Ucraina se află acum în situația complicată în care trebuie să păstreze legătura cu propriii cetățeni din Crimeea, dar în același timp să nu recunoască în niciun fel autoritatea ocupantului rus. Cum se întâmplă acest lucru la firul ierbii? Un reportaj realizat de HotNews.ro în check-pointurile dintre Ucraina și Crimeea precum și în capitala Kiev încearcă să răspundă la această întrebare.
Duminica trecută, în prima zi din august, 1700 de oameni au trecut din Crimeea în Ucraina, prin cele trei puncte de trecere a frontierei deschise după ce Rusia a anexat peninsula. De fapt, numai prin două puncte, pentru că cel de-al treilea era în renovare.
Crimeea și Ucraina sunt despărțite acum de „o linie administrativă”, nu de o graniță propriu-zisă, așa spun ucrainenii care, în mod evident, nu au abandonat gândul că, la un moment dat, teritoriul ocupat de Federația Rusă în 2014 se va întoarce la țara-mamă.
„O linie administrativă” însă cu garduri și sârmă ghimpată, cu puncte militare de observație de o parte și de alta, soldați cu puști Kalașnikov încărcate și cu tranșee săpate în pământ, în caz că ostilitățile se vor reaprinde din nou între cele două țări.
Sunt în check-pointul de la Kalanchak, împreună cu un grup de ziariști din România, și încerc să aflu cum se raportează acum oamenii și autoritățile la una dintre cele mai noi granițe impuse cu forța pe harta lumii.
Luna aceasta este una importantă pentru ucraineni: pe 23 august vor lansa „Platforma Crimeea”, un proiect menit să readucă în atenția lumii problema ocupației ruse în peninsula de la Marea Neagră. O zi mai târziu, pe 24 august, Ucraina celebrează 30 de ani de la declararea independenței.
Check-pointul Kalanchak, între Crimeea și Ucraina
Ucrainenii au tăiat apa (alimentarea se făcea printr-un canal ce lega fluviul Nipru de Crimeea) și curentul electric, pe principiul că cei care au ocupat un teritoriu trebui să-l administreze. Rușii nu au ratat momentul și au acuzat că, prin oprirea canalului, ucrainenii au provocat o criză a apei în Crimeea.
„Există suficientă apă pentru populație, poate nu e suficientă pentru economie și bazele militare, dar asta e problema ocupanților”, se apără autoritățile de la Kiev.
În același timp, mulți dintre locuitorii din peninsulă sunt cetățeni ucraineni, au pașapoarte ucrainene și rude rămase de partea aceasta a liniei administrative.
Situația Ucrainei nu e una deloc ușoară. Pe de o parte, nu poate recunoaște autoritatea ocupantului rus din Crimeea, dar în același timp trebuie să fie aproape de propriii cetățeni.
Ca să dau doar un exemplu, actele de naștere și cele de deces emise în Crimeea sunt recunoscute în Ucraina. Nu și certificatele de căsătorie. Pentru că oamenii se nasc și mor indiferent de decizia lor sau a autorităților, pe când căsătoria e un act de voință.
Dacă ți-ai găsit aleasa/ alesul inimii în Crimeea trebuie să treci linia administrativă în Ucraina ca să-ți oficializezi căsătoria.
Ivan Șențov
„Noi nu încurajăm contactele cu ocupantul rus”, explică locotenent-colonelul Ivan Șențov, de la poliția ucraineană de frontieră, de ce autobuzele nu sunt lăsate să treacă prin check-pointurile ucrainene.
De aceea, oamenii care au treabă în Crimeea, vin cu autobuzul până la frontieră, merg pe jos cam 800 de metri, distanța dintre linia ucraineană și cea rusă, apoi iau de acolo autobuzul și pleacă mai departe. La fel și în celălalt sens. „Linia administrativă” se trece doar pe jos sau cu mașina personală.
Câteva zile mai târziu, la sediul Ministerului Reintegrării Teritoriilor Ocupate Temporar de la Kiev aveam să aflăm că în viitorul apropiat vor exista niște autobuze care să ușureze trecerea dintre cele două linii.
Kalanchak, Chaplynka, and Chonhar sunt cele trei locuri pe unde, din punctul de vedere al Ucrainei, se poate intra legal în Crimeea. Ivan Șențov spune că ucrainenii care intră în Crimeea prin alte puncte (cele din Rusia) sunt pasibili de o amendă de 1700 de grivne (aproximativ 54 euro).
În cazul cetățenilor străini, pedeapsa este interdicția de a mai intra în Ucraina timp de trei ani. Și rușii? „Rușii sunt considerați cetățeni străini”, mai explică ofițerul de la poliția de frontieră.
Cabluri tăiate pe linia administrativă dintre Crimeea și Ucraina
Cam 2000 de oameni și între 100 și 200 de mașini trec zilnic într-o direcție sau alta. În general, își vizitează rudele. Mai sunt și unii ucraineni, mai puțin sensibili la geopolitică, care merg și în vacanță în Crimeea, la fel ca înainte de 2014, când resorturile de aici erau destinații turistice pentru milioane de ucraineni, ruși, germani etc.
Pe Natalia Perțeva, o doamnă în vârstă, cu o rochie albastră, am întâlnit-o în timp ce-și trăgea trolerul în zona neutră, pe sensul de intrare în Crimeea. Se întorcea acasă după ce-și condusese fata care trăiește într-un oraș ucrainean și venise în vizita anuală la părinți.
Doamna Perțeva părea să accepte situația, se temea doar ca nu cumva rușii să-i ceară teste de covid la intrare. „Dacă așa s-a întâmplat (n.r.- ocuparea Crimeei), noi nu avem încotro, de acum ne-am obișnuit”. La întrebarea „vă așteptați ca Crimeea să se întoarcă la Ucraina” a răspuns sec: „Nu”.
Natalia Perțeva
Autoritățile ucrainene continuă să plătească pensii unui număr de 467 de mii de cetățeni ucraineni din Crimeea. Informația ne-a fost dată de Irina Kalupaha, șefa departamentului social și umanitar din Ministerul Reintegrării Teritoriilor Ocupate Temporar de la Kiev.
Cum anume își primesc banii pensionarii ucraineni din Crimeea? „Trebuie să treacă granița (în Ucraina), să se înregistreze apoi banii le sunt virați pe card”, spune Irina Kalupaha.
La plecarea din Kiev, pensiile sunt în grivne, dar din bancomatul din Crimeea ies în ruble, dar ăsta deja e un amănunt. Mult mai puțin important, față de un alt detaliu: cel care plătește, adică statul ucrainean, nu știe ce se întâmplă la capătul celălalt al conductei cu bani, pentru că nu are niciun control acolo.
Poziția oficială a Ministerului Reintegrării este că cetățenii din Crimeea sunt încurajați să se mute în Ucraina, iar cei care au făcut-o deja sunt ajutați să-și refacă viața, ne explică Irina Kalupaha. Cum se întâmplă asta? Primesc locuințe temporare, împrumuturi avantajoase pentru a-și cumpăra case și altele.
Dar adevărata miză nu sunt pensionarii, ci tinerii, adică viitorul. Există mai multe programe prin care tinerii din teritoriile ocupate sunt încurajați să se înscrie la universitățile din Ucraina.
Potrivit datelor oficiale, cam 3000 de studenți din zonele ocupate de ruși studiază la universitățile ucrainene, iar dintre aceștia cam 15- 20% sunt din Crimeea. Studenții sunt ajutați să-și perfecționeze limba ucraineană. În cele mai multe universități sunt primiți fără examen.
Aliona
Aliona studiază medicină veterinară la universitatea de stat din Kherson (cel mai apropiat oraș universitar de granița cu Crimeea). Ne spune că motivul pentru care a plecat din Crimeea este acela că diplomele emise de universitățile de acolo nu sunt recunoscute decât pe plan local și în Rusia.
„După terminarea facultății vreau să rămân și să lucrez în Ucraina. De când este pe drumul către Europa, am mai multe perspective aici decât în Rusia”, spune Aliona care ne asigură că este în asentimentul părinților ei, rămași în Crimeea.
90 de studenți din Crimeea studiază la Universitatea Agricolă și Economică din Kherson și 69 la Universitatea de Stat. Mulți dintre aceștia sunt tătari, o minoritate istoric persecutată de ocupațiile Rusiei în Crimeea. Numărul studenților din Crimeea care vin în Ucraina este totuși unul mic. Iar rușii fac tot posibilul să fie și mai mic.
„La un moment dat a circulat un fake-news că dacă vin în Ucraina vor fi împușcați. Noi am făcut un video în care mai mulți studenți arătau că sunt în siguranță aici. Am publicat video-ul pe internet”, explică Olexander Spivokovsky, rectorul universității de stat din Kherson, cum se duce războiul psihologic pentru mințile celor tineri.
Înapoi în punctul de trece a frontierei Kalanchak. Abordăm două tinere, cu genți și rucsace în spate, care se îndreaptă pe jos spre Crimeea. Fetele ne roagă frumos să nu le filmăm. „Nu vrem să apărem la tv, vă rugăm mult, nu vrem să avem probleme”, ne spun în ucraineană, iar translatoarea ne traduce în engleză vorbele fetelor. „Are you afraid?”/ „Yes, we are afraid”, răspunde una dintre tinere înainte de a-și continua drumul către check-pointul rusesc.
Kalanchak
În istoria sa, Crimeea a fost întotdeauna un teritoriu cu popoare și limbi diverse. În 2001, când a avut loc ultimul recensământ făcut de Ucraina, rușii reprezentau 60,4 % din populație, ucrainenii- 24%, iar tătarii- 10,2%.
În 2014, datele publicate de autoritățile ruse arată că rușii au ajuns la 68%, iar ucrainenii au scăzut la 15,7%. Potrivit datelor furnizate acum de Ministerul Reintegrării Teritoriilor Ocupate Temporar, 49 de mii de locuitori ai Crimeei au venit în Ucraina, iar majoritatea dintre ei s-au stabilit în zonele apropiate de graniță, pentru a nu pierde orice contact cu rudele lor.
La șapte ani după război, ucrainenii nu pot spune cu exactitate care este structura populației din Crimeea, iar datele publicate de Rusia cu ocazia recensământului din 2014 nu sunt credibile.
Tranșee de apărare în Kalanchak
Ce este singur însă este că în jur de 2 milioane de locuitori ai Crimeei au în continuare pașaport ucrainean. Deci sunt cetățeni ucraineni, indiferent de opțiunile lor politice.
Bazându-se structura actuală a populației, Rusia a spus întotdeauna că „Peninsula Crimeea este a noastră”.
O formă de legitimare a unor pretenții teritoriale care nu ține seama însă de o realitate incontestabilă a istoriei: peninsula a fost un poligon de încercare atât pentru Imperiul țarist, cât și pentru cel sovietic, în care popoarele care au ocupat acest teritoriu au fost strămutate din Crimeea și în Crimeea în funcție de interesele Moscovei de la un anumit moment dat.
La fel se întâmplă și acum când un teritoriu recunoscut altădată pentru cosmopolitism, istorie sau resorturi turistice, este transformat într-o veritabilă fortăreață militară a Rusiei la Marea Neagră.
Kiev
În cele cinci zile pe care le-am petrecut în Ucraina, la începutul lui august 2021, cinci obuze au căzut în regiunea Luhansk (din fericire nu au omorât pe nimeni), un activist din Belarus a fost găsit spânzurat într-o pădure din Kiev, iar un individ cu o grenadă a intrat în sediul Guvernului (nici de data aceasta nimeni nu a pățit nimic).
Nu cred că ar putea spune cineva că ucrainenii au timp să se plictisească în luna în care-și celebrează 30 de ani de independență.
Va urma.
7
42
