Atacul Rusiei împotriva Ucrainei este însoțit și de un război informațional care se poartă inclusiv pe internetul românesc. „În spatele lui Zelenski se află un oligarh corupt”, „Ucraina a ucis civili ruși în Donbas”, „batalionul Azov este nazist” sunt doar câteva dintre afirmațiile care circulă acum în social-media. Despre toate acestea am vorbit cu un analist politic din Ucraina.
Internetul, în special Facebook-ul, este plin în aceste zile de informații de toate felurile despre ceea ce se întâmplă în Ucraina. Nu numai despre război, dar și despre personajele principale ale momentului, cum ar fi președintele țării Volodimir Zelenski.
Multe dintre aceste narative reprezintă pură propagandă rusă, altele sunt jumătăți de adevăr, informații scoase din context sau exagerate. În orice caz, unele au succes, mai ales la un public care nu are nici timpul și nici instrumentele să le verifice. Totuși, ce spun ucrainenii despre afirmațiile care se fac în aceste zile în legătură cu țara lor? M-am gândit că nu ar strica să-i întrebăm și pe ei.
În acest sens i-am trimis câteva întrebări pe mail analistului politic Sergiy Gerasymchuk, de la organizația neguvernamentală Strategic and Security Studies Group, aflat în aceste zile la Kiev. Dacă numele analistului vi se pare cunoscut este pentru că l-am intervievat și în urmă cu o lună, în prima zi de război, în timp ce se pregătea să meargă la unul din adăposturile antiaeriane din capitala Ucrainei.
Iată răspunsurile acestuia:
„Influența lui Kolomoisky asupra președintelui Zelenski este supraestimată”
Analistul politic Sergiy Gerasymchuk. FOTO: Arhiva personală
Unul dintre narativele prezente în social-media este legat de oligarhii care-l susțin pe președintele Zelenski. Cel mai proeminent dintre aceștia este Igor Kolomoisky considerat a fi „prea apropiat de Zelenski”. Statele Unite au impus sancțiuni împotriva lui Kolomoisky pentru corupție. Puteți să ne explicați ce știți despre acest oligarh și despre legăturile lui cu președintele Ucrainei?
Sergiy Gerasymchuk: Igor Kolomoisky este foarte cunoscut în Ucraina și dincolo de faptul că este om de afaceri activ în politica Ucrainei a avut grijă să-și pună ouăle în diferite coșuri. El este adesea menționat ca fiind unu dintre suporterii cheie ai lui Volodimir Zelenski în drumul acestuia spre funcția de președinte.
Într-adevăr canalul tv „1+1”, care aparține lui Igor Kolomoisky, a fost promotorul cheie al candidatului Zelenski. Nu numai că a difuzat numeroase emisiuni TV cu participarea lui Zelenski în timpul campaniei prezidențiale, dar a fost folosit și pentru a-l critica pe adversarul principal de atunci, președintele în exercițiu Petro Poroșenko.
Cu toate acestea, influența lui Kolomoisky asupra președintelui Zelenski este supraestimată. Mulți au crezut că după alegeri Kolomoyskyi va primi avantaje și sprijin din partea cabinetului președintelui. Dar cazul „Privatbank” a fost o hârtie de turnesol care a dovedit că acest lucru nu este adevărat.
Banca, care a aparținut inițial lui Kolomoisky și partenerilor săi, a fost naționalizată în timpul mandatului lui Poroșenko, sub pretextul a numeroase nereguli financiare. Kolomoisky s-ar fi așteptat ca, după ce Zelenski devine președinte, să aibă șanse mari să-și recapete banca. Acest lucru nu s-a întâmplat, deși președintele avea suficientă putere să o facă.
Tot despre oligarhii ucraineni: cât de puternici sunt aceștia în Ucraina și care este atitudinea administrației Zelenski față de ei? Și a doua întrebare: Este adevărat că cei mai puternici oligarhi din Ucraina au fugit din țară cu câteva zile înainte de începerea războiului?
Cel mai puternic oligarh din Ucraina este și cel mai bogat om din țară, mai exact Rinat Ahmetov. Anul trecut au existat câțiva indicatori că relațiile dintre el și președintele Zelenski erau mai degrabă încordate. Președintele chiar bănuia că Ahmetov era implicat în pregătirea unei lovituri de stat împotriva lui.
Într-adevăr, grupul de presă ce aparține lui Ahmetov a fost mai degrabă critic cu Zelenski și chiar au existat zvonuri că Ahmetov a investit în diferite partide și proiecte politice care vizau limitarea puterii președintelui.
Ce a declanșat această ofensivă a fost legea anti-oligarhi adoptată de Parlament la inițiativa lui Zelenski.
Dar războiul Rusiei împotriva Ucrainei a schimbat jocul. Ahmetov deține companii care au un rol crucial în economia ucraineană, dar acest rol poate fi îndeplinit doar dacă Ucraina își păstrează statalitatea și independența.
Prin urmare, în aceste zile Ahmetov donează foarte mult pentru a sprijini rezistența ucraineană, anunțând deja că întreprinderile sale (unele dintre acestea fiind situate chiar în Mariupol) nu vor funcționa niciodată sub ocupația rusă. Pe 7 martie, Ahmetov s-a întors în Ucraina.
Un alt oligarh ucrainean influent este Victor Pinchuk care de asemenea investește mult în rezistența ucraineană și a declarat explicit că ceea ce face Rusia este genocid împotriva poporului din Ucraina.
„Niciunul din foștii politicieni ucraineni sau oameni de afaceri influenți nu a fost membru în conducerile Gazprom sau Rosneft”
Despre corupție: cât de coruptă este Ucraina în opinia dumneavoastră comparativ cu alte țări din regiune. Credeți că este „o problemă sistemică”?
Lupta împotriva corupției și asigurarea bunei funcționări a organismelor anti-corupție au făcut parte din solicitările UE și precondițiile pentru ca Ucraina să primească un regim de intrare fără vize. Regimul „visa-free” a fost introdus în 2017, iar Uniunea Europeană nu l-a pus niciodată oficial sub semnul întrebării.
Cu siguranță au existat cazuri particulare de corupție. Acest fenomen este adânc înrădăcinat în natura umană și nici măcar statele UE nu au putut lupta cu acesta pe deplin. Cu toate acestea, niciunul din foștii politicieni ucraineni sau oameni de afaceri influenți nu a fost membru în consiliile de administrație ale Gazprom (n.r.- companie de gaze naturale statului rus) sau Rosneft (n.r.- companie de petrol și gaze a statului rus).
Acest lucru indică faptul că există mai mulți deținători de pașapoarte UE care au fost corupți de Rusia decât politicieni sau oameni de afaceri din Ucraina care să fie implicați în scheme de corupție.
Despre facțiunile extremiste din Ucraina: Am citit despre batalionul Azov care este considerat o organizație nazistă. Puteți să-mi spuneți mai multe despre acest lucru?
Ideea inițială a Rusiei de „de-nazificare” a Ucrainei a însemnat „de-ucrainizarea” Ucrainei. Acum, când Kremlinul a înțeles în cele din urmă că ucrainenii rezistă, caută obiective mai puțin ambițioase. Experții ruși în propagandă au decis probabil că dizolvarea batalionului Azov poate fi un mod de a salva aparențele.
Acesta este motivul pentru care media și diplomații din Rusia au pus eticheta de formațiune paramilitară neo-nazistă batalionului Azov și subliniază necesitatea de-nazificării acestuia.
Dar rușii mint. Azov nu este o unitate paramilitară nazistă, ci un element care face parte din structura Gărzii Naționale a Ucrainei, o instituție de forță a statului pentru aplicarea legii (n.r.- un fel de jandarmerie).
Conducerea de extremă dreaptă care a fondat batalionul în 2014, ca unitate de voluntari, s-a distanțat în prezent de Azov care acum este subordonată exclusiv guvernului Ucrainei.
Cât de puternici și influenți sunt extremiștii în Ucraina?
Indicatorul influenței partidelor de extremă dreapta în Ucraina îl reprezintă rezultatele din alegerile din 2019. Atunci, politicienii de extremă dreaptă (inclusiv cei care au fost fondatorii Azov și pe care ulterior l-au părăsit) au înființat partidul de extremă dreaptă „Corpul național” care s-a unit cu alte partide de extremă dreaptă într-un bloc electoral.
Rezultatul obținut a fost de 2,15%, adică sub pragul electoral de 5%. Astfel nici un politician de extremă dreaptă nu a intrat în Parlamentul Ucrainei.
Un alt narativ pe care l-am citit este acela că „Armata ucraineană a omorât civili pașnici în Donbas după 2014”. Ce spuneți despre această acuzație?
Ambii președinți, Poroșenco și Zelensky, au încercat să urmeze acordurile semnate la Minsk și și-au coordonat acțiunile cu partenerii Ucrainei- Franța și Germania.
Dacă ținem seama de faptul că atât Berlinul, cât și Parisul nu au renunțat niciodată la sprijinul acordat Ucrainei, este corect să admitem că Ucraina nu a intenționat niciodată să escaladeze situația și tot ce a făcut a fost să prevină doar extinderea ocupației ruse, așa cum o face și acum. Cei care promovează narațiunile rusești trăiesc doar în realitatea alternativă.
Despre discriminările împotriva minorităților în Ucraina (inclusiv minoritatea română): cât de discriminate sunt minoritățile etnice din Ucraina? Dar celelalte minorități?
Apelul semnat de reprezentanții diferitelor grupuri etnice spune „Noi, cetățeni ai Ucrainei de diferite identități etnice și cetățeni ai altor țări, care trăim în Ucraina, uniți în prețuirea libertății și păcii, ne declarăm solidaritatea și sprijinul pentru Ucraina și condamnăm încercările agresorului extern de a perturba pacea. Ucraina este o casă pașnică pentru noi toți. O casă liniștită în care ne-am bucurat de viața de familie fericită și de prietenii calde, de muncă productivă și de proiecte creative, de artă, știință, afaceri, activism civic și serviciu public.”
Ce mai pot adăuga? Acum, reprezentanții tuturor minorităților din Ucraina se confruntă cu amenințări la adresa vieții lor și această amenințare este cauzată de faptul că rachetele rusești nu recunosc dacă o persoană aparține unei minorități sau nu.
Astfel, principala amenințare vitală este cauzată de Rusia, nu de Ucraina.
19
18
