La un simplu search pe Google poți găsi mii de articole despre aplicații de dating, cum ar fi Tinder sau Bumble. Majoritatea vor să arate cât de rele sunt acestea și cum „trivializează dragostea”. Există totuși și „povești de succes”? Cu ajutorul a trei cupluri, care s-au cunoscut prin intermediul unor astfel de aplicații, și a unei psihoterapeute specializată în relații încercăm să răspundem la această întrebare.

Dragostea și aplicațiile de datingFoto: Alamy / Profimedia

Abia terminasem liceul și eram deja activă pe aplicațiile de dating. După un an învățasem la ce să fiu atentă: cum îți dai seama dacă cineva minte în bio, cum găsești contul de Instagram al cuiva în două minute și când e momentul să te sustragi de la o conversație care prevestește apariția unor poze nesolicitate.

Cu toate astea, încă nu descoperisem cum faci să ai o relație de pe aplicații. Chiar dacă nu au cea mai bună reputație și chiar dacă e foarte probabil ca în ultima săptămână să fi auzit cel puțin o persoană care s-a plâns de cât de oribil e Tinder sau Bumble, aplicațiile nu par să plece nicăieri. Ba din contră, se pare că tot mai multă lume le folosește.

În 2020, în Statele Unite, circa 26 milioane de persoane aveau descărcate o aplicație de genul pe telefon și o foloseau, potrivit Statista. Nu e deloc șocant că au devenit a doua cea mai populară metodă de a cunoaște oameni (după cea față-n-față), deci e clar că sunt persoane care, spre deosebire de mine, au reușit să găsească acel „glitch in the matrix” și să ducă totul mai departe de o perioadă prelungită de vorbit online.

În România nu avem prea multe date care să ne arate câtă lume folosește aplicații de întâlniri. O să mă bazez în schimb pe experiența din teren din ultimele săptămâni care mi-a arătat că aproape toată lumea din jurul meu a avut cel puțin o experiență scurtă cu ele.

„Să-mi scrie orice! Important e să scrie ceva!”

„M-am conectat cu o tipă pe Bumble. Da, frate, problema e că tot aștept să îmi scrie. Aici e treaba, tipele se conectează pe Bumble, dar nu scriu niciodată. Să îmi scrie orice, chiar nu mă interesează, orice! Important e să scrie ceva!”, îl aud zicând destul de răstit și chiar puțin afectat pe tipul de la coadă de la Nocturnele de Poezie Contemporană.

Bumble e o aplicație în care femeile fac prima mișcare. În caz contrar, conexiunea expiră după 24 de ore. Îi înțelegeam frustrarea.

Deși, nu puteam să nu mă simt pusă la zid pentru că știam destul de bine că eu descărcam Bumble-ul doar după relații eșuate, când aveam nevoie de puțină validare și să uit că fostul meu stă la o stradă distanță.

La momentul respectiv, orice match îmi dădea microdoza perfectă de dopamină, cât să mă pot pune la somn liniștită. Treptat, devenea o rutină, la fel cum e pentru multă lume.

Aplicațiile de dating au reușit să ritualizeze cumva cunoscutul oamenilor și să facă totul mult mai personal. E două noaptea, stai în pijamale, dar poți să-l întrebi pe Cristi din Pitești cum s-ar numi autobiografia lui dacă ar avea una (”The life of Cristian- a biography”).

Problema era, la fel ca în cazul meu și ca în cazul băiatului din față de la Magheru One, că de multe ori relațiile care încep aici se sting înainte de vreme sau ajungi să vorbești cu cineva cinci luni fără să vă vedeți față-n-față.

Totuși, știu mulți oameni care s-au cunoscut pe aplicații de dating. Mai ales după 2020, când au devenit tărâmul perfect pentru oricine care voia să cunoască pe cineva. Anul trecut, Tinder raporta că a depășit recordul de trei miliarde de accesări pe zi. Asta se întâmpla în iulie 2021, potrivit Mediafax.

Am vrut să fac un test și am postat pe Instagram ca să văd cam câtă lume s-a cunoscut pe astfel de aplicații. În doar o oră, deja îmi scriseseră opt persoane care ziceau că sunt în relații ce au început pe Tinder sau Bumble.

Eroare în matrice sau soarta?

Nora Lefter, psiholog în cadrul Clinicii Mind Education din Cluj-Napoca. FOTO: Arhiva personală

La un simplu search pe Google poți găsi mii de articole despre aplicații de dating. Majoritatea propagă ideea asta care ne arată cât de rele sunt și cum trivializează ele dragostea, cum o fac mai puțin „romantică”.

De fapt, un studiu făcut în Suedia arată că poate Tinder sau Bumble nu-și merită chiar atât de tare proasta reputație pe care și-au făcut-o (nu vorbesc aici de cazurile evidente de hărțuire sau orice abuz asemănător).

Autoarea lucrării, Gina Potarca, concluzionează că relațiile inițiate pe astfel de aplicații sunt la fel de satisfăcătoare ca cele inițiate offline. Cât despre dragoste, vorbind cu psihoterapeuta Nora Lefter, specializată pe terapia cu cupluri tinere, am observat că tehnologia nu schimbă atât de tare felul în care iubim sau nevoile noastre.

„Așteptările noastre fundamentale de la o relație nu se vor schimba prea curând. Noi ca oameni ne dorim siguranță, împlinire alături de cealaltă persoană, să putem avea încredere. Practic, să ne simțim cât se poate de siguri în relație și să ne simțim iubiți și că putem oferi și noi asta la rândul nostru. Lucrurile astea nu o să se schimbe”, explică psiholoaga.

Bineînțeles, depinde de cum alegem să folosim aplicațiile astea și de cum le percepem. Până la urmă, ceea ce fac ele acum este să înlocuiască faimoasele întâlniri aranjate de către prieteni (care, fie vorba între noi, de multe ori nu ieșeau atât de bine).

Dragostea, deseori, are nevoie să treacă peste obstacole, așa că algoritmul Tinder, Bumble, Grindr sau orice altă aplicație, reprezintă exact ceea ce în trecut ar fi fost un părinte dezaprobator, Prospero din piesa „Furtuna” a lui Shakespeare sau faptul că cei doi locuiesc în părți diferite ale continentului.

Deci, mai demult, „soarta” juca un rol important la începutul unei relații, acum ea e oarecum înlocuită de un sistem ciudat, care îți spune cu cine te-ai potrivi. Aplicațiile de dating se aseamănă cumva cu jocurile de noroc, iar sistemul este făcut să te facă să petreci cât mai mult timp pe aplicație.

„Sunt gândite intenționat ca să-ți ofere cât mai multe opțiuni, să creeze o oarecare adicție. Te fac să te gândești „poate există ceva mult mai bun dacă mai dau de două ori swipe”.

Atunci nu e neapărat vina consumatorilor, e sistemul gândit să te țină acolo. Să tot dai swipe, să te întrebi care e următorul match și dacă e mai bun”, îmi răspunde Nora atunci când i-am cerut un sfat pentru cei care vor să iasă din marea aia infinită de opțiuni și chiar să cunoască pe cineva.

De asemenea, algoritmul creează oarecum niște camere de ecou în care dacă ți-ai pus că unul dintre hobby-urile tale este să editezi video-uri, e foarte probabil ca mâine să te trezești cu vreo zece youtuberi unul după altul.

E la fel și când dai swipe right cuiva. Vor ține cont de felul în care arată persoana respectivă și vei primi același arhetip la nesfârșit (la mine erau graphic designeri, bruneți și majoritatea indisponibili emoțional).

Totuși, întrebarea pe care i-am pus-o Norei rămâne. Cum poți să bați sistemul și cum au reușit să facă asta cuplurile care au ajuns să aibă relații de durată inițiate pe aplicații?

Paradoxul alegerii: mai mult înseamnă mai puțin

Aplicația Tinder. FOTO: Alamy/ Profimedia

Opțiunile infinite sunt peste tot. Mergi pe aplicația ZARA și încearcă să alegi o rochie pentru un eveniment, după două ore începi să ai dureri de cap. Bineînțeles, oamenii nu sunt materiale cu flori roz pe ele, ci ființe complexe, cu sentimente și, după cum îmi zicea Nora, nu putem să îi luăm și să îi probăm pe fiecare ca să vedem care ni s-ar potrivi mai bine.

„Deci să nu avem impresia că o să întâlnim persoana perfectă pentru că nu există așa ceva. Ideea e să găsim un om care să fie compatibil cu noi. Un om de încredere, cu care să ne simțim în siguranță, să putem comunica deschis. Astea sunt lucrurile importante și astea-s detaliile la care să fim atenți. În rest, lucrurile superficiale sunt ușor de găsit la multe profiluri.

Dacă întâlnești un om extraordinar cu care te simți bine, dar poate nu îndeplinește o chestie micuță, superficială, poate nu are cariera la care ai fi visat tu de la un partener. That’s ok”, cam astea-s lucrurile pe care recomandă ea să le facem ca să nu ajungem să avem nenumărate situații începute pe Bumble.

Pentru că eu nu-s vreo expertă și sunt chiar vinovată de a da swipe la nesfârșit fără a face vreo mișcare, am vorbit cu oameni care sunt în relații începute pe aplicații de dating. Voiam să văd cum au scăpat de sistemul „are balta pește” și dacă există vreo diferență între ele și relațiile inițiate offline.

Ariana și Sebastian

Ariana și Sebastian au 23 de ani și sunt împreună de nouă luni. Și ca în multe povești de dragoste moderne s-au cunoscut pe Bumble.

„Eram într-o perioadă în care aveam multe match-uri pentru că mă plictiseam și am uitat să îi scriu și urma să expire conexiunea, dar a prelungit cu încă 24 de ore. Așa că am zis că „hai că îi scriu, dacă insistă”.

Părea super ok tipul, întrebasem prieteni, pentru că aveam cunoștințe comune, am văzut că e ok totuși. I-am scris eu prima, pentru că așa funcționează pe Bumble. Am vorbit puțin acolo, ne-am dat follow pe Insta și după câteva săptămâni sau trei săptămâni de vorbit ne-am văzut la un party”, își reamintește Ariana.

Este prima relație care a început așa, restul au fost „situații”, cum le numește. Ce a fost diferit de data asta era faptul că nu a mai pornit cu atât de multe așteptări ca înainte, deja avea ceva experiență pe aplicații de genul și știa cum să le filtreze.

„Mi se pare că trebuie să știi ce vrei și să exprimi asta. Dacă ești acolo doar pentru aventuri, ar trebui să comunici asta, ca să nu dai speranțe false. Dacă vrei să ieși la mai multe date-uri ca să o duci într-o direcție în care să vă cunoașteți mai bine, din nou trebuie exprimat lucrul acesta.

Comunicarea e foarte importantă aici pentru că există stereotipul acesta că Tinder, Bumble, toate aplicațiile sunt mai mult pentru sex și chestii casual, dar pot duce și în altă direcție dacă vrei. Dacă vrei doar fling-uri e perfect în regulă”, adaugă Ariana despre cum să-ți comunici așteptările cât mai bine online și, în special, pe dating apps.

Ambii au avut experiențe înainte cu aventuri de pe aplicații sau date-uri. Ariana le-a folosit vreo doi-trei ani, însă nu tot timpul pentru conexiuni romantice sau sexuale. De multe ori era vorba doar de a cunoaște pe cineva, fără prea multe așteptări.

De asemenea, ea crede că este „un avantaj super mare dacă aveți o săptămână-două în care vorbiți înainte. Poți să-ți dai seama de multe red flags. Dacă te-ai întâlni la un blind date sau în oraș, pentru că v-ați plăcut doar la nivel fizic, mergi cumva orb în chestia aia și nu știi ce va fi. Așa poți să te interesezi puțin, să te uiți puțin pe profilul de social media, să vezi dacă ți se pare ok”.

Diana și Jacques

Un alt cuplu de care am dat după story-ul postat pe Instagram sunt Diana și Jacques. Cei doi au 27 de ani, locuiesc în Londra și s-au cunoscut pe Feeld, o aplicație care nu există în România. Pe site scrie că e o aplicație pentru oamenii deschiși (”Open-minded meet like-minded”).

Diferența e că e o aplicație incluzivă, adică prietenoasă și pentru comunitatea queer. În plus, poți să creezi un cont împreună cu partenerul, în cazul în care doriți asta. Diana îmi spune că e „o aplicație kinky”, unde s-a întâmplat să îl cunoască pe cel mai vanilla om: Jacques.

„Am fost la câteva date-uri eșuate și am zis „hai că mai văd o dată”. După două zile primisem 6000 de inimioare. Mi-au zis colegii că trebuie să stau, e de datoria ta să stai și să filtrezi printre inimioarele alea și să dai și tu cui îți place. Așa l-am găsit pe dânsul.

El îmi dăduse inimioară, i-am dat și eu înapoi și după două zile mi-a scris că lui îi place muzică, că e mai introvertit și durează până iese din carapacea lui”, povestește Diana.

La al doilea date au fost la un concert Ben Böhmer, unde și-au dat seama că se potrivesc extrem de bine. Niciunul nu căuta o relație, dar lucrurile au avansat destul de natural și rapid.

„I-am cunoscut prietenii din a doua săptămână de când am ieșit, familia la fel. Plus că eu nu încheiasem bine capitolul trecut, așa că nu mă simțeam disponibilă încă. I-am cerut o săptămână să îmi pun ordine în gânduri și apoi am reluat discuțiile. După o săptămână am zis „ok, hai să facem asta”, deja nu mai puteam de dorul lui. Am simțit cumva că e ce trebuie”, adaugă tânăra.

Autoarea studiului „The demography of swiping right. An overview of couples who met through dating apps on Switzerland”, Gina Potarca, arăta că, în unele cazuri, persoanele care se cunosc pe aplicații de dating sunt mai predispuse să se mute împreună mai repede sau au intenții mai serioase când vine vorba de a întemeia o familie, față de cuplurile care s-au cunoscut altundeva.

Femeile pot beneficia de surplusul de alternative disponibile pe dating apps, bărbații fiind mai prezenți decât femeile pe aplicații. Bineînțeles, studiul a fost făcut în Suedia, așa că ar trebui să fie realizate și la nivelul altor țări pentru a vedea rezultate mai pertinente.

Diana și Jacques locuiesc în Londra și și-au cunoscut părinții după o săptămână, Ariana cu Sebastian s-au mutat o vreme în același apartament după cinci luni de relație, iar Cristina și Radek, ultimul cuplu cu care am vorbit, au început să locuiască împreună după doar o lună.

Cristina și Radek

Cristina și Radek trăiesc în Liverpool și au 27, respectiv 28 de ani și s-au cunoscut pe Tinder. Cristina e româncă, iar Radek e ceh. Vin din medii diferite, dar nu doar în ceea ce privește felul în care au fost crescuți. Îmi povesteau cum ea iubește să scrie și să petreacă mult timp în casă, în timp ce el e fix opusul și e foarte activ.

Surprinzător, asta e fix ce i-a adus împreună. S-au cunoscut în 20 mai 2020, în mijlocul pandemiei, iar Cristina tocmai ce se mutase în Liverpool. În primele luni ieșeau foarte mult cu bicicleta, vizitau fiecare colț din oraș și după puțin timp au decis să se mute în aceeași casă, iar după un an au devenit părinți.

„Dacă am fi trăit mai demult, poate că relația asta nu s-ar fi întâmplat, dacă nu ar fi existat aceste aplicații. În timpul pandemiei era o situație oribilă, iar noi am reușit să ne cunoaștem în cel mai rău punct. Cu toate astea, a devenit apoi cea mai bună perioadă din viața mea. Am cunoscut-o pe Tina, aveam două salarii, din fericire, fără a face prea multe. Deci, a fost cea mai bună perioadă pentru mine până la urmă”, își amintește Rad începutul relației lor.

Cristina era pe Tinder de vreo două luni, iar Radek avea cont de șapte ani. Bineînțeles, în timpul acesta, a instalat și dezinstalat aplicația de mai multe ori, cum facem mulți dintre noi. Este prima relație serioasă care a început așa, pentru amândoi.

„Niciodată nu am crezut că o să pot cunoaște pe cineva pe Tinder. Tot timpul am crezut că social media și întâlnirile nu au cum să se întâmple”, adaugă Cristina. Tinder le-a adus cea mai diferită relație de până acum, pe care uneori o descriu a fi „ca un carusel”.

„Copilul a fost un pas important în relația noastră. E diferit să ai un copil, nu mai are nicio legătură cu aplicațiile de dating sau cu dating-ul, e o lume distinctă. Realizezi ce este cu adevărat important și realizezi că e mult de muncă”, explică Radek despre cum li s-a schimbat viața de când au un copil.

„Acum facem mai multe compromisuri și e pur și simplu altceva”, îl completează Cristina.

Relațiile nu sunt comedii romantice, iar noi încă suntem dificil de iubit

Ce-am învățat după ce am vorbit cu cei care au reușit să păcălească algoritmul este că relațiile care încep pe aplicații de dating nu sunt prea diferite față de cele inițiate offline.

Cred că pornisem setată pe ideea că voi auzi ceva ieșit din comun, asta pentru că ne-am obișnuit că e o raritate să ai o relație, mai ales începută pe Tinder sau Bumble, care au devenit celebre pentru replici atât de siropoase, încât devin amuzante.

Mesaj pe Bumble, din arhiva personală a autoarei

Totuși, relațiile sunt la fel: complicate, simple, plictisitoare, mai puțin plictisitoare, la distanță, dar toate necesită muncă. E cert că nu arătăm deloc așa cum arată comediile romantice cu care ne-am hrănit ani de zile, ci mai degrabă ne-am asemăna cu un episod din Black Mirror. Însă, asta nu ar trebui să fie ceva descurajător, dacă luăm exemplul episodului „Hang the DJ”.

„E credința promovată de media de atât de mulți ani din curentul romantic cum că iubirea vine de la sine, iubirea va fi tot timpul la fel, în sensul că niciodată nu ți se vor schimba atitudinile sau sentimentele față de partener.

Adevărul e că în absolut orice relație de lungă durată lucrurile se mai schimbă, lucrurile evoluează. O să fie momente extraordinar de bune, o să fie momente dureroase. E normal, e uman până la urmă”, mi-a explicat Nora Lefter atunci când am întrebat-o cum am putea să menținem o relație de durată inițiată pe aplicații de dating și să nu rămânem la stagiul de vorbit.

În plus, trebuie să învățăm să fim mai flexibili și să nu ne poticnim la un defect sau la ceva ce nu ne place (nu încadrăm aici situații de abuz sau relații toxice, unde e cu totul altceva).

Chiar dacă aplicațiile au reușit să doboare obstacole precum distanța, la un anumit nivel, tot rămâne algoritmul lor care te face să stai, în speranța că sfârșitul nu e la fel de predictibil ca la un joc de păcănele. În plus, acum cunoaștem mai ușor oameni, dar suntem la fel de greu de iubit, așa cum o zice un video de la The School of Life.

Fiecare dintre noi a crescut cu oameni diferiți, suntem nerăbdători, nemiloși, uităm că ceilalți nu ne citesc gândurile și ne repezim să renunțăm la cineva pentru că playlistul lor de Spotify arată diferit de-al nostru.

Paradoxul alegerii ne-a făcut să credem că putem iubi multă lume, când de fapt odată ce ne uităm mai atent oricine e o persoană dificilă. Munca ar trebui să înceapă aici. „Aici e secretul pentru cei care se întâlnesc în online: ambele persoane să fie dispuse să investească timp și resurse și răbdare în a descoperi cealaltă persoană, fără să fie acel gând „Dacă găsesc ceva mai bun?”.

Nu contează. În teorie, tot timpul va exista ceva mai bun, dar ești mulțumit cu ce ai găsit acum. Ce ai găsit acum e foarte bun pentru tine”, conchide Nora.

În realitate, cu toții suntem ființe dificile, care așteptăm un mesaj de la persoana cu care tocmai ne-am conectat pe Tinder, care căutam validare pe aplicații sau care ne dorim ceva mai mult.

Odată ce acceptăm asta, putem să ne concentrăm spre a ne cunoaște pe noi și pe cealaltă persoană și mai apoi, cine știe, poate chiar să spargem algoritmul.