Din când în când, jurnaliștii din România primesc vești nemaipomenite de la autorități. Astăzi, de exemplu, am aflat că voi fi scutit de impozitul pe venit, după ce Camera Deputaților a adoptat o modificare la Codul fiscal în acest sens.
Acum vreo două săptămâni, efectiv le-am râs în nas magistraților care și-au pierdut pensiile speciale (mă rog, vorba vine), în timp ce eu, jurnalistul Bejan, aș putea primi pensie specială de la statul român. Bine, doar cu condiția să mă înscriu în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, dar asta e altă discuție.
Dar cel mai mult m-am bucurat în urmă cu vreo trei ani când Gabriela Firea a decis că pot să-mi parchez mașina gratis în parcările Primăriei. Și asta pentru că eu sunt, din nou, un cetățean special al Bucureștiului.
Nu-i puțin lucru că avem parlamentari și primari care se gândesc la soarta jurnaliștilor. De exemplu, ia uite ce frumos vorbesc despre această meserie inițiatorii legii privind scutirea de impozitul pe venit. Nu au cum să nu-ți dea lacrimile de emoție când citești în expunerea de motive următoarele fraze:
„Mass media reprezintă un fenomen valoros și eficient în transmiterea informațiilor.”
„Jurnaliștii se ocupă atât cu informarea cetățenilor cu privire la lucrurile relevante din societate, dar și cu obținerea de informații concrete și corecte, deoarece nu orice informație are puterea de a stârni curiozitatea publicului”
„Importanța jurnalistului în viața omului este inegalabilă deoarece este conceput pentru a susține o cauză nobilă, o cauză socială…”
„Cu toate acestea, mass-media din România se află într-o situație economică foarte dificilă”
„Prin aceste propuneri, inițiativa susține direct activitatea de jurnalism, și promovează libertatea mass media”.
Poți să-i contrazici?
Documentul e un pic mai lung și-l recomand spre lectură: este una dintre cele mai mari colecții de platitudini și prostii pe care le-am citit în ultimii ani.
Prin comparație, avizul negativ dat de Guvernul Dăncilă pe acest proiect de lege, în luna mai 2019, conține adevărate nestemate de responsabilitate guvernamentală. Din punctul de vedere semnat de Viorica Dăncilă aflăm că, așa cum sunt definiți în lege, beneficiarii scutirii de impozit pot provoca confuzie. Mai aflăm și că impactul bugetar anual al deciziei ar fi de 36 de milioane de lei anual.
De fapt, ce vor să facă parlamentarii PSD, ALDE și PMP care au semnat scutirea de impozit pentru jurnaliști?
Numai dacă citești expunerea de motive, îți dai seama că nu despre soarta mass-mediei din România este vorba. Ar fi fost niște lucruri interesante de spus aici, dacă cineva chiar ar fi studiat problema.
Inițiatorii legii au copiat niște platitudini, cine știe de unde, și le-au adunat într-un document. Și pisicile mele ar fi putut face asta.
Altceva îi interesează însă pe politicienii români: decredibilizarea presei și a jurnaliștilor și, eventual, cumpărarea acestora într-un an electoral cu două rânduri de alegeri.
Îți dau pensie specială, te scutesc de impozit, ți-am mai dat și parcare gratis în București, ia să văd acum cu ce tupeu mai critici tu privilegiile pe care ni le tragem noi. Te-am cumpărat, cum ar veni. Și te-am cumpărat chiar ieftin.
Cam ăsta e scopul, prost să fii să nu-l înțelegi.
Prost să fii să nu înțelegi că orice privilegiu de care ai acum parte se va întoarce la un moment dat împotriva ta. E o relație ca în filmul „Nașul”: „mai ții minte, când te-am ajutat atunci cu datoriile? Acum a venit momentul să-mi întorci favoarea”.
Și apoi „te lucrez” la public.
La câteva zeci de secunde după ce HotNews a publicat știrea cu rezultatul votului din Parlament, în care arăta că magistrații s-au ales cu pensiile speciale tăiate, în timp ce celelalte categorii sociale, printre care și jurnaliștii, au rămas cu ele neatinse, pe site a și apărut comentariul unui cititor: „Deci cum? Ziariștii au pensii speciale?”.
Ca să lămurim problema cu pensiile speciale: nu, jurnaliștii nu au pensii speciale. Au pensii speciale, jurnaliștii înscriși în organizația de dinozauri numită pompos „Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România” (detalii aici).
E relativ ușor să lovești în ziua de azi în credibilitatea presei din România, aia care mai lucrează în regim de corporație, cu oameni angajați cu contract de muncă sau drepturi de autor. Pe influencerii de pe Youtube sau de pe Instagram, e mai greu, pentru că aceia au altă relație cu publicul lor.
Nu scutirile de impozit sunt ceea ce așteaptă instituțiile de media de la politicieni. Sunt multe alte lucruri mai importante: de pildă, să nu mai controleze direct sau prin interpuși instituții media, în special în presă locală, aflată în prezent la cheremul baronilor locali; să nu le mai blocheze accesul la informații de interes public; să le răspundă în timp util la întrebări etc.
Și, nu în ultimul rând, să angajeze consilieri și funcționari în instituțiile publice, oameni cel puțin la fel de inteligenți ca ziariștii. Ăia ar fi știut măcar să copieze niște argumente mai plauzibile.
1
13
