mă rog la el în mod constant ca eu și frații mei să ieșim vii din luptă. Ai nevoie de un cap rece și de o viziune de 360 de grade”, explică el.
„Să ucizi pe cineva este dificil, să iei viața cuiva este dificil. Rușii opun o rezistență puternică”, dar „șansele lor sunt mici: după o pregătire de artilerie, ieșim și îi terminăm pe cei rămași”, afirmă el.
„Numai începătorii numără rușii uciși”
Contează numărul de inamici pe care i-a ucis? „Este imposibil și nu are niciun sens”, răspunde Yuri Korpan. „Nu i-am numărat pe rușii morți! Numai începătorii fac asta”.
În această zonă, minele antipersonal rusești îi pândesc pe ucraineni.
„De obicei, totul este minat. Ei (rușii) fug foarte repede, lăsându-și armele în urmă. Își minează pozițiile în timp ce se retrag. Soldații (ucraineni) neexperimentați sunt prinși în aceste capcane”, spune Vitaliï Stoliartciuk.
Potrivit medicului voluntar Volodimir Veselovski, care lucrează la un punct de stabilizare unde soldații răniți primesc primul ajutor, acest tip de rănire a crescut.
„De câteva săptămâni, avem mai multe răni provocate de mine. Leziuni la nivelul. Într-o zi am avut cinci răniți care au trebuit să fie amputați ulterior”, a declarat el pentru AFP.
Dar, potrivit acestuia, marea majoritate a rănilor sunt în continuare legate de loviturile de artilerie, în special de temutele lansatoare de rachete multiple sovietice Grad.
„Yary”, așa cum este cunoscut, conduce un batalion de aproximativ zece baterii Grad MRL, care pot trage până la 40 de rachete în 20 de secunde, acoperind „un pătrat de 400 m pe 400 m”.
Soldați ucraineni Foto: AA/ABACA / Abaca Press / Profimedia
„Totul arde și explodează”
„Un pătrat solid în care totul arde și explodează. Are, de asemenea, un impact psihologic uriaș (asupra rușilor). După mai multe atacuri de acest tip, ei aruncă uneori armele și fug într-o direcție necunoscută”, ne asigură el.
La mai puțin de 2 km de pozițiile rusești, Massik, în vârstă de 27 de ani, pilot de drone, este ascuns la umbra copacilor într-un șanț scurt. Deasupra lui, pe cerul albastru, proiectilele fluieră și se încrucișează cu regularitate, trase de la distanță de pe poziții de artilerie de ambele părți.
El spune că este „optimist” în ceea ce privește ofensiva ucraineană. „Trebuie să-l alungăm pe inamic din țara noastră” și „să eliberăm întreaga țară”.
Vitaliï Stoliartciuk, care a fost barman în orașul portuar Odessa din sudul țării înainte de invazia rusă, speră să se întoarcă „la casa noastră de lângă mare cât mai curând posibil”.
La rândul său, Iuri Korpan, care vorbește cu familia sa „prin telefon, prin mesaje” atunci când poate, visează la o vacanță, poate după vară.
„Sper că vom alunga acest rău din țara noastră până în Urali. Iar soții se vor întoarce la soțiile lor, iar copiii la părinții lor. Și ne vom reconstrui țara”, spune el. (reportaj AFP)
6
42
