VIDEOREPORTAJ Pe frontul de la granița Europei: „Dacă Ucraina pică, armele Rusiei ajung la frontiera UE și NATO”

de Victor Cozmei, Vlad Barză     HotNews.ro
Luni, 22 iulie 2019, 8:00 Actualitate | Internaţional


Razboiul de la granita Europei
Foto: Hotnews
Cu două zile înainte să ajungem în estul Ucrainei, doi militari au fost uciși într-un atac cu rachete. La câteva ore distanță, încă un militar a fost ucis. În ziua în care am ajuns pe front, la Svitlodarsk, patru bombardamente au zguduit pozițiile ucrainene și un militar a fost rănit și dus de urgență la spital. Așa arată aproape fiecare zi pe linia de contact între forțele ucrainene și forțele susținute de Rusia. Aproape 1.000 de bombardamente doar în acest an, cu toate că, oficial, în zona Donbas e activ un armistițiu. Oficialii ucraineni, dar mai ales militarii de pe front, nu se feresc să o spună: Ucraina e în război cu Rusia, un război care încă se duce zi de zi, în care mor militari și civili, de ambele părți, un război care a făcut ca aproape două milioane de oameni din zonele Donețk și Luhansk să își abandoneze căminele.


Mulți cred poate că în estul Ucrainei nu se mai duce un război deschis și că toate confruntările începute în 2014 s-au transformat între timp într-un conflict înghețat. În realitate însă, în ciuda tuturor armistițiilor încheiate, zeci de atacuri și bombardamente au loc zilnic. Iar de ambele părți mor oameni aproape în fiecare zi.

Practic, în momentul de față, Ucraina nu are deloc control asupra a mare parte din două județe (oblasturi), circa două milioane de oameni și-au lăsat casele în urmă, iar alte câteva milioane trăiesc în zone unde practic nu mai există lege.

Rusia e direct implicată, îndiferent de ce ar susține Kremlinul - nu se dau în lături în a recunoaște politicienii de la Kiev. Tot ei explică: peste 2.000 de ofțeri ruși sunt direct la comanda celor circa 30.000 de mercenari ce luptă în zona Donbas. Tot Rusia îi alimentează cu arme, muniții și provizii - tancuri, lansatoare de rachete, blindate, arme grele - și toate sunt masate în estul Ucrainei.

În plus, câteva zeci de mii de militari ruși, mii de tancuri, blindate, elicoptere și avioane de luptă se află pe teritoriul Rusiei, la granița cu Ucraina. Acolo desfășoară regulat exerciții și pot fi mobilizați în 72 de ore să intervină în forță în Ucraina, spun oficialii de la Kiev.

Cât timp am vizitat Ucraina și zona de conflict, două întrebări s-au repetat obsesiv. „E acesta un război sau nu?” și „E Ucraina în Război cu Rusia sau cu mercenari/separatiști/teroriști?”.

„Să dea Dumnezeu să nu ajungă Rusia mai departe de Ucraina, că altfel atunci veți afla dacă acesta este război sau nu”, a fost răspunsul sincer, dat cu disperare în glas, de unul dintre militarii ucraineni din zona frontului.

Mai multe detalii despre situația din Ucraina și despre momentele cheie ale războiului din estul Ucrainei, aici:

PS. Din 6 iulie, când HotNews.ro a ajuns pe frontul din estul Ucrainei, și până în prezent, au fost uciși în atacuri alți cinci militari ucraineni. De pe 21 iulie a intrat în vigoare un nou armistițiu. Deși noi bombardamente nu au fost raportate încă, doi militari ucraineni au murit duminică într-o explozie cauzată de o mină plantată în trecut de forțele pro-ruse...

---
Miercuri, 24 iulie, HotNews.ro va publica un nou articol pe tema războiului de la granița Europei.


Citeste mai multe despre   





Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.














82198 vizualizari

  • +14 (48 voturi)    
    pe bune? (Luni, 22 iulie 2019, 8:55)

    xan [utilizator]

    Si Polonia, Estonia, Letonia, Lituania oare cu cine se invecineaza, stie cineva? /rolleyes/
    • +10 (24 voturi)    
      interesant... (Luni, 22 iulie 2019, 12:05)

      minos [utilizator] i-a raspuns lui xan

      ...ti-au dat minusuri, desi ai spus un adevar de necontestat. Tarile enumerate de tine, chiar se invecineaza cu Rusia. Plus Finlanda, Norvegia. Asta imi aminteste de sintagma: Tarile romane au fost un stavilar impotriva otomanilor, in timp ce Buda era pasalic, iar turcii asediau Viena de vreo 4 ori.
      • +10 (10 voturi)    
        Pai SUA (Luni, 22 iulie 2019, 14:42)

        EuInsumi [utilizator] i-a raspuns lui minos

        Se învecinează cu Rusia..m
      • +2 (4 voturi)    
        Mda, de parca (Marţi, 23 iulie 2019, 10:43)

        clint [utilizator] i-a raspuns lui minos

        "invecinarea" are vreo importanta. Tarile baltice, tari de ~5 mil. de locuitori, care aveau trupe rusesti in 90, acum sunt binemersi in UE si NATO, fix in coasta Rusiei. De ce ? Pentru ca si-au asumat un parcurs clar, nu au stat la discutii cu Rusia. Iar rusii, ce sa faca, daca au vazut ca mincinule si propaganda nu prind, s-au retras, ca totul costa... Ucraina, Moldova, au cochetat si cu Rusia, au stat in expectativa sa vada "de unde pica mai mult", iar Rusia si-a impus acolo perceptia si liderii multa vreme...

        Ucraina, Moldova intre NATO si Rusia, ca si cum ai accepta existenta zonelor tampon, niste compromisuri intre marile puteri care efectiv distrug uman si material acele zone, nu le lasa sa mearga in nicio directie.

        N-au decat sa se invecineze rusii cu NATO. Dincolo de granita aia nu au curaj sa treaca. Vor face agitate cat cuprine, dar nu vor trece mai departe. De cand cu arma nucleara, cele doua blocuri nu se mai confrunta direct ca de, Mutual Assured Destruction.

        Din pacate, se confrunta prin interpusi, in razboaie de uzura: Coreea, Afganistan, Siria, samd. Nu trebuie sa va mai spun in ce hal ajung acele tari... Noi, din fericiere suntem in Nato, dar Moldova a ramas pe afara si tocmai in pozita de zona tampon...

        Asa ca, sincer, as prefera Ucraina, Moldova, etc. sa nu mai fie zone tampon, ci sa fie intr-una din tabere, iar daca ar fi sa ascultam popoarele si nu niste lideri rusofili, cultivati de rusi cu grija inca de pe vremea URSS-ului, parcursul lor ar trebui sa fie european si nord atlantic. Insa nici occidentalii nu se omoara dupa ele, o data pentru ca popoarele lor sunt indecise si in al doilea rand fiindca ar fi niste "brese de securitate" in sistemul occidental, deoarece populatia lor contine o componenta ruseasca importanta, ceea ce va duce la slabirea puterii de negociere a occidentului cu Rusia si va da apa la moara provocarilor rusesti care vor vrea "sa isi apere populatia ruseasca".
        • 0 (2 voturi)    
          Ai ratat esentialul.. (Miercuri, 24 iulie 2019, 9:10)

          pehash [utilizator] i-a raspuns lui clint

          Ucraina a inceput tratativele pentru aderarea la NATO. Dupa 3 luni Rusia a invadat Crimea.

          Cand (si daca) Moldova isi va dori acelasi lucru, armata rusa din Transnistria sigur nu va sta degeaba.
  • -12 (40 voturi)    
    Nu-i nimic, a negociat Coana Mare Merkel bine (Luni, 22 iulie 2019, 9:13)

    Razvan_M [utilizator]

    Armistitiu vs gaz ieftin pentru Germania. Win-win, no?
    • -12 (26 voturi)    
      Nu sunt bine venite aceste comentarii (Luni, 22 iulie 2019, 10:51)

      Zummm [utilizator] i-a raspuns lui Razvan_M

      Noi trebuie sa ne uitam la nemti ca la Dzeu. Multe lucruri bune ne-au adus.....Astept lista
  • +21 (35 voturi)    
    da (Luni, 22 iulie 2019, 11:12)

    I [utilizator]

    si in Romania e prezenta armata trolilor rusi. Presenti pe HN zilnic.
    • -4 (32 voturi)    
      pe HN (Luni, 22 iulie 2019, 11:48)

      Cata79 [utilizator] i-a raspuns lui I

      e armata trolilor us versus trolii urss...

      f putini care sa tina cu adevarat cu RO
      • +13 (29 voturi)    
        are US troli? (Luni, 22 iulie 2019, 12:12)

        minos [utilizator] i-a raspuns lui Cata79

        Trolii sunt paltiti, ei nu fac comentarii din convingere. SUA nu folosesc si nici nu au nevoie sa plateasca astfel de persoane, comentarorii pro-americani sunt sinceri. Desi as zice ca acestia sunt mai degraba anti-rusi decat pro-americani.
        • +1 (5 voturi)    
          Cata Logica si intelepciune... (Marţi, 23 iulie 2019, 9:51)

          IonutAlionescu [anonim] i-a raspuns lui minos

          HA! HA! HA! BLA! BLA! BLA!
      • -4 (16 voturi)    
        Tu incerci sa intelegi un truism general in lume. (Luni, 22 iulie 2019, 12:17)

        Lok [utilizator] i-a raspuns lui Cata79

        Dar URSS-ul e mort. Si vorbim doar de SUA cu ale sale 2 partide majore. Republicanii cu Trump si NSA plus armatele si trolii lor. Si partea democrata cu CIA. Tu crezi ca se vorbeste de razboi civil pentru ca Rusia?
      • -1 (11 voturi)    
        Chiar si asa, mai bine sa fii cu partea mai faina (Luni, 22 iulie 2019, 15:51)

        Dalinar [utilizator] i-a raspuns lui Cata79

        Decat cu niste polcovnici nesimtiti!!!
    • +9 (19 voturi)    
      ai dreptate (Luni, 22 iulie 2019, 13:02)

      Toreador [utilizator] i-a raspuns lui I

      ... dar stai linistit ca e valabila si viceversa ... eu pe HN am intalnit putini oameni care sunt capabili sa vada the big picture in ansamblul ei ... faptul ca Europa a devenit terenul de joaca a doua puteri mondiale ... si ca se ameninta una pe alta pe terenul nostru ca pe al lor (ma refer la SUA) au avut grija sa il sigileze ... e usor sa iesi din tratate stiind ca nu te afecteaza ... sa lasam bagatelele cu Rusia care dezvolta rahat pansat .... ala a fost un pretext cretin pe care gusterii l-au inghitit fara sare si piper ...
      • +1 (15 voturi)    
        Nu e bagatela cu Mujicia (Luni, 22 iulie 2019, 15:49)

        Dalinar [utilizator] i-a raspuns lui Toreador

        Daca ultimii 300 de ani de istorie expansionista mujica nu te-au invatat nimic, e trist!!!
        • +1 (17 voturi)    
          pfffffff (Luni, 22 iulie 2019, 16:36)

          Toreador [utilizator] i-a raspuns lui Dalinar

          bai baiete ... la ora asta exista in lume un singur jucator ... atat militar cat si economic (ma rog se mai baga in seama China) ... asta ce tendinta este buey lobotomizatule ??? exact ce ziceam .... pe site-ul asta sunt putini oameni care judeca in ansamblu ... tu nu te numeri printre ei .... asa cum sunt zeci de troli rusi, sunt si zeci de troli SUA ... tu esti doar un trol SUA ... care vede numai miere si bunastare din partea SUA ... nu e chiar asa ... SUA in momentul de fata este varianta corecta pt Romania dar asta nu inseamna ca SUA este vreo usa de biserica ... nu este ... la nivel global SUA este responsabila de cele mai multe morti anuale din conflictele armate ... de ce ??? pt ca si-au luat rolul de mari pastratori al pacii si democratiei ... insa le vand arme babuinilor alora din Arabia Saudita ... nici nu stiu de ce ma agit sa-ti explic tie ceva ... tu probabil esti un pusti obosit ce nici macar nu a trait vreun an in epoca comunista dar care se crede expert in Mujicstan .... da ba ... Rusia este o tara MIZERA ... toata lumea stie asta .... insa mai lasa-ma cu americanii tai ... ca si astia nu sunt departe
          • +1 (13 voturi)    
            I have my own mind (Luni, 22 iulie 2019, 17:17)

            Dalinar [utilizator] i-a raspuns lui Toreador

            And I walk my own way. Ai fi mirat sa stii cate bube le gasesc la americani, de fapt pline de bube is toate societatile din lumea asta, fiecare cu substratul cultural specific.
            Cat despre communism, am prins din plin, 18 ani, am si muncit chiar in communism, am facut bani buni in fiecare vacanta din cules de fructe la ferme.
            Daca e sa alegi intre rusi, americani sau chineji, nu creca ai habar de exemplu cum e cu chinejii. If you work for them they own you. Stii ce inseamna asta? Lack of choices, or asta e echivalent cu no freedom, SCLAVIE.
            Stai linistit ca nu-I iubesc pe americani, tot Romania e Casa Mea unde o sa ma si intorc, curand. Insa nu vreau sa simt duhoare de mujic pe acolo, davai ceas davai palton, grohalai beti cu pistoale la cingatoare. Atata tot.
          • 0 (8 voturi)    
            Si btw, pretinzi ca vezi ansamblul (Luni, 22 iulie 2019, 17:19)

            Dalinar [utilizator] i-a raspuns lui Toreador

            Dar te exprimi ca un ciuban de la tarla….nu prea poti pretinde ca esti ce crezi ca ai fi, nu e hilar? Dunning Kruger Cognitive Bias...caz classic esti!!!
            • +3 (3 voturi)    
              exprimarea nu (Marţi, 23 iulie 2019, 12:38)

              Toreador [utilizator] i-a raspuns lui Dalinar

              are legatura cu capacitatea de a vedea lucrurile in ansamblul lor ... capacitatea de a intelege in mare ce se intampla in lumea asta ... sunt cioban in exprimare dar nu-s lobotomizat ... nu am sa fiu niciodata ... nu o sa inchid ochii la faptul ca avem in Europa milioane de migranti care au venit aici datorita jocurilor geostrategice facute de SUA/NATO ... again ... mai bine e cu SUA decat cu Rusia ... asta o stimcu totii ... ce voiam de la voi in schimb este sa fiti capabili sa vedeti ca orice alegere vine cu un pret ... NATO a sustinut Primavara Araba ... drept urmare milioanele de migranti rezultati din kktul asta au ajuns in UE ... ca in SUA nu au cum ... dar voi continati sa credeti ca e totul OK ... ca e minunat si ca pe unde trece americanul e numai miere si haur ...
  • +3 (15 voturi)    
    mda (Luni, 22 iulie 2019, 12:29)

    ion-ion-ion [utilizator]

    Cat timp tarile europene si SUA se joaca cu ursul... cracanatul n-o sa dea inapoi.
  • +3 (17 voturi)    
    Am o veste foarte proastă pentru voi (Luni, 22 iulie 2019, 18:42)

    Nyk1 [utilizator]

    Nu doar că UE are deja granițe directe cu Fed.Rusă, ci una dintre aceste granițe se află chiar în spatele liniilor potențialului front, cu o regiune aflată în inima Europei centrale. Este vorba, desigur, despre Калининград (Kaliningrad), celebra exclavă de la Marea Baltică.
  • +2 (4 voturi)    
    Gogorita cu pericolul rusesc... (Marţi, 23 iulie 2019, 9:46)

    IonutAlionescu [anonim]

    HA! HA!... extraordinar! rusii si chinezii patruleaza cu nave de razboi si avioane la granitele SUA si au amplasat rachete nucleare in baze militare din tarile proxime SUA!
  • +2 (2 voturi)    
    A nu se tolera sugrumarea romanismului din Ucraina (Marţi, 23 iulie 2019, 18:58)

    clencix [utilizator]

    Ucraina ultranaționalistă de după maidan, curtată asiduu de EU și SUA, poate fi un fel de viitor URSS care încearcă să lupte azi cu un fel de nemți de ieri care sunt rușii lui Putin din prezent. Un Stalin ucrainian poate apărea din iredentismul lor feroce, tolerat acu' că ar fi împotriva moscoviților. Din scăpările nedemocratice permise se poate naste un nou totalitarism de mâine în care noul URSS-Ucraina ar fi cel puțin tot atât de rea ca URSS-ul de ieri și tot atât de aproape de noi.
  • +2 (2 voturi)    
    Teritorii Romanesti (Miercuri, 24 iulie 2019, 10:57)

    mpx [utilizator]

    De Romanii si de teritoriile Romanesti alipite ucrainei nu scrieti, va doare de ucraineni, dar de Romanii din ucraina nici pomeneala.


Abonare la comentarii cu RSS

Top 10 articole cele mai ...


Contributors
Jos empatia! Jos Salvați-ul! Jos salvarea planetei! Jos etica! Jos morala! Am în fața mea Solenoidul lui Cărtărescu, Cugetările lui Pascal, Phaidon-ul lui Platon, Antichistul lui Nietzsche, o pagină de wikipedia despre transformational leadership, niște citate din postările unor influenceri sau comentatori de pe Facebook (așa, și?) și încerc să scriu un text despre morală. Vorba vine… Incerc, de fapt, să îmi pun în cuvinte impasul și exasperarea scriind un text despre Alții. Convenabil, nu?  E prea multă etică în lume, îți vine să exclami exasperat! JOS ETICA! Nu decurge cu necesitate această scandare? Daca e prea multă etică, nu înseamnă că ne trebuie mai puțină? Mi se pare o lozincă logică. Toate lucrurile, toate chestiunile implică morală! Suntem în al 12-lea ceas! Totul arde! (pun intended).  “Vreau să intrați in panică” e motto-ul adolescentei ecologiste Greta Thunberg. Minunat, exclamă clinicianul! Intratul în panică și apoi mersul la terapie pentru ieșitul din panică. În panică nu ai contact cu realitatea și cu constrîngerile legitime ale realității. În panică realitatea e distorsionată.  Vorba unei comentatoare de pe Facebook, în marginea întreprinderii copilei-ecologist de a traversa ecologic oceanul Atlantic: “Din punct de vedere al climei, al poluării, am ajuns în ceasul al doișpelea ceas. Mi se pare că este cel puțin nepotrivit ca orice demers pozitiv să fie criticat. Fata asta se face auzită.” Ehe! Despre asta e vorba. Certitudinea demersului pozitiv. S-a umplut lumea de demersuri pozitive. Iar dacă demersul e (cum altfel?) pozitiv, are (cum altfel?) totală legitimare. Poate să fie vîrît pe gît și are dreptul la (ce altceva decît?) notorietate. Același bine absolut (lipsit de îndoieli) băgat pe gît cu forța. Activiști, înălțați boxele la maxim ca să intre adevărul. Trebuie să fii atent la ce mănînci, la ce gîndești, la ce bei ca să nu rănești planeta. Nu. Dacă ar fi astfel, ar fi chiar rezonabil, ar fi aproape excelent. Dacă demersul e pozitiv, trebuie să fii atent la ce mănîncă, la ce gîndește, la ce bea, la ce postează și în ce crede aproapele tău. Dacă planeta nu este noul nostru Domn și activiștii noi apostoli ai mîntuirii, atunci nu știu…  “Ard plămînii planetei”. Drept e, nu spun nu. Dar în zilele noastre, indignarea etică se viralizează (dînd într-o veșnică catastrofă) și, pe lîngă plămînii planetei, ard și creierii noștri – iar ăștia pot să ardă mult și bine. Trăim în plină catastrofă. Trăim intr-un nesfîrsit al doișpelea ceas. Presedintele Franței, Macron a declarat că “Arde Amazonul, casa noastră. Este o criză internațională”. “Scientist warn of cascading system colapse”. Dar se pare că Amazonul arde în fiecare an. Din cauza sezonului uscat și din cauza defrișărilor și incendiilor declanșate voit (localnicii au nevoie de pășuni pentru animalele lor). Cu ce e diferit acest foc de alți ani? Se pare că anul acesta focul s-a declanșat mai repede și în locuri noi. La mijloc ar putea fi și interese (meschine), nu numai încălzire globală. Citesc undeva că “In ultimii 60 de ani jungla amazoniană s-a redus cu aproximativ 17% dar si populația Braziliei s-a triplat”. Cu alte cuvinte, situația există de-adevăratelea, jungla nu arde în Photoshop, însă nu e chiar așa catastrofală cum apare la prima vedere. Dar dacă situația în general nu e complet catastrofală, cui mai ținem noi morală? Cu ce (și cu cine?) ne mai consumăm noi judecățile de valoare? Murim de foame etică dacă situația nu e catastrofală si dacă cineva anume (altcineva decît NOI) nu e de vină. Vorba lui Remi Brague in “Rechizitoriu împotriva culpabilității”: “O societate infectată de culpabilitate, obsedată de ea, nu este în mod necesar aceea unde fiecare se știe și se simte vinovat.”  “Întrebarea – A cui e vina? – cumpără nevinovăția celui care o pune”. Excelentă observație. E suficient să judeci și să arăți cu degetul ca să îți asiguri nevinovăția (virtutea, umanitatea, responsabilitatea, implicarea).  Deci Nietzsche s-a stropșit degeaba cu terapeutica lui dincolo de bine și rău, cu condamnarea moralei ca anti-viață, ca NU spus sentimentului vieții? Morala de fapt e bună și ne salvează de la catastrofă? În Antichistrul (unul din multiplele sale rant-uri impotriva moralei, care alta?, decît cea creștină) vorbește despre “autoiluzia conceptelor morale”, despre cei slabi care se numesc pe ei cei buni, despre “ficțiunea dualistă a unui Dumnezeu bun și a unuia rău”, despre catrastofalul concept de bine absolut, una peste alta, despre anti-naturalețea (anti-firescul) moralei creștine, o morală înfăptuită impotriva simțurilor.    “In creștinism timpul este disprețuit și igiena respinsă ca senzualitate. A fi creștin înseamnă, într-un anumit sens, cruzimea față de tine insuți și fața de alții; ura față de cei care gindesc altfel decît tine; voința de a persecuta. In avanscenă pășesc reprezentări mai posomorîte si mai tulburătoare: stările cele mai rîvnite, cele denumite cu numele cele mai înalte, sunt cele epilepsoide; regimul de dietă este astfel ales încît să poată favoriza fenomene morbide și să suprasolicite nervii. Creștinismul înseamnă ura de moarte contra celor ce stăpînesc pămîntul, contra celor nobili și, totodată, o concurență ascunsă și secretă (le lăsăm trupul, vrem numai sufletul…). Creștină este ura contra simțurilor, contra prietenilor simțurilor, contra prietenilor în general…” Iată impasul! Păi, etica ecologistă, nu e una profund creștină? Starea cea mai înaltă nu e cea epileptoidă? “Vreau să intrați în panică”, vorba activistei de 16 ani. Azi, noul senzualism nu înseamnă să trăiești bine mersi pe Terra fără să intri în panică (isterie)? Nu avem tot dreptul să îi condamnăm pe cei care fac mișto pe seama vrednicei isterii? Nu e păcătos negaționistul climatic și vrednic de a fi pedepsit? Ai luat numele Planetei în deșert, ești proscris. Afară! Afară unde? Afara din spațiul sacru al consensului virtuos. E așa o goană după salvați, după să facem, să dregem, să conștientizăm, să fim mai buni, să schimbăm din temelii mentalitatea, sistemul, să luăm atitudine, că primul lucru care îți vine e să intorci spatele acestei urgențe (acestui MISIONARISM) și să măninci un corn cu ciocolată Seven days MAX. Nu mai poți, domle, să asiști pasiv (nepertubat?) la nimic. Nu! Trebuie să te implici! Implică-te acum! Trebuie să lași cinismul în urma ta și să pornești în călătoria activistă transfiguratoare.  Colaps, criză, ceasul cel din urmă.  De 2000 de ani o ținem așa. Îi avem, deci, pe noii apostoli (ai încălzirii globale) și pe vechii apostoli (creștinii). Apocalipsa ecologică nu îi tulbură pe aceștia din urmă. Ea intră la capitol “sfirșitul lumii” cu care creștinii se îndeletnicesc de ceva mii de ani. Împărăția nu-i de aici. Cu cit se sfîrșesc lucrurile mai repede aici, cu atît mai repede demarează viața dincolo. Pe creștini îi preocupă apocalipsa sotereologică. Vorba unui jurnalist creștin (din zona mai autohtonistă a conservatorismului românesc): “O serie de articole apocaliptice ne anunță că schimbările climatice vor aduce un nou Apartheid, și că vor intensifica naționalismul, xenofobia, rasismul, și alte răspunsuri. Dar nici unul dintre aceste articole și nici unul dintre acești experți care ne amenință (din nou) cu apocalipsa nu se gândesc o secundă să ne spună că totul ar putea să plece de la… corupție. Da, de la corupția morală. (…) Mai este omul modern dispus să discute despre corupția morală?” Nu, nu mai este dispus, îți vine să spui cu toată inima! JOS MORALA!  Zilele trecute, filologul creștin Adrian Papahagi anunța că va conferenția in cadrul întîlnirii tinerilor ortodocși din Moldova.  Primul comentariu? Care altul? “Invață-i d-le profesor pe tineri ce inseamna Viata. E folositor ca ei sa stie cum si ptr. ce sa traiasca dar e tot atat de bine sa stie cum so de ce sa nu se ( mai ) teamă de moarte … !!!”. Imediat, altcineva: “Multi sunt pe contrasens. Dar pretind ca au gasit sensul.”  Dacă nu priveghiem la moralitatea Celuilalt, nu suntem sănătoși. Boala demersului pozitiv.  Apăruse prin social media un filmuleț (de conștientizare, cum altfel?) despre avorturile făcute (comise?) de Florin Iaru în perioada comunistă. Daca dați căutare pe Facebook după “Florin Iaru avorturi”, găsiți. “Florin Iaru povestește despre intervențiile pe care le-a făcut prietenelor sale, despre cum frica dispare atunci când ești sigur de ceea ce faci, de oamenii care știu și care împărtășesc refuzul față de o comandă socială absurdă, despre punerea în balanță și răul cel mai mic.”  Florin Iaru: “Istoria mea personala cunoaște vreo șase, șapte intervenții pe care le-am făcut atît prietenelor mele, cît și asupra altor prietene. Nu prietene-iubite, ci prietene-prietene. Din punctul meu de vedere, eu am salvat cîteva destine de la o mare nenorocire și de la o înfundătură. După care, viețile lor au continuat normal și probabil au fost capabile să iși ducă viața așa cum au vrut, atit cit era posibil în vremea aceea. Uneori mă întreabă prieteni, cei cu care discut, dacă îmi era frică sau dacă mi-a fost frică, vreodată, pentru ce am făcut? Ce am să vă spun sună groaznic: nu mi-a fost niciodată frică pentru că eram absolut sigur de ceea ce fac. Niciodată nu am mers la întîmplare sau la improvizație. Știam cum funcționează corpul, știam ce trebuie să fac și mă bazam pe colaborarea și complicitatea celor cu care lucram. Nu numai asupra persoanelor asupra cărora interveneam, dar a întregului grup de prieteni care avea aceeași atitudine față în față cu doctrina oficială și cu comandamentul social. Toți refuzau să accepte această obligativitate de a transforma sexul din plăcere, din naturalețe in comandă socială. Nu m-am gîndit niciodată că aș vrea sau aș intenționa vreo clipă să fac rău. Dimpotrivă, m-am gîndit că ajut un prieten sau o prietenă într-o situație limită. E ca și cum te-ai arunca în apă să salvezi pe cineva. Pentru că, din punctul meu de vedere, chiar dacă persoana respectivă nu ar fi avut acea intervenție, viața acelei persoane urma să fie modificată fundamental. Ori nu era asta dorința ei. Cred că oamenii se pot ajuta între ei și trebuie să pună în balanță ce e mai rău. Alegeam întotdeauna, ca și astăzi, răul cel mai mic.” O autoare de cărți motivaționale intervine cu o confesiune personală:  “Din păcate, sunt una dintre femeile care a fost nevoită sa recurgă la avort. Și pentru ca ori nu aveam bani sa platesc o femeie, ori nu găseam una dispusă sa-și riște libertatea, am făcut rost de o sonda și mi-am făcut singura. Am avut hemoragie, dar mi-era teama sa chem salvarea, însă după ce pierdusem litri de sânge iubitul meu a chemat o ambulantă și am ajuns la spital, la Polizu. Eram mai mult moarta decât vie, nu-mi amintesc totul… continuarea alta data.” O alta doamnă: Felicitări pentru curaj și pentru ajutorul neprețuit dat doamnelor, domnule Iaru!” O doamnă mărturisește: “Daca ati sti prin ce trauma am trecut in toata viata mea de femeie tânara , maritata ! Câte avorturi provocate , am la activ ! Prolifica , mai mult de cât o epuroaica , sexul pentru mine era o frica absoluta. Calendar , fereala , otet , nimic nu se potrivea. Am facut doi copii in primii doi ani , dupa care am luptat continuu.” O comentatoare moralizează: “Florin Iaru ar trebui sa si faca o introspectie sa vorbeasca in tacere cu el insusi si cu Dumnezeu E pacat ca si a incarcat karma cu atitea vieti nevinovate.” Incheie, tot crestineste, dar cu altă față a monedei crestinismului, o altă comentatoare: “Are cine sa ne judece pe fiecare, nu mai judecați voi ca nu sunteți curați ca lacrima!” Vedem convingerea demersului pozitiv? Vedem terapeutica nietzscheană a naturaleții dincolo de bine și rău? Avem naturalețe și avem comanda socială (in definitiv o variantă de standard moral) care falsifică/deturnează firescul simțurilor si, vorba filosofului, zdruncină nervii, impunînd la o dietă depresivă/obligatorie.  Pe o alte pagini (mai asumat conservatoare, mai asumat dinspre corupția morală), e sanctionat cinismul domnului Iaru:  “Într-o postare de pe 6 august de pe pagina „Jurnalul decretului”, scriitorul Florin Iaru povestește cum le făcea avorturi prietenelor, în tinerețe. Cinismul cu care povestește este șocant. Din spusele sale pare să primeze ideea că „sexul este naturalețe” și că „sexul e plăcere” – în fapt, vechea mantră a Revoluției sexuale neomarxiste. Scriitorul compară avorturile pe care le-a făcut cu salvarea unor persoane – „ca și cum s-ar fi aruncat în apă să le salveze de la înec”. Nici o secundă nu își pune problema că acolo era o viață, un om, deși ne asigură că „știam cum funcționează corpul omenesc”. Or, dacă ești așa un mare specialist și știi așa de bine cum funcționează corpul omenesc, știi și că în corpul acelor femei încolțise o viață, un om; sau mai corect spus multe vieți, și mulți oameni. Postarea îl eroizează pe Florin Iaru – „am salvat câteva destine”; salvarea echivalează cu faptul că femeile „și-au dus viața așa cum au vrut”. Însă nici Iaru, nici reporterii nu își pun problema: oare chiar le-a salvat? Marea majoritate a femeilor care comit avort regretă mai târziu acest lucru. Unele statistici arată că șansele de sinucidere sunt de șase ori mai mari în cazul femeilor care comit avort. Și dacă tot se laudă scriitorul într-un mod așa de cinic că „am salvat câteva destine” – nu ar fi onest să ne spună și câte destine a curmat? E vorba de zeci? De sute de copii pe care i-a ucis, de destine pe care le-a curmat? Pentru că din filmare se înțelege că a efectuat multe avorturi. Postarea îmi amintește de o altă campanie a unor feministe americane, intitulată „Shout your abortion”. În această campanie, unele feministe și-au filmat avorturile și le-au pus pe Youtube; iar o altă feministă s-a filmat în timp ce vorbea cu doi copii și le povestea în detaliu cum a avortat; spunându-le că avortul e „normal”, e „ca și cum ai merge la dentist” (cuvintele „natural”, „plăcere” și „normal” par să revină obsesiv, în aceste campanii). Despre ce sunt astfel de campanii? Sunt despre „dreptul” la avort? Ele sunt mai mult decât atât – ele sunt despre eroizarea avortului. De fapt, despre eroizarea barbariei. Deoarece Forin Iaru și compania fac bravură din niște acte scelerate și barbare. Altă pagină: “Adoratorii avortului îi ridică statuie de erou lui Florin Iaru că „performa” avorturi pe cont propriu pe timpul „decretului”. Activiștii pro-viață sau antiavort se arată indignați de același lucru. Dar văd că nimeni nu se șochează de faptul că cineva fără niciun fel de cunoștințe medicale, cu mijloace absolut precare, făcea astfel de „intervenții” care puteau duce ușor și la moartea femeii, nu doar a copilului. Gândiți-vă puțin: ce fel de minte trebuie să ai să te apuci să tai sau să extragi cu clestele bucăți dintr-un om tu nefiind medic? Și ce fel de minte trebuie să ai să te dai pe mâna unui asemenea om? Pentru mine, doar cineva care frizează psihopatia…” Intervin doamnele lor:  “Oribil și criminal! Se mai și laudă, idiotul! Câte femei au rămas mutilate pe viață povestește? Nu-și dă seama nici acum ce făcea?” “Ba da! Eu sigur m-am socat fix in ordinea asta: (1) ca un individ fara cunostinte medicale a intreprins repetate acte medicale invazive – ceea ce il fac infractor si cf standardelor de drept penal de la ora asta, cu atat mai mult atunci; (2) ca niste proaste s-au dat pe mana astui infractor; (3) tipul de act medical.” În toată această desfasurare de virtuți relative (Iaru) și standarde morale absolute (conservatorii), intervine destul de ingenuu o doamnă (nu am cerut acordul acestor comentarii, am socotit că, publice fiind, le pot folosi ca sa imi ilustrez argumentul):  “Eu una ma simt condamnata pe viata, desi am toate conditiile si mi-am dorit copilul. Pot sa inteleg disperarea unei fete care nu le are si pot sa inteleg cum e sa nu iti doresti o sarcina. (…) anticii care filosofau erau barbati care nu stiau ce e aia sa cresti copii. Si eu vreau sa stau sa filosofez si sa citesc si sa mi-o creasca altii. Aia ar fi viata buna, dupa mine! (…) Noi doi, adica eu si sotul, suntem implicati in mod egal inca din prima zi, si totusi viata mea s-a schimbat radical. Nu imi place ca cineva este atat de dependent de mine. Nu imi place ca nu mai am timp sa citesc si sa scriu cat as dori, nu imi place ca am pus cariera pe locul 2. Este o corvoada. La inceput crezi ca se termina la un moment dat. Doar ca nu se termina. Decat atunci cand pleaca la casa lor. Doar ca atunci esti prea mos/baba ca sa mai ai chef sa traiesti. Viata ti-a mancat-o altul. Din momentul in care ai devenit parinte s-a terminat cu viata ta. De aceea nu pot fi impotriva avortului. Este mai bine ca unii oameni sa nu devina parinti. maternitatea e mult prea idealizata si barbatii inteleg in general prea putin despre sentimentele amestecate ale femeilor legate de ea, asta si pt ca ele nu vorbesc, pt ca acesta e un soi de tabu social. Va garantez insa ca exista mame care isi urasc profund copiii si care ii nenorocesc mai grav si mai profund decat ar fi facut-o un avort. Pt ca cei nenorociti astfel fac propriile lor victime mai tarziu si ura doar se perpetueaza.” În sfîrșit cineva care 1) nu se dă mare și 2) nu ține morală, îmi zic în sinea mea. În sfirșit un om neinchipuit (rezonabil) care vorbeste de corvoadă acolo unde alții văd numai virtute și nu îndreaptă (creștineste) pe nimeni. Cineva care se limitează la sine cînd vorbește. Cineva care nu își cîștigă notorietate in baza demersului pozitiv invocat la începutul textului. Cineva care nu se raportează la standardul moral ORI la absența lui. Il avem pe scriitorul Iaru care salvează in stînga și dreapta (anulînd orice raportare la etică – “Felicitări, domnule Iaru, pentru curaj!”) si ii avem pe ostașii standardului moral: “Proaste care s-au dat pe mîna unui infractor”, “Trist că o mamă gîndește așa”. Pentru ambele tabere, lucrurile sunt lipsite de orice indoială. Sigur, între acei doi poli surzi unul la celălalt ii avem pe falsii mediatori: “Departe de mine să judec, dar…”. Inevitabil, in cadrul interventie de tipul “Departe-de-mine-să-judec” se va face apel la constiință. Ce să mai. Omul nu rezistă fără apă, fără oxigen și fără morală.  Apropo de Phaidon al lui Platon pe care l-am pomenit la început. Știți ce scrie pe prima pagină: Phaidon (sau Despre suflet: dialog etic). Totul e dialog etic. Ai sentimentul că aproape toate interacțiunile interpersonale de pe lume sunt dialoguri etice. Cineva trebuie să convertească pe altcineva la Bine. Vedem pe Facebook. Cei care știu să îi convertească pe cei care nu știu. Văzătorii pe orbi. Specialistii pe ignoranți. Exaltații pe mocofani. Astfel că indivizii care nu caută să convertească sunt ca o gură de aer proaspăt.  Vorba unui concețătean (in vremea epileptoidului referendum pentru familie): “Cred că există o întrebare probă și pentru cei care sunt iubitori de oameni și iubitori de Dumnezeu. Credeți că homosexualitatea e un păcat?” Ehe! Iată șpilul-tandem. Întrebarea probă & demersul pozitiv.  Credeți că homosexualitatea e un păcat?  Credeți că suntem în al doișpelea ceas din punct de vedere ecologic? Credeți că avortul e rău? Credeți că avortul e bun? Credeți că Florin Iaru a procedat corect? Credeți că Iisus Hristos este Mîntuitorul nostru?  Toate sunt intrebări-probă în baza unui demers pozitiv. Cel care întreabă întreabă nu fiindcă e disperat, ci fiindcă vrea să te prindă cu mîța-n sac. Vrea să iți deconspire impostura. Sorry, Nietzsche. Încă n-am atins pragul terapeuticii dincolo de bine și rău. Suntem tot acolo. Buni vs răi. Succes! Dacă nu răspundeți corect, vă paște excluderea.    În Solenoid, iubita Irina îl întreabă pe profesorul de la școala 86: - “Ce-ai face dacă ai putea salva un singur lucru dintr-o casă în flăcări și ai avea de ales între o pictură faimoasă si-un nou născut? - Aș salva copilul… - Și dacă ai ști că va fi un copil autist care nu o să privească niciodată pe nimeni în ochi? Dac-ai ști că pentru el oamenii vor fi mereu obiecte sau peisaje? - Copilul. - Și dac-ai ști că pruncul care plînge-acum în mijlocul flăcărilor va deveni Adolf Hitler? Sau Pol Pot? Sau Stalin? Dac-ai ști că va fi un monstru, un ucigaș în serie ce va aduce semenilor o nesfîrșită, imbecilă, absurdă suferință? Ce-ai salva din casa în flăcări, daca n-ai putea scoate din iadul ăla decît un lucru? Mona Lisa sau pe Hitler? Adorația magilor sau pe Pol Pot? Ce-ai face? Spune-mi acum! Nu ezita, primul gînd e el mai sincer in povești de felul ăsta. - Irina, i-am spus, uitîndu-ma mai departe pe fereastră, dacă mi s-ar spune că acel copilaș are să fie cîndva Hitler, aș ști-n aceeași clipă că sunt înșelat și pus la încercare. Că sunt ispitit de cel ce a spus cîndva: “Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de pe cornișa templului, și îngerii te vor salva”. Cu atît mai mult aș alege copilul, Irina. Căci un copil nu are doar un viitor, ci bilioane de creode în fața lui. Nici un prunc nu este destinat să ordoneze uciderea pruncilor. În alt viitor, el chiar poate să îi salveze. E-o încrengătură de lumi în fața noastră, dar fără copilul de la început nu există nici una.” Iată ispita din intrebările probă. Poate că nici în dragoste nu avem voie să ne ispitim de felul acesta: “Dacă mă iubești, atunci…”. Sau poate trebuie să îl iubești pe omul din fața ta ca să îl poți ispiti. În relație sunteți doi la mijloc și proba lui și e proba ta și atunci se iese din ispită și se intră în legătura vie. În dragoste, intrebările sunt disperate si il privesc pe cel care pune întrebarea. In relație, cel care întreabă nu își poate asigura nevinovăția sau nu își poate asigura neutralitatea. În relație avem certitudinea că și cel care întreabă e afectat, și el are skin in the game. Numai în discursurile rostite de la amvon, în retorica demagogilor și în autopromovarea deșănțată intrebarile probă nu costă, ci doar aduc profit (notorietate) celui care le rostește. Pe Facebook, în presă, la televizor ești liber să ștergi pe jos cu toți, să legi în draci la stîlpul infamiei, să bați obrazul, să raportezi, să faci virtue signalling. Amice, dacă vrei să afli ceva esențial, ceva ce ține de esența mea, trebuie să te găsești într-o relație cu mine, să suferim unul influența și realitatea celuilalt. Altfel, ești doar un guraliv, un demagog, un narcisic, un impostor.  Cînd îl citești pe Nietzsche, vociferînd împotriva născocirilor numite virtuți – binele în sine, conștiință, imperativ kantian, sfințenie, datorie, suferință – nu poți să nu citezi (cu milă sau cu sadism?) din Introducere la Cugetările lui Pascal, acolo unde sora acestuia face elogiul supliciului pascalian, înghițitul acela picătură cu picătură a remediului și virtutea care se perfecționează doar prin suferință: “Fratele meu avea pe atunci douăzeci şi patru de ani, durerile sporeau continuu şi ajunsese că nu mai putea înghiţi nici un fel de lichid dacă nu era încălzit, şi pe acesta picătură cu picătură; dar cum avea pe deasupra şi îngrozitoare dureri de cap, o fierbinţeală a măruntaielor şi multe alte dureri, doctorii îl sfătuiră să-şi golească de tot stomacul, o dată la două zile, timp de trei luni, încât fu obligat să ia toate medicamentele, aşa cum putea el, adică să le încălzească şi să le înghită picătură cu picătură. Era un adevărat supliciu, iar cei din preajma lui se îngrozeau numai privindu-l; fratele meu nu se plângea însă, pe toate le privea ca pe un câştig pentru el. Necunoscând altă ştiinţă decât pe aceea a virtuţii, ştiind că aceasta nu se perfecţionează decât prin suferinţă, aducea cu bucurie toate chinurile sale jertfa căinţei sale; remarcând în toate lucrurile avantajele creştinismului, zicea că altădată durerile îl îndepărtau de studiile sale şi că îi era foarte greu să le îndure; dar un creştin găseşte un rost în toate şi mai ales în suferinţă.” Virtutea nu e o chestiune nouă. Însă pentru verosimilitatea ei, pare esențial ca ea să să rămînă o chestiune profund subiectivă. Cînd începi să te preocupi de virtuțile altora, cînd vrei să îi aduci pe ceilalți pe calea (ta) cea bună, lucrurile devin puțin suspecte. Vorbeam mai sus de încălcarea unor reguli și expulzarea din spațiul sacru al consensului virtuos. Trăim vremuri în care în mediul universitar, profesorilor li se interzice să țină prelegeri care afectează starea de pace a unor studenții. Mai mult, li se cere să părăsească campusul. Dar nici chestiunea asta nu e recentă. Citesc – tot în “Viața domnului Pascal, scrisă de sora lui, doamna Perier”: “Şi cu toate că n-a făcut studii speciale de scolastică, ştia hotărârile Bisericii împotriva ereziilor inventate de rafinamentele spiritului şi împotriva acestor căutări a luptat el cel mai mult; Dumnezeu i-a oferit încă din vremea aceea prilejul de a-şi arăta zelul pe care-l avea pentru religie. El locuia pe atunci la Rouen, unde tatăl meu se afla în serviciul regelui şi unde a întâlnit un om care preda un fel de nouă filosofie care-i atrăgea pe curioşi. Fratele meu, fiind îndemnat de doi prieteni tineri să-i însoţească, se duse cu ei, dar fură foarte surprinşi de conversaţia pe care o întreţinură cu acel om care le debită principiile lui de filosofie, din care trăgea concluzii asupra credinţei contrare hotărârilor Bisericii. El voia să dovedească prin raţionamentele lui că trupul lui Iisus Christos nu se crease din sângele Sfintei Fecioare, ci dintr-o materie creată într-adins. Şi multe alte lucruri de acest gen. Ei încercară să-l contrazică, dar acesta nu cedă deloc în ideile sale. În aşa fel încât, judecând între ei pericolul de a fi lăsat unui asemenea om libertatea de a-i instrui pe tineri cu astfel de idei eronate, se hotărâră mai întâi să-l avertizeze şi, dacă se împotrivea, să-l denunţe. Se întâmplă aşa că acest om nu ţinu cont de părerea lor şi atunci ei crezură că e de datoria lor să-l denunţe domnului du Bellay, care îndeplinea pe atuncfuncţia episcopală din dioceza Rouen din însărcinarea arhiepiscopului. Domnul du Bellay trimise să se facă cercetări cu privire la acest om şi să fie interogat arhiepiscopul de Rouen care, examinând toate aceste lucruri, le consideră foarte importante şi scrise o patentă consiliului său prin care ordona domnului du Bellay să-l oblige pe acest domn să retracteze asupra tuturor punctelor de care era acuzat şi să nu primească nimic de la el decât prin intermediul celor care-l denunţaseră. Şi lucrurile se desfășurară întocmai: acesta apăru în faţa consiliului arhiepiscopului şi se lepădă de toate ideile sale şi am putea spune că a făcut-o sincer, căci nu s-a arătat niciodată supărat pe cei care provocaseră acest scandal, ceea ce ne face să credem că era posibil ca el însuşi să-şi fi dat seama că s-a înşelat în falsele concluzii pe care le trăgea din falsele sale principii. Fireşte, tinerii nu doriseră să-i facă prin aceasta nici un rău şi nici alt scop n-au avut decât să-l aducă să-şi dea singur seama şi să-l împiedice să mai seducă alţi tineri care n-ar fi fost capabili să discearnă adevărul de fals în nişte probleme atât de subtile.” Îl vedem deci pe omul nou încă de pe la 1600: “un om care preda un fel de nouă filosofie care-i atrăgea pe curioşi… foarte surprinşi de conversaţia pe care o întreţinură cu acel om care le debită principiile lui de filosofie, din care trăgea concluzii asupra credinţei contrare hotărârilor Bisericii… Ei încercară să-l contrazică, dar acesta nu cedă deloc în ideile sale… judecând între ei pericolul de a fi lăsat unui asemenea om libertatea de a-i instrui pe tineri cu astfel de idei eronate, se hotărâră mai întâi să-l avertizeze şi, dacă se împotrivea, să-l denunţe. Şi lucrurile se desfășurară întocmai: acesta apăru în faţa consiliului arhiepiscopului şi se lepădă de toate ideile sale.” Și acum, în 2011, cum e? Nu e la fel? Cînd cineva stabilește că “există o întrebare probă și pentru cei care sunt iubitori de oameni și iubitori de Dumnezeu. Credeți că homosexualitatea e un păcat?”, “Credeți că masculinitatea e toxică?, “Credeți că Planeta moare?, nu ne aflăm în interiorul unei anchete în desfășurare (erezii)? Care e diferența dintre arhiepiscopul de Rouen de la 1640 și concetățeanul de pe Facebok din 2011? Ce vreau sa sugerez: apucătura (de a-l supune pe celălalt unei judecăți morale și de a te considera în posesia credințelor bune și pe el în posesia credințelor eronate?) nu e aceeași? Azi, poți s-o mierlești destul de rău dacă spui – ca Tim Hunt o glumă despre colegele de laborator sau ca Bret Weintein de la Evergreen sau ca Jordan Peterson cu cele 76 de genuri – chestii împotriva adevărului consacrat public. Vorba surorii Perier, rafinamentul spiritului inventează multe chestii năstrușnice. Atunci erezia era să spui că “trupul lui Iisus Christos nu se crease din sângele Sfintei Fecioare”, azi, erezia e să spui că că nu crezi în gay marriage, în xe, xi sau că transsexualitatea e o tulburare. Nu mă amăgesc foarte tare. Textul ăsta, la rîndul lui, ține morală. Dar sper că o face dintr-o pozitie mai bragueniană: din poziția cinică a celui care se știe și se simte vinovat, nu are chef să salveze pe nimeni de la pieire ecologică ori sufletească, nici să formuleze intrebări probă, nici să inducă panică. Mi s-a părut amuzant si am rîs copios cînd, la comentariile din subsolul unei postări a jurnalistului creștin menționat in paragrafele de mai sus, un cititor entuziast exclamase: “Minunată predică, domnule părinte!”. Jurnalistul fusese adus in ipostaza binevoitoare de a explica ca nu este preot, ci doar un simplu jurnalist, că textul nu e predică, ci opinie personală. Oricum, morala (sic!) rămîne și e savuroasă. Morala cea mai mișto, dacă mă întrebați pe mine, e cea din Capra cu trei iezi sau din Ursul păcălit de vulpe. Genul acela de morală care ține de relație (așa cum vorbeam mai sus) și care îi împlică pe amîndoi protagoniști, și pe urs, și vulpe, și pe lup, și pe capră. Nu postarea, textul sau întrebarea de tip predică, fie ea ecologistă (iubitoare de Terra), fie ea creștină (iubitoare de Dumnezeu) sau umanistă (iubitoare de oameni) în care cineva e bun, cineva rău și cel bun îl reformează pe cel rău. Unde e morala fină? Discretă? Morala aceea mișto (mișto ca o femeie frumoasă cu picioare lungi) care te lasă într-o stare de mirare, de perplexitate? Morala veritabilă te lasă mut, nu revoltat, nu plin de sine. Ea produce o adeziune interioară spontană și te face să consimți liber la cele pe care ți le dezvăluie într-o altă lumină. În fine, mă cam lungesc. Scriu la textul ăsta de 10 ore și vreau să se termine odată. Dar nu îl pot încheia fără să explic ideea titlului. Titlul textului meu (metamoralizator) se trage tot din Solenoidul lui Mircea Cărtărescu. “Ție îți pasă că îmbătrînim și murim? Îți pasă de cancer și de paralizie?, îl întreabă Caty, profa de chimie, pe personajul nostru, anonimul profesor de limba română. Caty ducea o viață dublă. “Ziua era mai departe profa de chimie invidiată de toate colegele pentru țoalele și pantofii și poșetele ei, pentru vila ei cu o sută cincizeci și șase de ochiuri de cristal și soțul de la Externe”, dar serile era pichetistă. “Serile, de două-trei ori pe săptămînă, îmbrăcată în negru și nefardată, și în panfofii femeii de la curățenie, și cu o broboadă în cap, și cu lacrimi jucîndu-i în ochi, și cu o ură neagră pe fața ei de defunctă zeiță a dragostei, și cu o pancartă de carton grosolan, de la vreo cutie de televizor, pe care scria “Jos bătrînețea!”, ieșea din vila ei pe furiș și se îndrepta spre biserica Sf. Elefterie, unde se alătura unui pîlc de siluete-n negru, venite toate din Cotroceni, după care, pe jos, în liniștea orașului ruinat, bîntuit de nostalgie și tramvaie vechi, o luau spre cimitire. Ajunși la porțile cimitirului… își scoteau pancartele (“Jos moartea!”, “Jos bolile!”, “Jos agonia!”, “Jos suferința!”, “Opriți carnagiul!”, “Protestați contra durerii!”, “Pentru viață eternă!”, “Nu pasivității!”, “Nu resemnării!”) și își începeau, tăcuți, mersul în cerc, ore-n șir, prin frigul nopții, cu îndîrjirea celor ce, cum spusese cineva despre ei “mor cu dreptatea în mînă. Noi, pichetiștii, strigăm muți contra incredibilului, incalificabilului, impardonabilului genocid uman. Noi susținem că el trebuie să ia sfîrșit. Și că, în calitate de oameni liberi și demni, trebuie să protestăm contra destinului și fatalității.” Protestul personajelor lui Cărtărescu e un protest sfîșietor de sincer. E mult mai verosimil să protestezi contra durerii, suferinței și morții și să lupți pentru viață eternă. Între așteptări și atitudini ar fi o legătură de o perfect de onestă corespondență. Sigur că niște indivizi care ar protesta impotriva fatalității ar fi niște indivizi care se auto-iluzionează jalnic, dar iluziile lor ar fi niște iluzii transparente, curate, aș spune. Un astfel de protest ar juca cu cărțile (boala, frica, moartea, viața eternă) pe masă. Ăsta e motivul pentru care mi-a venit să întocmesc niște anti-pancarte și să le îngrămădesc în titlu, ca să protestez și eu contra spiritului veacului ăstuia, al întrebărilor-probă și al demersurilor pozitive atotprezente. Jos, doamnelor și domnilor, toate chestiile care ne ajută să dăm bine! Sus chestiile reale!

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version