O concepție greșită obișnuită despre sancțiuni, în special, este că acestea funcționează prin forță brută: că țara țintă suferă o așa de mare prăbușire economică încât renunță. De fapt, sancțiunile funcționează de obicei atunci când sunt folosite ca instrument de negociere - servind și de băț, dar și de morcov.
De ce Rusia trebuie să știe cum poate scăpa de sancțiuni
Cu ani înainte de acordul din 2015, SUA și aliații săi au impus sancțiuni dure Iranului ca pedeapsă pentru programul său nuclear – dar Iranul a refuzat să-și înceteze unilateral eforturile.
A fost nevoie de negocieri serioase și de o serie întreagă de prevederi complexe într-un acord final pentru ca SUA să convingă Iranul să accepte limitele programului său nuclear în schimbul reducerii sancțiunilor. Când Trump a rupt acordul cu Iranul și a revenit la sancțiuni în lipsa unor negocieri serioase, Iranul a revenit imediat la dezvoltarea nucleară.
În contextul Ucrainei, SUA și aliații săi nu au prezentat public un plan pentru Rusia în cazul în care ar reveni la normalitate. Nici măcar nu este clar că au unul: Alex Ward de la Politico a vorbit cu mai mulți oficiali americani și europeni și a constatat că doar unul avea chiar un „plan clar” pentru reducerea sancțiunilor.
„Dacă scopul este de a forța, atunci sancționatorii trebuie să fie expliciți cu privire la ce poate face Rusia pentru a scăpa de sancțiuni”, scrie Dan Drezner, politolog la Universitatea Tufts, în Washington Post.
„Lipsa de claritate subminează negocierea coercitivă, deoarece actorul vizat consideră că sancțiunile vor rămâne în vigoare, indiferent de ceea ce ar face.”, adaugă Drezner.
Există mai multe moduri de a face acest lucru. Samuel Charap, expert pe Rusia la RAND Corporation, propune în Financial Times reducerea sancțiunilor asupra Băncii Centrale a Rusiei pentru o încetare a focului, cel puțin temporar.
Mai mult, Occidentul și Ucraina ar putea combina reducerea sancțiunilor cu unele concesii diplomatice - asigurarea că trupele americane nu vor fi niciodată staționate în Ucraina, de exemplu - ca parte a unui pachet de pace mai larg.
Joe Biden si Vladimir Putin Foto: Mikhail Metzel / TASS / Profimedia Images
Ce vrea cu adevărat Vladimir Putin în Ucraina
Este posibil ca lui Putin să îi pese mai mult de a aduce Ucraina sub controlul său decât de viețile soldaților ruși și de sănătatea economiei ruse.
Dacă acesta este cazul, atunci nu contează cât de clar este Occidentul cu privire la termenii săi: nicio reglementare nu va fi posibilă atâta timp cât Putin crede că poate triumfa în cele din urmă pe câmpul de luptă.
„Mă tem că nu a văzut încă suficiente victime pentru a permite ca obiectivele lui de război să se schimbe”, a declarat Gustav Gressel, un expert în politici la biroul din Berlin al Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR), pentru Deutsche Welle.
În această eventualitate, care din păcate pare probabilă având în vedere declarațiile lui Putin înainte de invazie, Occidentul va trebui să mizeze pe altceva care să-l aducă pe Putin la masă: problemele politice interne.
Lui Putin îi pasă de un lucru mai presus de orice: păstrarea puterii
Dacă i se va prezenta o amenințare credibilă la adresa regimului său, fie că este vorba de disidența elitei sau de protestul popular în masă, asta i-ar putea oferi un stimulent puternic să încerce să-și reducă pierderile în Ucraina.
Aceasta este o parte mai puțin deschisă a strategiei Occidentului: o speranță că victimele militare ruse și problemele economice nu doar cresc costurile pentru Rusia, ci îi mobilizează de fapt pe ruși să provoace guvernul Putin.
JManifestanți împotriva războiului, ridicați de poliție la Sankt Petersburg Foto: AFP / AFP / Profimedia
Există dovezi că această speranță se realizează: toate orașele mari ale Rusiei au avut proteste împotriva războiului, o evoluție izbitoare având în vedere cât de drastic pedepsește guvernul rus disidența politică. Nivelul de nemulțumire în rândul elitei ruse, de la oligarhi la sportivi, este uimitor de ridicat; chiar „fără precedent” în istoria recentă a Rusiei.
„Ucraina va pierde dacă nu se întâmplă ceva în politica internă a Rusiei”, spune Steve Saideman, expert în NATO la Universitatea Carleton. Totuși, avertizează el, „cel mai bun mod de a strica asta este ca noi să încercăm să influențăm politica internă a Rusiei.”.
Așadar, acesta este unghiul de atac pe care președintele Joe Biden și alți lideri occidentali trebuie să-l folosească în zilele următoare: menținerea presiunii asupra Rusiei fără a trece pe un teritoriu prea periculos, creând în același timp o rampă diplomatică acceptabilă pentru Kremlin (și pentru Kiev). Nu va fi ușor, dar este cea mai bună speranță pe care o are Ucraina.
Surse: Washington Post, Politico, Deutsche Welle, Financial Times
---
2
11
