În luna ianuarie autoritățile din Chicago au arestat un bărbat în vârstă de 36 de ani care a locuit timp de trei luni în Aeroportul Internațional O'Hare însă cazul lui Aditya Singh nu este nicidecum singular, relatează CNN.
Acesta nu a fost prins până când un angajat suspicios al aeroportului i-a cerut să îi vadă legitimația.
Singh nu este însă nici pe departe singurul care a reușit o ședere prelungită nu neapărat binevenită în ceea ce ar trebui să fie unele din cele mai securizate locații dintr-o țară ca urmare a temerilor privind eventuale atacuri teroriste, unele persoane stând cu săptămânile, lunile și câteodată chiar anii.
Necesități de bază
Chiar dacă nu toți cei care ajung să trăiască într-un aeroport o fac din propria voință, acest lucru este totuși posibil deoarece aeroporturile oferă multe dintre necesitățile de bază: mâncare, apă, toalete și adăpost.
Deși nu toate operațiunile dintr-un aeroport funcționează în mod neapărat non-stop, terminalele de regulă se deschid foarte devreme dimineața și nu se închid decât în orele târzii ale nopții. Iar multe aeroporturi sunt atât de mari încât cei hotărâți să rămână, precum Singh la O'Hare, pot eluda detectarea pentru ceva timp.
Una dintre modalitățile prin care rezidenții clandestini evită să fie descoperiți este amestecarea în mulțime.
Înainte de pandemie, aeroporturile din SUA gestionau în medie între 1,5 și 2,5 milioane de pasageri zilnic. Însă după ce coronavirusul a început să se răspândească în întreaga lume, numărul a scăzut dramatic la sub 100.000 în primele săptămâni din timpul crizei din primăvara anului trecut.
În mod notabil și bărbatul care a trăit în aeroportul din Chicago timp de puțin peste trei luni a sosit la mijlocul lunii octombrie a anului trecut, tocmai când numărul de călători a crescut din nou. Acesta a fost descoperit și arestat doar la sfârșitul lunii ianuarie a acestui an, exact când numărul de pasageri a scăzut după călătoriile de sărbători și recrudescența coronavirusului.
Mehran Karimi Nasseri în interiorul aeroportului Charles de Gaulle în 2004 (FOTO: Stephane de Sakutin / AFP / Profimedia Images)
„Terminalul”
Însă nu toți cei care se trezesc dimineața într-un terminal vor neapărat să fie acolo. Sigur, unii o fac din cauza nevoii de a prinde o legătură sau pierderii acesteia, întârzierilor, zborurilor anulate sau vremii proaste.
Iar apoi sunt cei care ajung rezidenți aproape permanenți împotriva voinței lor.
Probabil cel mai faimos caz de acest gen este cel al lui Mehran Karimi Nasseri, a cărui poveste a inspirat filmul „Terminalul” în care Tom Hanks a interpretat rolul principal.
Nasseri, un refugiat iranian, era în drum spre Marea Britanie via Belgia și Franța în 1988 când și-a pierdut actele care îi confirmau statutul de refugiat.
Acestuia nu i s-a permis să se urce într-un zbor către Londra fără aceste documente și în curând a devenit un cărbune încins pe plan diplomatic, cazul său fiind pasat între ei de oficialii din Marea Britanie, Franța și Belgia.
La un moment dat autoritățile franceze i-au oferit posibilitatea de a se stabili în Franța însă Nasseri a refuzat oferta, aparent fiindcă își dorea să ajungă la destinația sa originală din Anglia.
Așa că acesta a rămas în interiorul Aeroportului Internațional Charles de Gaulle timp de aproape 18 ani. Nasseri a părăsit aeroportul din capitala franceză doar când starea sa de sănătate s-a deteriorat și a avut nevoie de îngrijiri medicale ce îi puteau fi oferite doar într-un spital.
Spioni și refugiați
Alt rezident de durată al unui aeroport a fost și Edward Snowden, controversatul avertizor de integritate al NSA care a petrecut peste o lună într-un aeroport rusesc în 2013 înainte de a primi azil.
Iar apoi mai este și saga lui Sanjay Shah.
Shah zburase în Marea Britanie în luna mai din 2004 cu un pașaport britanic temporar. Însă oficialii responsabili de imigrație au refuzat să îl lase să intre în țară când a devenit evident că acesta intenționează să imigreze în Marea Britanie, nu doar să stea cele câteva luni la care îi acorda dreptul pașaportul.
Trimis înapoi în Kenya, Shah s-a temut să părăsească aeroportul întrucât deja renunțase la cetățenia sa kenyană. Acesta a putut în sfârșit să plece după puțin mai mult de un an petrecut în aeroport ca urmare a primirii cetățeniei britanice.
Mai recent, pandemia cauzată de coronavirus a creat o nouă categorie de rezidenți involuntari pe termen lung ai aeroporturilor.
Estonianul Roman Trofimov, de exemplu, a sosit la Aeroportul Internațional din Manilla la bordul unui zbor din Bangkok pe 20 martie 2020. Însă între momentul îmbarcării sale și aterizarea avionului autoritățile filipineze încetaseră să mai acorde vize de intrare pentru a limita răspândirea coronavirusului.
Trofimov a petrecut peste 100 de zile în aeroport până când angajații ambasadei estoniene au reușit în cele din urmă să îl repatrieze.
10
2
