Când Victor Depaepe a decis să invadeze Anglia știa că acest lucru va duce la o confruntare cu Marina Regală Britanică însă belgianul era un om cu o misiune, relatează BBC.

Victor Depaepe (dreapta) in momentul arestarii saleFoto: Captura YouTube

Când bărbatul a ridicat ancora micului său trauler, pornind din portul belgian Zeebrugge, era înarmat doar cu convingerea că istoria este de partea sa și determinarea de a apăra drepturile compatrioților săi pescari.

Acesta le-a trimis chiar o telegramă reginei Elisabeta a II-a și Amiralității din Londra pentru a-i asigura că nu este un pirat: „Sunt un om cu mentalitate britanică”, a explicat acesta, adăugând că „Și vin ca un prieten”.

Victor nu era de meserie pescar ci un contabil de succes și membru al consiliului local al orașului Bruges, un vechi centru universitar și comercial care în trecut a fost unul dintre cele mai bogate orașe din lume.

Timp de secole Bruges a fost legat de Marea Nordului de un canal adânc și a găzduit o flotă de pescuit substanțială care în mod tradițional opera în apele bogate din largul coastelor britanice.

Victor a fost hotărât să apere drepturile belgienilor de a pescui în aceleași ape deși înțelegea că acest lucru le-ar putea provoca resentimente prietenilor săi britanici.

„Este ca și cum un străin ar veni în grădina ta și ar lua o floare”, recunoștea acesta.

Privilegiul acordat de regele Carol al II-lea pescarilor din Bruges

„Operațiunea Charles II”

Victor a venit cu ideea „invaziei” - poreclită Operațiunea Charles II - când a descoperit un document remarcabil în arhiva orașului Bruges.

Aceasta era o cartă, scrisă în numele regelui britanic, care garanta pentru perpetuitate acces la apele de pescuit britanice pentru 50 de vase din Bruges.

După executarea tatălui său la sfârșitul războiului civil dintre monarhiști și forțele parlamentare, Carol al II-lea și-a petrecut o parte a exilului european în Bruges, așteptând restaurarea monarhiei.

Într-o știre televizată despre invazia lui Victor Depaepe din 1963, corespondentul BBC a descris perioada respectivă destul de zeflemitor ca una a „depravării nerușinate”.

Acesta ar putea fi unul din motivele pentru care Carol al II-lea a fost atât de entuziasmat de Bruges dar merită notat că încă din secolul XVII valoarea economică a accesului la apele de pescuit era bine înțeles.

Carta este un document cu atât mai extraordinar întrucât este o comunicare personală din partea regelui.

Când Victor, un om pragmatic, a descoperit actul, a calculat că un privilegiu acordat pentru perpetuitate cu siguranță trebuie să fie încă valid în anii 1960. Așa că și-a pus în cap să demonstreze acest lucru.

Paul Depaepe, fiul lui Victor, încă trăiește pe coasta Belgiei, nu departe de Bruges.

Acesta afirmă că este mândru să vadă că, după blocarea negocierilor privind un acord comercial post-Brexit din cauza drepturilor de pescuit, guvernul belgian a început să se gândească la operațiunea tatălui său.

Paul este mândru de aventura tatălui său și a alcătuit o arhivă impresionantă care îi spune povestea. Acesta nu are niciun dubiu că documentul descoperit de Victor are o importanță de durată.

„Când un rege [sau regină] face o lege, doar un alt rege [sau regină] o poate schimba și până acum nu există nimic care să spună că nu mai este validă carta”, explică acesta.

Nu este clar ce rol a jucat documentul în negocierile privind Brexit, însă ministerul flamand al pescăriilor a trimis o copie Comisiei Europene pentru a se asigura că se va ține cont de acesta în orice acord încheiat.

Un erou belgian

În 1963 Victor nu era doar pregătit pentru a fi arestat ci își dorea acest lucru, fiind hotărât să își testeze teoria privind validitatea cartei lui Carol într-o instanță britanică.

Asta se putea întâmpla doar dacă ar fi fost arestat și pus sub acuzare iar concetățenii săi din Bruges i-au ținut pumnii și l-au încurajat.

„Tatăl meu a fost puțin erou în rândul comunității de pescari din vechiul port Zeebrugge deoarece chiar și atunci ei își făceau mereu griji că nu vor mai putea pescui în apele britanice”.

Echipajele de pescuit belgiene trebuie să fi fost încântate când au aflat că Operațiunea Carol al II-lea a mers exact cum a fost planificată.

Victor și-a întins plasele de pescuit în apele britanice din largul coastei Sussex și a fost arestat precum spera de o navă a Marinei Regale. Iar bărbatul a avut parte și de apariția într-o instanță britanică pe care și-o dorea.

Însă deja lumea începuse să înțeleagă că aceasta nu este o dispută obișnuită privind pescuitul și că s-ar putea ca politicosul contabil cu ochelari din Belgia să fi descoperit ceva.

Un ziar britanic titra despre Victor, citând un oficial al Regatului Unit, că „el este mai nerăbdător să fie judecat decât suntem noi să îl judecăm”.

Și acesta era într-adevăr cazul, Victor voia să obțină un răspuns privind statutul juridic al cartelor legale. Iar aici intervine punctul cu adevărat remarcabil al poveștii:

După ce procesul a început, instanța a primit un mesaj din partea avocaților guvernului care afirma că ar trebui să se renunțe în liniște la acuzații în așteptarea unor analize legale suplimentare.

Guvernul britanic nu își dorea să testeze în public într-o instanță validitatea Cartei Bruges și forța legală a decretelor personale făcute de regi și regine.

Pentru Victor și pescarii din Bruges, aceasta a fost o recunoaștere tacită că privilegiile de pescuit acordate de Carol al II-lea în perioada în care sir Cristopher Wren proiecta Catedrala Sfântul Paul încă erau valabile în perioada în care Beatleșii au început să ajungă în vârful topurilor muzicale.

Și se pare că nimeni din Regatul Unit nu a binevoit să îi contrazică. Fiul său afirmă că pescarii din Bruges i-au recunoscut realizarea:

„A fost un erou”, a relatat simplu Paul.

Citește și: