Angela Merkel îi lasă pe germani să se întrebe cât de bine îl cunosc pe cancelarul care i-a guvernat timp de 16 ani, după ce a ales o melodie a artistei punk Nina Hagen pentru ceremonia ei de adio, scrie The Guardian.

Angela MerkelFoto: Ludovic MARIN / AFP / Profimedia

Merkel, al cărei succesor, social-democratul Olaf Scholz, este de așteptat să depună jurământul săptămâna viitoare, va avea o ceremonie de rămas-bun joi seară, în curtea Ministerului Apărării, unde va cânta fanfara militară.

Ceremonia va fi mai discretă decât de obicei, cu doar 200 de invitați, din cauza restricțiilor impuse de pandemia de COVID-19.

La fel ca predecesorilor săi, Angelei Merkel i s-a permis să solicite trei melodii pentru a fi interpretate de fanfară în timpul ceremoniei. Dar, în timp ce Gerhard Schröder și Helmut Kohl au ales o muzică convențională pentru această ceremonie - My Way de Frank Sinatra sau Oda bucuriei a lui Ludwig van Beethoven - unele dintre alegerile lui Merkel arată o față necunoscută a cancelarului german.

Cele trei melodii alese de Merkel pentru ceremonia sa de adio

Großer Gott, wir loben Dich (Sfinte Doamne, lăudăm numele Tău) este un imn popular creștin din secolul al XVIII-lea. Este o legătură cu rădăcinile sale, ca fiică a unui pastor protestant, și cu identitatea partidului său - Uniunea Creștin Democrată (CDU).

A doua alegere a lui Meklel este Für mich soll’s rote Rosen regnen a lui Hildegard Knef (Să plouă cu trandafiri roșii pentru mine), o piesă melancolică despre ambiția adolescenței, care sugereză sclipirea ironică. "Trebuia să mă conformez, să mă descurc. Oh, nu mă pot conforma, nu mă descurc, dar eu vreau mereu să câștig”, spun versurile.

Alegerea care a uimit este melodia Du hast den Farbfilm vergessen (Ați uitat filmul color) a Ninei Hagen.

Înregistrat pentru prima dată în 1974, într-un stil convențional, cântecul a fost un hit în topurile est-germane, înainte ca Hagen să emigreze de cealaltă parte a Cortinei de fier, unde a devenit principala vedetă punk a Germaniei de Vest, în anii 1980. Dar chiar și să-și îmbrățișeze identitatea est-germană este o mișcare neobișnuită pentru Merkel, pe care țara ei a cunoscut-o în majoritatea celor 16 ani la putere, când rareori și-a adus în prim-plan educația din est.

Cântecul, ale cărui versuri au fost scrise de Kurt Demmler, este un strigăt furios în care Hagen îi reproșează iubitului ei, Michael, că a făcut doar un film alb-negru în vacanța lor pe insula Hiddensee. Drept urmare, ea se plânge că "nimeni nu va crede cât de frumos a fost aici”, spun versurile.

Deși nu a fost cenzurat de stat, cântecul a fost perceput la acea vreme drept o critică voalată la adresa republicii socialiste și a cotidianului ei gri și monoton, în care filmele color erau o marfă rară.

Unii comentatori se întreabă dacă există și un sens mai modern în cântecul lui Hagen: un strigăt de frustrare față de bărbații care nu-și fac fac treaba cum trebuie și, prin urmare, un atac voalat la colegii lui Merkel.

Citește și: