Pe scurt, scandalul se invarte in jurul unui contract aditional secret semnat de Statul Roman cu Sterling Resources LTD privind zacamintele de petrol si gaze din Marea Neagra. N-am sa discut aici aspectele economice ale intelegerii, la care ma pricep prea putin, sau despre legaturi de afaceri, cine e omul cui, cine e in spatele cui, asta e treaba presei de investigatie. In schimb, episodul arata cateva stricaciuni grave ale institutiilor politice din tara noastra, ale statului, partidelor si presei.

1. Statul. Am vazut si pe fostul sef al Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale si pe fostul premier (semnatarii contractului, respectiv a Hotararii de Guvern prin care a intrat in vigoare), spunand ca totul a fost facut legal. Mai mult, ca aceste acte s-ar fi facut chiar pentru “alinierea” la prevederile legale. Ceea ce nu ne spune fostul premier este ca prevederile legale cu pricina au fost adoptate …chiar de el:

“Guvernul Calin Popescu Tariceanu a modificat prin Ordonanta de Urgenta nr. 101 din 4 octombrie 2007 atat Legea minelor, cat si Legea petrolului. Modificarile aduse Legii petrolului au permis intocmirea celebrului act aditional incheiat intre Agentia Nationala a Resurselor Minerale si firma canadiana Sterling. Astfel, guvernul Tariceanu invoca „necesitatea uniformizarii cat mai urgente a taxelor si redeventelor cuvenite statului pentru concesionarea de activitati miniere si operatiuni petroliere“ si umbla la Legea petrolului in cateva puncte extrem de sensibile pentru soarta acordurilor incheiate de statul roman in domeniul petrolier.

Ordonanta in cauza abroga o serie de articole care se refera la acordurile petroliere. (…)Toate aceste modificari au permis ca firma Sterling sa poata modifica acordul petrolier cu statul roman.” (Cotidianul)

Avem aici inca un exemplu cat de nociv este instrumentul ordonantelor de urgenta, si cat de usor poate fi abuzat. Teoretic parlamentul isi poate exercita prerogativa legislativa si sa abroge OUG 101. Nu poate insa sa anuleze contractele pe care prevederile ei, aflate in vigoare in tot acest timp, le-au facut posibile. Ideea fundamentala a sistemului politic democratic este sa puna exercitarea puterii in sarcina unor institutii care se se echilibreze si sa se controleze reciproc. Iata cum e posibil, perfect legal si constitutional, ca un singur om sa faca posibil si sa semneze un contract privind sute de milioane de dolari.

A doua problema este cu secretul. Este absolut exasperant faptul ca, in 2008, dupa un scandal identic (privatizarea Petrom) si la patru ani dupa ce a fost tema de campanie pentru alianta castigatoare, noi inca mai avem problema asta, a statului roman care are dreptul sa faca contracte secrete. E inadmisibil si trebuie corectat de urgenta.

2. Partidele. Partidul dlui Tariceanu a reactionat la acest scandal:

“Precizari privind concesiunea perimetrelor de explorare a resurselor din Marea Neagra

In urma declaratiilor aparute in ultimele doua zile in ceea ce priveste concesionarea unor perimetre de explorare a resurselor din Marea Neagra, Partidul National Liberal face urmatoarele precizari:

1. Concesionarea a fost acordata de Guvernul Stolojan in anul 1992 si a fost prelungita, succesiv, de toate Guvernele Romaniei.

2. HG din 12 noiembrie 2008 nu a acordat drepturi in plus companiei in cauza si nici nu a modificat continutul contractului de concesiune realizat de Guvernul Stolojan.

3. HG din 12 noiembrie 2008 a adus doar schimbari de denumiri, ca urmare a unor modificari legislative (Legea Petrolului, acte normative de schimbare a denumirii unor institutii).” (PNL)

Comunicatul cu precizari al acestui partid, din pacate, este o insiruire de minciuni, evidenta pentru oricine citeste contractul desecretizat. Nu, guvernul Stolojan nu a acordat concesiunea, contractul e modificat in primul rand prin transformarea dintr-un act de explorare si impartire a productiei intr-unul de concesiune. Ma intreb, cum poate un partid serios sa emita un asemenea comunicat, spunand ca albul e negru?

Si, apoi, de ce? Haide sa imi pun o intrebare retorica, cum spuneam mai sus, deciziile, OUG si HG, par sa fie luate (la nivel de demnitari ai statului) de doi oameni, dl Tariceanu si seful Cancelariei sale, Dorin Marian. Ma intreb, a avut PNL ceva de spus in toata trebusoara asta? Deciziile respective au fost luate sau macar aprobate de conducerea colectiva a partidului? Mai mult, a vazut macar cineva de acolo, altii decat cei doi pomeniti mai sus, acest contract secret? Si atunci, de ce primim un comunicat de la partid?? De ce nu de la dl Tariceanu insusi?

3. Presa. Eh, ca sa incepem cu o chestie mai triviala, si anume cu ziarul marelui, inegalabilului, crucisatorului Popescu C.T., acest far calauzitor al presei noastre, acest model intre modelele de om de presa roman. Citim acolo un titlu de genul: “Cine a amanetat Romania? Stolojan spune ca nu el, ci Tariceanu.”, iar articolul continua in aceeasi maniera,

“(…)Vorbim despre o megaafacere cu o istorie care incepe in 1992. Pe scurt, atunci statul roman a dat aceasta zona de mare unei firme, insa potrivit premierului de atunci, Theodor Stolojan, “doar pentru explorare”. Stolojan sustine intr-o declaratie pentru Gandul ca “daca gaseau gaze sau petrol, potrivit contractului, se facea un nou proces de licitatie, iar firma care facuse explorarea primea o cota parte din extractie.” (Gandul)

Asa sa fie? Oare are dreptate? El e vinovatul? Si, altfel, cine? Ce? Cand? Si cum? Dragi cititori ai Gandului cetepist, daca vreti sa aflati trebuie …sa cititi in alta parte. Dupa modelul presei de fictiune care i-a luat locul cele de informatie, avem acum un exemplu in care presa de investigatie devine una de suspans. Ma intreb, cat de greu le-ar fi fost autorilor, dna Toader si dl Veress, sa dea doua clickuri sa afleraspunsul la intrebarile respective? Dar probabil ca n-ar mai fi fost incitant.

Bun, Gandul face o exceptie. In rest, aflam din mai multe surse, TV, ziare si presa electronica, detalii despre acest episod… Le aflam, insa, acum. Bun, poate ca HG-ul dat in 2008 e destul de recent. Dar Ordonanta fusese data in 2007, tot de atunci dateaza o serie de acte absolut asemanatoare, asa cum ne informeaza Evenimentul Zilei… azi. Ce a facut presa in tot acest interval? Acum contractele sunt semnate si parafate, guvernul Tariceanu e istorie, informatia tardiva ne foloseste destul de putin…

Citeste si comenteaza pe Inventarul stricaciunilor politice.