Într-o bună dimineaţă, azi, cînd Florin Iordache se trezi în scaunul de la prezidiul Camerei, după o perioadă politică zbuciumată, se pomeni metamorfozat într-un înspăimântător formalist. Un adept inflexibil al regulilor procedurale, un gardian inamovibil al protocolului scris al Camerei. Un monstru de nerecunoscut.
Într-adevăr, cei care au luat parte sau au urmărit lucrările Comisiei parlamentare căreia i-a dat nu doar președintele ci și numele, și-l amintesc pe dl Iordache într-un mod foarte diferit, la extrema opusă chiar. Răspunsul său la orice fel de obiecție venită din partea colegilor, atât pe fond cât și pe formă, inclusiv privind încălcări de Regulament, era același, robotic aproape: „Supunem la vot, vă rog, cine este pentru…, împotrivă… da, s-a respins, trecem mai departe…”. Florin Iordache de astăzi, în aceeași capacitate publică, a pus cu totul altă placă și alt comportament: nu se poate, nu e regulamentar, nu supun la vot, nu votați, nu se votează nimic. Orice doar să nu supună ceva deciziei plenului; nici el, nici altcineva.
Desigur, am glumit mai sus spunând că a făcut-o de dragul regulamentului. Dacă în ce privește revocarea președintelui Dragnea și a lui însuși de la conducerea Camerei este posibil să aibă temei, există două privințe în care spectacolul pe care l-a dat astăzi a încălcat regulamentul Camerei. În primul rând, dacă am înțeles bine i s-a solicitat de către șefii grupurilor parlamentare din opoziție să se treacă la vot prin ridicarea mâinilor. În regulamentul Camerei o astfel de solicitare procedurală este admisibilă, iar președintele de ședință trebuie s-o supună spre aprobare plenului. Dl Iordache n-avea temei să refuze cererea, dar a refuzat. Dar asta e, prin comparație, o abatere relativ minoră.
Mult mai serioasă este suspendarea ședinței. La reluarea lucrărilor, în condițiile în care ordinea de zi prevedea vot final asupra unor legi, dl Iordache a cerut vot de prezență, exercitat electronic (singurul vot pe care l-a cerut, de altfel). Opoziția a boicotat procedura, din motivul enunțat mai sus, iar rezultatul a reprezentat mai puțin decât jumătate din membrii Camerei. Dl Iordache s-a bazat pe acest vot, a declarat că nu e cvorum și a suspendat ședința. Or, în textul constituției cvorumul este definit pe baza prezenței la lucrările plenului, nu (și) la vot. De bună seamă că prin vot se poate demonstra formal că există cvorum, altfel decât prin fraudă un deputat trebuie să fie prezent la lucrări ca să voteze. Reciproca nu este însă valabilă, lipsa cvorumului se demonstrează prin numărarea celor prezenți, conform legii fundamentale. Și a regulamentului Camerei, de altfel, care face explicit diferența asta atunci când definește termenul: „Deputaţii care nu îşi exercită dreptul de vot, dar care au fost prezenţi în sala de şedinţe, intră în numărul regulamentar de stabilire a cvorumului.” În sala de ședințe au fost tot timpul mai mult decât jumătate din numărul total al deputaților, cvorum a existat permanent. Suspendarea lucrărilor Camerei, altfel decât în urma unui vot în plen, în condițiile în care exista cvorum e o încălcare gravă a regulamentului.
Sigur, în loc să admită măcar asta, vicepreședintele Camerei s-a declarat ulterior trist, pe motiv că opoziția ar fi încălcat, nu doar regulamentul forului, ci și Constituția. Nici mai mult, nici mai puțin! E hoțul strigând hoții (îmi amintește de faptul că dl Iordache a depus plângere penală împotriva autorilor unor mesaje scrise pe zidul locuinței proprii, genul de fapte pe care același lider PSD a căutat și caută mai departe să le amnistieze). Și mai este, desigur, absurd. Constituția se încalcă prin acte formale, care produc consecințe, așa cum a fost suspendarea lucrărilor Camerei operată de sus-numit. Cu alte cuvinte, ca să fie posibil măcar să avem o încălcare a legii, dl Iordache trebuie să treacă printr-o altă metamorfoză și să admită că Opoziția a obținut azi nu doar un rezultat politic, ci chiar a reușit să-l revoce, eventual cu Liviu Dragnea cu tot. Eh, presupun că e o metamorfoză prin care dl Iordache nu e dispus să treacă, de bună voie cel puțin.
* * *
O completare cumva înafara subiectului, dar, vai, necesară: prin democrații neoriginale un episod cum a fost cel de azi este de domeniul fantasticului și comediei, și asta nu neapărat datorită culturii politice și calității oamenilor implicați, ci dintr-un motiv foarte simplu: nu se poate guverna fără o majoritate parlamentară funcțională. Trăsnăi dinastea cu confiscarea prezidiului de teama plenului sunt de neconceput, pentru că pur și simplu nu rezolvă nimic. Închizând parlamentul, se închide guvernarea.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
