Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a acordat un amplu interviu revistei Time unde a descris modul în care forțele rusești au fost aproape de a-l captura sau asasina în primele ore ale invaziei.
Vorbind cu reporterul Simon Shuster, care a petrecut două săptămâni în complexul prezidențial din Kiev, Zelenski a descris cum trupele rusești au fost aproape de a-l găsi pe el și familia sa în timp ce încercau să cucerească palatul guvernamental al capitalei în prima zi a conflictului.
„Nopțile sunt cele mai grele, când stă întins pe patul de campanie, cu sirenele antiaeriene sunându-i în urechi și cu telefonul care încă bâzâie lângă el. Ecranul acestuia îi face chipul să pară o fantomă în întuneric, iar ochii îi scanează mesajele pe care nu a apucat să le citească în timpul zilei. Unele de la soția și copiii săi, multe de la consilierii săi, câteva de la trupele sale, încercuite în buncărele lor, cerându-i din nou și din nou mai multe arme pentru a sparge asediul rusesc.”, își începe povestea Simon Shuster.
După ce au început bombardamentele, el și soția sa, Olena Zelenska, s-au dus să le spună fiicei lor, în vârstă de 17 ani, și fiului lor, în vârstă de nouă ani, să se pregătească să fugă din casa lor. „Ambii sunt suficient de mari pentru a înțelege că erau în pericol. I-am trezit. A fost foarte tare. Se auzeau explozii acolo", a spus Zelenski pentru Time.
Armata ucraineană i-a spus lui președintelui că echipe de atac rusești s-au parașutat în Kiev pentru a-i ucide sau captura pe el și familia sa. "Înainte de acea noapte, nu mai văzusem astfel de lucruri decât în filme", a declarat Andrii Yermak, șeful său de stat major, pentru revistă.
În jurul cartierului guvernamental au izbucnit schimburi de focuri la căderea nopții în prima zi de război, a scris Shuster. "Gărzile din interiorul complexului au închis luminile și au adus veste antiglonț și puști de asalt pentru Zelenski și pentru mai mulți dintre consilieri ai săi."
Automate pentru toată lumea. „Eram ca într-o casă de nebuni acolo”
În timp ce trupele ucrainene se luptau cu rușii pe străzi, garda prezidențială a încercat să sigileze complexul cu tot ceea ce au găsit. O poartă de la intrarea din spate a fost blocată cu o grămadă de baricade ale poliției și plăci de placaj, semănând mai mult cu un morman de fier vechi decât cu o fortificație.
Prietenii și aliații s-au grăbit să-i fie alături lui Zelenski, uneori încălcând protocoalele de securitate. Mai mulți și-au adus familiile în incintă. În cazul în care președintele ar fi fost ucis, lanțul de succesiune din Ucraina prevede ca președintele parlamentului să preia comanda. Dar Ruslan Ștefanciuk, care deține această funcție, a condus direct de pe strada Bankova în dimineața invaziei, în loc să se adăpostească la distanță.
Stefanciuk a fost printre primii care l-au văzut pe președinte în biroul său în acea zi. "Nu era frică pe fața lui", mi-a spus el. "Era o întrebare: Cum a fost posibil așa ceva?"
Timp de luni de zile, Zelenski minimalizase avertismentele venite de la Washington că Rusia era pe cale să invadeze. Acum, el trebuia să proceseze faptul că izbucnise un război total, dar nu putea încă să înțeleagă în totalite ce însemna acest lucru.
"Poate că aceste cuvinte sună vag sau pompos", spune Stefanciuk. "Dar am simțit că ordinea lumii se prăbușește". În curând, președintele Parlamentului s-a repezit în josul străzii spre Parlament și a prezidat un vot pentru a impune legea marțială în toată țara. Zelenski a semnat decretul în acea după-amiază.
La căderea nopții, în acea primă seară, au izbucnit schimburi de focuri în jurul cartierului guvernamental. Gărzile din interiorul complexului au închis luminile și au adus veste antiglonț și puști de asalt pentru Zelenski și pentru aproximativ o duzină de consilieri ai acestuia. Doar câțiva dintre ei știau cum să mânuiască armele. Unul dintre ei era Oleksi Arestovici, un veteran al serviciului de informații militare din Ucraina. "A fost ca o casă de nebuni", i-a spus el reporterului Time.
Trupele rusești, spune el, au făcut două încercări de a lua cu asalt complexul. Soția și copiii președintelui erau încă acolo în acel moment.
A refuzat să fie salvat de americani și britanici: "Am nevoie de muniție, nu de o plimbare".
Au sosit oferte din partea forțelor americane și britanice pentru evacuarea președintelui și a echipei sale. Ideea era de a-i ajuta să înființeze un guvern în exil, cel mai probabil în estul Poloniei, care să poată continua să conducă de la distanță.
Niciunul dintre consilierii lui Zelensky nu-și amintește ca acesta să fi luat în considerare în mod serios aceste oferte. Vorbind cu americanii pe o linie fixă securizată, el a răspuns cu o remarcă care a ținut prima pagină a ziarelor din întreaga lume: "Am nevoie de muniție, nu de o plimbare".
"Am crezut că a fost curajos", spune un oficial american informat despre convorbire. "Dar și foarte riscant". Gărzile de corp ale lui Zelensky au simțit același lucru.
De asemenea, l-au îndemnat să părăsească imediat complexul. Clădirile sale se află într-un cartier dens populat, înconjurate de case particulare care ar putea servi drept cuiburi pentru lunetiștii inamici. Unele case sunt suficient de aproape pentru a arunca o grenadă prin fereastră de peste drum. "Locul era larg deschis", spune Arestovici. "Nu aveam nici măcar blocuri de beton pentru a închide strada".
Undeva în afara capitalei, un buncăr securizat îl aștepta pe președinte, echipat pentru a rezista unui asediu îndelungat. Zelenski a refuzat să meargă acolo.
În schimb, în a doua noapte a invaziei, în timp ce forțele ucrainene se luptau cu rușii pe străzile din apropiere, președintele a decis să iasă afară, în curte, și să filmeze un mesaj video cu telefonul său. "Suntem cu toții aici", a spus Zelenski. "Ne apărăm independența, țara noastră". (integral pe Time)
-----
2
12
