​Războiul de la granița Europei (II)

Miercuri, 24 iulie 2019, 8:00 Actualitate | Internaţional

​În nici două luni rușii au acaparat aproape o zecime din teritoriul ucrainean la început de 2014 și s-au folosit nu doar de un arsenal de tehnici militare, ci și de unul de propagandă. Istoria a fost ”rescrisă” după cum îi convenea Kremlinului, au fost aduse în față concepte periculoase ce vizau dezintegrarea Ucrainei și mass-media ruse au susținut sus și tare că Ucraina își neglijează cetățenii din Donbas și doar Rusia îi poate salva. Mai jos puteți citi cum s-a putut ca în Europa timpurilor noastre să se facă o anexare ce amintește de vremurile hitleriste și cum este menținut în est un război ce pare a fi unul de durată.


Istoria complicată de care s-a abuzat pentru a justifica nelegiuirile din prezent

O anecdotă din timpul comunismului de la noi spunea, ironizând așa-zisa prietenie româno-sovietică, faptul că având așa ”prieteni”, nici nu-ți mai trebuie dușmani.

Ei bine, în Ucraina lucrurile au avut și accente teribile când este vorba de foarte complicata relație cu rușii, iar în ultimii 350 de ani rușii (și apoi sovieticii) au stăpânit și rusificat o parte consistentă dintre teritoriile ce fac astăzi parte din Ucraina. Stalin are o parte mare din vină pentru cumplita foamete din anii 30 ai secolului trecut (Holodomor) și pentru uriașele epurări de dinaintea celui de-al doilea război, dar și de mai târziu.

Și acum rușii au recurs în repetate rânduri în mod abuziv la argumente istorice pentru a justifica încălcarea dreptului internațional și ale drepturilor omului, niciunde nefiind mai clar acest lucru decât în cazul peninsulei Crimeea.

Pentru a înțelege bine lucrurile și implicațiile pentru prezent trebuie să mergem înapoi în istorie aproape patru secole, la 1654, când hatmanul cazacilor zaporojeni, Bogdan Hmelnițki, unul dintre marii eroi ai istoriei Ucrainei, a încheiat o alianță cu rușii, în dorința de a căuta un aliat puternic contra polonezilor. A rămas în istorie sub numele de ”Tratatul de la Pereiaslav”, un moment de cotitură în istorie și unul ce va fi folosit intens de istoricii ruși și apoi de sovietici pentru a justifica abuziv diverse lucruri.



Gestul simbolic care avea să aibă consecințe uriașe 60 de ani mai târziu a fost trecerea peninsulei Crimeea de sub jurisdicția Federației Ruse sub cea a RSS Ucrainene. De precizat că acum 60 de ani economia Crimeeii era în colaps, nu doar din cauza distrugerilor din război, ci și din cauză că Stalin ordonase deportarea tătarilor în 1944. Integrarea peninsulei în RSS Ucraineană i-a permis revenirea din punct de vedere econimic într-un deceniu.

De precizat că istoria sumbră s-a repetat pentru tătarii din Crimeea: persecuțiile cu început după anexare.

Crimeea - Cum s-a produs anexarea care a uimit Europa

Vladimir Putin, în discursul din martie 2014 când cerea Dumei de stat să adopte legea care să legitimeze anexarea Crimeeii, a glorificat anexarea, a susținut că peninsula a aparținut mereu Rusiei și a susținut că locuitorii au decis în mod unanim ca teritoriul să treacă de la Ucraina, la Rusia. Putin a criticat în 2014 decizia luată de Hrușciov în 1954, spunând că a fost luată într-un stat totalitar (!) și că mulți s-au întrebat în ultimii 25 de ani ce căuta Crimeea în Ucraina.



Ce au făcut rușii în Crimeea? Au ocupat pe 27 februarie 2014 sediul guvernului local și al Parlamentului. A fost doar primul pas, fiindcă din 1 martie rușii au trimis efective masive de trupe și armament greu către Crimeea. În plus, Rusia avea și flota Mării Negre la Sevastopol, care se afa în mod legal în Crimeea (22.000 de oameni), astfel că avea forțe numeroase, explică Oleksandr Levchenko, fost ambasador în mai multe țări din Balcani și fost vice-guvernator al Crimeeii.


Rusia a avut apoi timp aproape 20 de zile să organizeze un așa-zis referendum în Crimeea, prezentat ca referendum pentru independență până aproape în ultima clipă, dar a schimbat apoi formularea cu un referendum pentru alipirea peninsulei la Rusia. ”A fost exact ca în 1938 când Hitler a anexat Austria prin celebrul Anschluss. Și Hitler a pretextat că oamenii de acolo vor anexarea și că trebuie protejați. Este 90% scenariu similar”. Nici atunci Europa nu a reacționat și rezultatul a fost al Doilea Război Mondial, în 1939, a conchis oficialul.

Levchenko, care este consilier la Ministerul Teritoriilor Ocupate, este foarte supărat pe Europa. ”Nimeni nu a vrut să ne dea sprijin militar pentru o bătălie cu Rusia. Nimeni nu a vrut asta în Europa timpurilor moderne, dacă vă puteți imagina așa ceva. Statele au decis că în această situație complicată preferă să nu aibă confruntare directă cu trupele ruse”, spune reprezentantul ministerului Teritoriilor Ocupate. Anexarea unui teritoriu mare, cu 2,5 mlioane de oameni s-a făcut în sub o lună, ceea ce este incredibil, mai subliniază el.

Crimeea are o suprafață de 27.000 kmp, ceea ce înseamnă cam patru județe românești, și a fost anexată de Imperiul Țarist în 1783. Din 1991 până în 2014 a fost parte a Ucrainei, iar 60% dintre locuitori s-au declarat etnici ruși, conform celor mai recente date demografice.

Ucraina are două mari probleme teritoriale: Crimeea și Donbas, iar Crimeea este de zece ori mai importantă din punct de vedere politic decât Donbas. ”Dacă se rezolvă în Crimeea, problemele din Donbas s-ar rezolva de la sine (...) Conflicte precum în Donbas mai avem în Europa (Transnistria, Georgia, Nagorno-Karabah), însă în cazul Crimeeii avem prima anexare de după 1938 și ea distruge complet politicile de securitate din regiune”, spune fostul diplomat.

Levchenko a amintit și de memorandumul de la Budapesta din 1994 când marile puteri au garantat integritatea teritorială a Ucrainei, cerând în schimb un lucru important: transferarea arsenalului nuclear către Rusia. Înțelegerea de atunci nu era însă un tratat, ci doar un memorandum. ”Crimeea nu este doar o problemă între Moscova și Kiev, ci una internațională”.



În Crimeea rușii reactivează sit-uri nucleare și au transforrmat peninsula într-un loc fortificat, a explicat ministrul adjunct pentru afaceri externe, Yehor Bozhok. "Ruşii au transformat Crimeea într-o fortăreațā pentru a putea controla regiunea Mării Negre şi dincolo de ea şi ei nici nu ascund asta. De ce spun că acţiunile Rusiei sunt un pericol pentru regiune şi pentru NATO? Pentru că se observă o sporire a forțelor militare în Crimeea ocupată şi nu doar la cele terestre, ci şi la cele navale şi la prezența sporită a aviației, cu bombardiere şi avioane de luptă", susține ministrul adjunct pentru afaceri externe de la Kiev.

Bozhok susține că Rusia se folosește din Crimeea de sisteme de rachete prin care să controleze spațiul aerian pe raze de 600 de kilometri în regiune, în Moscova folosește in Marea Neagră din ce în ce mai multe submarine și dispozitive capabile să transporte arme nucleare.

Donbas - În războiul din est rușii s-au ajutat de propagandă

Donbas este o regiune istorică, economică și culturală cunoscută pentru orașul Donețk și pentru minele de cărbuni. Și în cazul acestei regiuni propaganda rusă a făcut apel la istorie, mai ales că rușii și-au întins teritoriile în regiune încă din secolul XVIII și au colonizat-o cu țărani ruși odată cu industrializarea de după 1860. Teritoriul ocupat de rebeli în Donbas este de 16.000 kmp, ceea ce înseamnă o treime din suprafața celor două regiuni (52.000 kmp au împreună oblast-urile Donețk și Luhansk).





Aici rușii au recurs din nou la propaganda istorică și la teoria mai veche de trei secole care spune că rușii, ucrainenii și bielorușii sunt aceeași națiune. Ideea își are originea într-o lucrare scrisă de călugării de la mănăstirle Pechersk Lavra din Kiev, în 1674, lucrare ce formula ideea popoarelor slave ruse-tripartite. De atunci a revenit de nenumărate ori în istoriografia rusă și în propagandă această idee cum că rușii și ucrainenii sunt același popor. Ideea a fost reluată de mai multe ori și de Putin, chiar și după anexare, când Rusia a declanșat un ”război informațional” împotriva Europei și a valorilor europene.

În Donbas, pe fondul prăbușirii coloșilor industraili sovietici, propaganda rusă a avut teren fertil pentru a prezenta Rusia ca fiind un stat mult mai stabil, prosper și puternic decât este în realitate.



Moscovei îi convine de minune că se vorbește atât de mult de conflictul din Donbas, fiindcă se vorbește tot mai puțin despre Crimeea, un teritoriu cât Macedonia de Nord și Muntenegru la un loc. Pentru estul Ucrainei există măcar înțelegerile de la Minsk, în timp ce pentru Crimeea ocupată de ruși nu există niciun format internațional care să încerce să rezolve problema, spune Levchenko.

Novorusia - Un dezastru pe care Ucraina a reușit să-l evite

Tot în 2014, în acea primăvară fantastic de complicată pentru Ucraina, lucrurile ar fi putut deveni și mai grave pentru statul cu capitala la Kiev fiindcă din Rusia au apărut voci care au chemat la reintegrarea în Federația Rusa a unei provincii care a existat în Imperiul Țarist din a doua parte a secolului XVIII - Novorossya sau Novorusia, practic ”Noua Rusie”. Termenul a fost folosit și de Putin.

Provincia cuprindea părți din Basarabia, dar și oblasturile Odesa, Zaporojie și Donețk. Ideologii ruși și-ar fi dorit o confederație în care să fie proclamate ”republici populare” și la Odesa, la Harkov, la Dnepropetrovsk, la Herson și la Mykolayv, la fel ca la Donețk și Luhansk și să fie constituită o confederație care să includă cât mai mult din estul, sudul și sud-estul Ucrainei.

Conceptul Novorossya este foarte periculos și a fost readus în prim-plan de ideologii ruși ce susțineau războiul hibird și, după Crimeea și Donbas, ar fi urmat alte regiuni, conform ideologilor ruși ”Novorossya ar fi cam jumătate din ucraina. Jumătate ca și teritoriu și mai mult de jumătate ca și populație! Vă puteți imagina ce s-ar fi întâmplat cu securitatea în Europa?”, întreabă retoric profesorul Levchenko.


Cum a acționat propaganda rusă: Discursul despre cum Ucraina i-a ”trădat” pe locuitorii din Donețk și Luhansk și despre cum rușii îi ”salvează”

În încercarea de a destabiliza cât mai mult regiunea Donbas, rușii au folosit multe canale de propagandă, TV, presă scrisă și rețele sociale, pentru a disemina mai multe scenarii false.

Despre Donbas propaganda rusă spune mai ales că Federația Rusă ajută consistent regiunea, atât din punct de vedere politic, cât și la capitolul refugiați. Rușii mai spun că organizează mai multe tipuri de evenimente pentru a ajuta regiunea de est, inclusiv culturale și umanitare, explică pentru HotNews.ro Oleksandra Tsekhanovska, senior - analist la Ukraine Сrisis Media Center, un ONG care monitorizează propaganda rusă din Ucraina.

”Cel mai des apare ideea sprijinului politic pe care Rusia l-ar da regiunii Donbas și rușii susțin că nu vor abandona oamenii la care țin, în timp ce, susțin media ruse, ucrainenii exact asta ar fi făcut pentru că au introdus legile opresive ale limbii naționale și numesc lovitură de stat nelegitimă Revoluția Demnității. Propaganda rusă susține că Ucraina a trădat Donbas”, explică Oleksandra Tsekhanovska.

Așadar, pe scurt, rușii spun că sunt salvatori ai oamenilor din regiunile ocupate, regiuni care ar fi ajuns într-o stare jalnică din cauză că ar fi fost neglijate de Ucraina...

Tsekhanovska a prezentat o idee care este controversată în Ucraina, dar pe care o parte dintre analiști o consideră a fi un scenariu viabil al rușilor, și anume că scopul final al Rusiei pentru Teritoriile Ocupate nu ar fi să le anexeze precum au făcut cu Crimeea și nici să le încorporeze în Federația Rusă.

Scenariul spune că Putin și oamenii săi ar vrea ca teritoriile să fie reintegrate în Ucraina, dar sub condițiile puse de Kremlin. ”Aceste condiții ar însemna federalizare și un grad mare de autonomie, ceea ce ar da Kermlinului puterea de a influența cursul politic al întregii Ucraine. De exemplu, rușii ar vrea ca, dacă aceste regiuni vor fi reintegrate în Ucraina, ele să aibă putere efectivă de veto la toate deciziile pe care le-ar lua Kievul. S-ar aplica acest drept de veto și la decizii precum integrarea europeană sau aderarea la NATO”.

Ea spune că așa-zișii politicieni locali din Teritoriile Ocupate se contrazic în declarații: uneori spun că vor reintegrarea în Ucraina, alteori că vor să facă un referendum dacă să se alăture Rusiei. Contradicțiile sunt foarte mari.

Când este vorba despre discursul privind Crimeea, multe lucruri sunt asemănătoare în presa rusă cu ce se spune despre Donbas: Rusia ar fi ”salvat” Crimeea și nivelul de trai ar fi mai bun decât sub conducerea Kievului. Marea diferență în ton ține de faptul că rușii vorbesc cu mult mai mult optimism despre Crimeea, în comparație cu Donbas, iar în cazul Crimeeii propaganda rusă consideră problema încheiată, și anume Crimeea este rusă și va rămâne la Rusia, nu se pune problema reîntoarcerii la Ucraina.

Cum explica și profesorul Levchenko, mulți ani rușii au spus că ucrainenii și bielorușii fac parte din aceeași națiune și că sunt frați. Însă propaganda rusă spune de cinci ani masiv despre ucraineni că sunt fasciști și radicali. Cum se împacă aceste teorii? Tsekhanovska explică faptul că mesajele contradictorii care induc confuzie sunt absolut normale pentru media rusești care răspândesc dezinformări. În unele cazuri, nu foarte des, presa rusă, când simte nevoia să explice mesajul, adoptă retorica cum că o minoritate fascistă radicală aflată la putere are o părere total opusă față de ”ucrainenii obișnuiți” care doresc să fie prieteni cu Rusia ”Dacă nu vrei să fi prieten cu Rusia, nu ești un ucrainean normal, așa spun ei”