Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) susține că afirmațiile unor politicieni, ale reprezentanților unor instituții publice, ale unor formatori de opinie sau jurnaliști privind sentința în cazul disidentului Gheorghe Ursu au încălcat independența puterii judecătorești, fiind afectată încrederea publică în sistemul de justiție. Amintim că torționarii disidentului Gheorghe Ursu au fost achitați definitiv, în luna iulie, de către instanța supremă.
Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii spune că a admis cu majoritate de voturi, în ședința de miercuri, sesizarea privind „apărarea independenței puterii judecătorești în raport de mai multe articole de presă” care au vizat decizia instanței în cazul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu.
- „Ca urmare a deciziei penale pronunțate în cauza menționată, în spațiul public au fost făcute mai multe afirmații care pun în discuție independența membrilor completului de judecată care s-a pronunțat în cauză, a instanței supreme și a puterii judecătorești în ansamblu, luări de poziție care au provenit din partea unor oameni politici, a reprezentanților unor instituții publice, a unor formatori de opinie din cadrul societății civile, precum și din partea mass-media.
- În cuprinsul articolelor de presă s-a afirmat, sub diverse forme, că decizia pronunțată este rezultatul unei influențe profunde exercitate de fosta Securitate și de către actualele servicii de informații asupra sistemului judiciar, că judecătorii cauzei au legitimat metodele regimului comunist totalitar, că decizia a fost rezultatul necunoașterii totale a aspectelor analizate, că judecătorii au căzut victima formelor de manipulare utilizate de fostul regim comunist pentru a compromite disidenții politici sau că scopul hotărârii judecătorești a fost discreditarea unuia dintre cei mai importanți disidenți anticomuniști și de a-i proteja pe torționarii acestuia.
- Totodată, chiar și ulterior publicării în format anonimizat a considerentelor deciziei instanței supreme, au continuat să fie făcute în spațiul public afirmații de același gen, presupus întemeiate pe paragrafe disparate, scoase din context, ale deciziei”, arată Secția pentru judecători a CSM.
Aceasta reclamă că, prin modul în care au fost formulate, „fără o bază factuală”, comentariile privind modul de apreciere a probelor și raționamentul judecătorilor care au soluționat dosarul „depășesc limitele unor critici normale și acceptabile într-o societate democratică față de activitatea de judecată”.
- „De asemenea, prin afirmațiile publice formulate, referitoare la profesionalismul judecătorilor membri ai completului de judecată, la modalitatea de administrare a probelor și de aplicare a dispozițiilor legale, precum și la soluția pronunțată în cauză, ce a fost asociată unei ”lipse de atașament față de valorile democratice”, a fost încălcată independența puterii judecătorești, fiind afectată încrederea publică în sistemul de justiție”, mai susțin judecătorii din CSM.
În 27 iulie, foştii ofiţeri de securitate Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, acuzați că l-au torturat pe disidentul Gheorghe Ursu, au fost achitaţi definitiv de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Inginerul Gheorghe Ursu - unul dintre cei mai cunoscuți luptători împotriva regimului comunist - a murit în 17 noiembrie 1985, la Spitalul penitenciar Jilava, în urma bătăilor pe care le-ar fi primit de la Marin Pîrvulescu şi de la alţi ofiţeri de securitate, dar şi în urma agresiunilor din partea unor deţinuţi de drept comun.
Apelurile Parchetului și ale familiei disidentului, respinse de instanță ca nefondate
Trimiși în judecată de procurori în august 2016 pentru crime împotriva umanităţii, Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş fuseseră achitați și de Curtea de Apel București, în octombrie 2019.
Decizia a fost contestată atât de către Parchet, cât și de către Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, care a reclamat modul în care au fost achitaţi cei doi foşti ofiţeri ai securităţii comuniste. Joi, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca „nefondate” apelurile acestora și a menținut decizia de achitare în cazul celor doi foști ofițeri de securitate.
Decizia instanței supreme, care este definitivă:
- „Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de părțile civile Ursu Andrei Horia, Ursu Ștefan Olga și Ursu Sorana și de părțile responsabile civilmente Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței penale nr. 196/F din 17 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I Penală, în dosarul nr. 2500/2/2017 (1030/2017).
- Obligă pe fiecare dintre apelantele părți civile și pe apelanta parte responsabilă civilmente Ministerul Afacerilor Interne la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel și de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată prin punerea hotărârii la dispoziția părților și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 27.07.2023”.
„Gheorghe Ursu nu a fost nici pe departe un caz singular”
Într-un mesaj postat pe Facebook, înainte ca instanța să pronunțe decizia definitivă, Andrei Ursu, fiul disidentului, spune că zeci de mărturii și documente demonstrează că Gheorghe Ursu „a fost torturat în detenție, în mod sistematic, până la moarte, de către anchetatorul sau, Pîrvulescu Marin, secondat de Hodis Vasile, ambii ofițeri în direcția a VI-a a DSS”.
- „Prin faptul că se afla în detenție, la discreția unui întreg aparat represiv, victima a fost desigur „căzută sub puterea adversarului” politic.
- Motivul este de asemenea cunoscut: printre alte „grave manifestări dușmănoase”, Gheorghe Ursu a trimis scrisori la Europa Liberă în care l-a acuzat pe Nicolae Ceaușescu de crimă legată de lăsarea blocurilor avariate de cutremurul din 1977 în nelucrare.
- Conform mărturiilor, violența torturilor aplicate de ofițeri creștea întrucât „ing. Ursu”, care „s-a legat de tăticu”, nu s-a dezis de acele scrisori și de acuzația împotriva șefului statului; pentru că a refuzat să colaboreze, „nu a declarat ceea ce îi interesa pe anchetatori”, „a fost o nuca tare”, afirmă fiul disidentului.
El spune că Gheorghe Ursu nu a fost nici pe departe un caz singular:
- „O a două dimensiune a probatoriului relevă atacul generalizat și sistematic al Securității ceaușiste împotriva opozanților din ultimii ani ai dictaturii. Un atac ce ne-a ținut paralizați în frig, frică și o umilitoare penurie materială și morală, printr-o varietate de „metodici”: la „destrămarea anturajelor” prin „defăimare”, „compromitere” și amenitari; disimularea represiunii fizice, psihice și deseori psihiatrice „sub acoperirea altor organe” (miliția, procuratura); și până la bătăile sălbatice la care au fost supuși deținuții de la Aiud, muncitorii revoltați la Brașov în 1987 și alți opozanți în anchete similare cu cea la care a fost supus Gheorhe Ursu, culminând cu arestatii, răniții și cei peste 1200 de morți ai Revoluției din decembrie 1989.
- Miza acestui proces nu este deci doar dreptatea pentru Gheorghe Ursu. E vorba de capacitatea justiției române de a înțelege și condamna fărădelegile dictaturii ceaușiste.
- Responsabilitatea și semnificația actului de justiție, în special în aceste cazuri de grave încălcări ale drepturilor și demnității umane, este în primul rând ca aceste crime să nu se mai repete. Este, până la urmă, instrumentul juridic preeminent prin care comunicatea internațională, începând de la Nuremberg, a încercat să descurajeze sistemul totalitar – un sistem susținut prin frică și violență”.
Procurori: Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş au exercitat acţiuni represive şi sistematice asupra lui Gheorghe Ursu
Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş au fost trimişi în judecată de procurori în august 2016 pentru crime împotriva umanităţii, însă judecătoarea Mihaela Niţă de la Curtea de Apel Bucureşti a schimbat încadrarea faptelor în infracţiunea de tratamente neomenoase, pe motiv că legea mai favorabilă este Codul penal din 1968, conform Agerpres. În acelaşi dosar, Tudor Postelnicu (decedat), fost şef al Departamentului Securităţii Statului, a fost achitat pentru complicitate la tratamente neomenoase.
Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu, spunea în octombrie 2019, când Curtea de Apel București i-a achitat pe Pîrvulescu și Hodiș, că decizia de achitare a fost un şoc pentru toţi cei care cunosc dosarul asasinării lui Gheorghe Ursu şi afirma că Securitatea mai are încă posibilităţi, directe sau subliminale, de a-i influenţa pe unii dintre oamenii din justiţie.
Gheorghe Ursu, inginer de construcţii, poet şi scriitor, a fost cercetat de Securitate în anii '80, după ce a trimis scrisori către "Europa Liberă" şi pentru că ţinea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste.
Procurorii spun că, în perioada ianuarie - noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Ursu a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la 21 septembrie 1985. A murit pe 17 noiembrie 1985.
Procurorii militari au stabilit că Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care "au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă".
Fiul disidentului, Andrei Ursu, spune că Mihai Pîrvulescu a fost cel care l-a anchetat mai întâi în stare de libertate pe Gheorghe Ursu. Pentru că acesta din urmă a refuzat să îşi denunţe prietenii, printre care cunoscuţii scriitori Nina Cassian, Geo Bogza, Radu Cosaşu, Securitatea a hotărât "continuarea cercetărilor sub stare de arest", "urmând ca în cercetări să se clarifice şi natura relaţiilor" cu aceştia.
Pentru a încerca să evite un caz de persecuţie politică ce ar fi fost neprielnic pe plan internaţional regimului Ceauşescu, Securitatea i-a înscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun (pentru posesia a 17 dolari), pentru care l-a arestat pe 21 septembrie 1985. A fost închis într-o celulă cu doi deţinuţi de drept comun, Marian Clită şi Gheorghe Radu, care au primit ordin de la securişti să exercite acte de violenţă asupra lui.
Inginerul Gheorghe Ursu a murit în urma bătăilor primite de la Marin Pîrvulescu şi de la alţi ofiţeri de securitate, dar şi în urma agresiunilor din partea unor deţinuţi de drept comun.
Până acum, trei persoane au fost condamnate în acest caz: col. (r) Tudor Stănică, pe atunci şeful Miliţiei din Capitală, col. (r) Mihai Creangă, adjunctul său, şi Marin Clită, colegul de celulă al disidentului.
Tudor Stănică nu a făcut nicio zi de închisoare invocând motive medicale, Mihai Creangă a scăpat după zece ani, iar deţinutul de drept comun Marin Clită a ieşit din puşcărie după nouă ani pentru bună purtare. În prezent, Clită este din nou în penitenciar, unde execută o condamnare de 14 ani primită în Danemarca, fiind acuzat că a omorât o stewardesă într-o cameră de hotel din Copenhaga.
CITEȘTE ȘI:
0
43
