Cinci tineri din Generația Z (născuți după 1996) au vorbit pentru HotNews.ro despre momentul în care și-au început viața sexuală, discuțiile pe care le-au purtat cu părinții despre acest subiect, dar și despre importanța educației sexuale în școli.
România este pe locul al doilea în Uniunea Europeană la rata de naștere în rândul mamelor adolescentine, iar asta pare să fie o consecință directă a lipsei de informare și a unei educații adecvate în mediul școlar.
În prezent, a fost aprobată o nouă lege care susține că educația sexuală în școli va fi predată ca educație sanitară, începând din clasa a VIII-a și doar cu acordul scris al părinților.
Un studiu realizat de Cult Market Research, la comanda Societății pentru Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS), a tras o concluzie importantă cu privire la acest subiect - peste trei sferturi dintre români (77%) sunt de acord ca educația sanitară și sexuală să fie predată în școli, adecvat fiecărei vârste și ca materie de sine stătătoare, în condițiile în care familia este valoarea principală pe care o împărtășesc.
Pentru a înțelege mai bine cum se raportează Generația Z la sex, când își începe viața sexuală, cum se informează și dacă discută sau nu cu părinții despre asta, am stat de vorbă cu cinci tineri din proiectul Gen, știri despre acest subiect. De asemenea, psiholoaga Sabina Strugariu a explicat cum pot reacționa adulții la o asemenea discuție, dar și adolescenții care nu au parte de sprijinul familiei când vine vorba de sex.
„Faptul că tinerii sunt mai puțin timizi când vine vorba de sexualitate, nu garantează o viață sexuală mai sănătoasă”
Tânăra generație are acces la foarte multe informații despre sex, iar acest lucru „poate să îi facă mai puțin pudici la nivel mental/ verbal/ comportamental la modul general, însă nu neapărat mai asumați în propria sexualitate și propriile experiențe”, susține Sabina Strugariu.
Ea consideră că ceea ce lipsește este susținerea și educarea lor de a pune informațiile cap la cap și a le conecta cu propria experiență.
„Faptul că tinerii sunt mai puțin timizi și mai puțin prinși de mrejele unor tabuuri când vine vorba de sexualitate, nu garantează o viață sexuală mai sănătoasă și mai asumată, ci, mai degrabă mai multe experiențe – doar că mai multe nu înseamnă neapărat mai bun”, adaugă specialista.
Psiholoaga vorbește despre cum internetul oferă acces la o lume plină de promisiuni și experiențe care pot fi trăite, în aceeași măsură în care arată tot ceea ce pierdem sau nu putem experimenta, motiv pentru care, continuă ea, avem nevoie de repere, limite și cunoaștere de sine.
„Profesoara mea de română din liceu ne repeta mereu că „este bine să avem mintea deschisă, dar nu atât de deschisă încât să ne cadă creierul din cap” – cred că aici este provocarea, în realitate, să fim pe atât de responsabili și asumați, pe cât de liberi ne dorim să fim în explorările noastre”, crede Sabina Strugariu.
„Doar pentru că adulții au o viață sexuală, nu înseamnă că au o educație sexuală”
Adolescenți în Insulele Canare. FOTO: Alamy/ Profimedia
În ceea ce-i privește pe părinți și modul corect în care ar fi bine să discute cu copiii lor despre sex, experta spune: „Doar pentru că adulții au o viață sexuală, nu înseamnă că au o educație sexuală. Înainte să ne gândim cum să le vorbim copiilor despre educația sexuală ar fi bine să ne uităm puțin în propria curte.”
Psiholoaga pune accentul pe dorința de înțelegere a adulților despre copiii lor, dar și asumarea greșelilor și dorința de a le repara. Ea nu crede că există o vârstă anume la care să fie purtată o discuție despre sex, ci încurajează adulții să fie atenți la copiii lor, contextul lor de dezvoltare, cât și nevoile lor atunci când se manifestă, deoarece nu toți copiii sunt la fel.
„Important ar fi să le vorbim totuși, de mici, într-un mod deschis și clar despre corpul/ mintea și emoțiile lor, despre părțile corpului și funcționalitatea lor și, de la o etapă la alta, să aprofundăm subiectele și să vorbim mai complex și despre sexualitate”, adaugă ea.
Sabina Strugariu aduce în discuție și raportul de încredere dintre copil și părinte și cum acesta se poate crea doar atunci când adulții pot să ofere o bază de siguranță acestora, în timp ce lasă spațiu de explorare și dezvoltare autonomă a propriilor copii.
„Oricât de mult ne-am dori sau ne-am imagina că este posibil, nu îi putem proteja pe copii/ tineri de propriile lor vieți. E o iluzie frumoasă, dar disfuncțională și nesănătoasă. Ce putem face este să ne dăm voie să greșim și să reparăm împreună, ajustându-ne discursul și acțiunile în acord cu contextul prezent.”
„Fiecare dintre noi are dreptul să simtă ce simte”
Când vine vorba de raportarea tinerilor la sex, cât și la valorile pe care să le ia în calcul, psiholoaga le recomandă să facă asta în același mod în care se raportează la alt lucru important din viața lor, „cu curiozitate și asumare și acceptare și conștiință de sine, de limitele și nevoile lor. Cred că dintre toate valorile, cea mai importantă este responsabilitatea și asumarea pentru propria persoană și propriile nevoi în acord cu limitele și libertatea celuilalt”.
Sabina Strugariu îndeamnă adolescenții să se uite cu atenție la oamenii din jurul lor și să-i aleagă pe adulții în care au încredere pentru a discuta despre lucrurile importante și sensibile pentru ei, fie că e vorba de ambii părinți sau doar de unul dintre ei.
„Poate fi însă, un frate sau o soră mai mare, un unchi, un prieten de familie, un profesor, psihologul școlii, etc. Și discuțiile cu cei de aceeași vârstă sunt importante, însă ele ridică adesea mai multe întrebări decât răspunsuri și e important să încercăm să ne luăm răspunsuri din mai multe direcții, astfel încât, trecându-le prin propriul nostru filtru subiectiv, să vedem ce ni se potrivește și poate rămâne cu noi și ce nu ne reprezintă și nu merită explorare aprofundată”, susține ea.
În același timp, psiholoaga vorbește despre cum deschiderea în fața adulților poate părea riscantă și activează sentimente de vulnerabilitate, rușine sau frică, motiv pentru care încurajează tinerii să caute studii, cărți sau discursuri ale unor specialiști în domeniul educației sexuale.
„Le cerem tinerilor abstinență în timp ce sexualizăm orice”
Strugariu aduce în discuție și dualitatea și ipocrizia societății noastre, cea în care „pe de o parte le cerem copiilor să rămână copii, pe de altă parte le dăm acces nelimitat la internet (este ca și cum i-am lăsa, pur și simplu, să intre în casa oricui sau să plece cu oricine le spune o poveste, doar pentru că posibilitatea asta este la un click distanță).
Le cerem tinerilor abstinență (pentru că atunci când nu ai altă educație decât „nu e voie”, „nu e frumos”, „nu se vorbește despre asta” etc., abstinența pare singura opțiune), în timp ce sexualizăm orice – de la reclamele la detergent, până la panourile publicitare de lângă școli, la filmele și cărțile la care au acces tinerii, la discursurile din spațiul public, etc.
În punctul ăsta nici nu îmi mai dau seama dacă ne sperie mai tare termenul de „educație” sau de „sexualitate” – mi se pare trist și îngrijorător că ni se pare mai ușor să adoptăm strategia struțului și să ne prefacem că dacă nu vorbim despre asta nu se întâmplă și a fi educați cu privire la sexualitate este problema, nu ignoranța.”
Ea lărgește contextul educației sexuale și precizează că toți avem un sex, chiar dacă suntem activi sexual sau nu. Mai exact, încheie specialista, o educație adecvată ține de foarte multe aspecte dincolo de relațiile sexuale, „care ar putea, și citez din mentalul colectiv „să le fure inocența copiilor” – vorbim despre anatomie, igienă, hormoni, sănătate fizică, boli, durere, funcționalitate, explorare și riscuri, imagine corporală și schimbări corporale/ emoționale/ mentale, identitate sexuală, protecție și consimțământ, plăcere, reproducere, etc.”
*Victor, 19 ani: „Sexul trebuie să însemne responsabilitate și plăcere”
Tineri într-o discotecă din Spania. FOTO: Alamy/ Profimedia
Victor și-a început viața sexuală la 16 ani, într-un mod spontan, alături de o prietenă; în prezent, el susține că a contat faptul că a făcut asta cu o persoană pe care o cunoștea, deoarece se simțea în siguranță și dezinvolt alături de ea. Nu a discutat niciodată cu părinții despre viața lui sexuală, din două motive:
„Primul, părinții mei sunt despărțiți, iar cu tatăl meu nu prea vorbesc, îi mulțumesc eu când îmi pune pensia de întreținere și cam atât. Al doilea, încă de mic am fost o fire independentă și când am crescut nu am discutat cu mama, nici măcar cu sora mea, care e mai mare, aceste lucruri ce țin de viața sexuală, pur și simplu din acea jenă.”
Victor s-a documentat de pe internet, unde a căutat surse sigure, medici în general, dar și prin discuțiile cu prietenii. În viziunea lui, sexul e „pur și simplu un moment în care uiți de problemele zilnice și te simți bine alături de o persoană, ești tu și partenerul/partenera. Îl văd ca pe un lucru normal, dar nu neapărat necesar.”
Tânărul susține educația sexuală în școli, deoarece crede că mulți nu știu să caute corect o informație. Se consideră un caz fericit, deoarece a găsit surse utile, unde s-a informat despre sex, sarcină, menstruație.
„Băieții trebuie să știe ce aia menstruație, cum își pot ajuta mamele, prietenele, iubitele etc. atunci când au dureri menstruale, să nu le fie rușine să meargă la magazin pentru a cumpăra absorbante. Trebuie să ne educăm, pentru că hormonii își fac oricum de cap, ca să spun așa (vorbesc chiar din proprie experiență).
Dacă suntem educați pe subiect, sunt mai puține șanse să lăsăm o fată însărcinată, să luăm diverse boli. Și, totodată, ar trebui să înțeleagă toți cei din generația mea ce înseamnă consimțământul, care este foarte important. Nimeni nu ar trebui să facă sex obligat, absolut nimeni. Sexul trebuie să însemne responsabilitate și plăcere.”
În ceea ce privește vârsta la care tinerii își încep viața sexuală, Victor spune că nu înțelege de ce 18 ani este considerată „OK”, în condițiile în care, de la 16 ani, conform legii, susține el, îți poți da acordul pentru a face sex.
„Nu cred că a venit generația Z cu „noutatea” asta și, brusc, tinerii au început să fac sex mai repede. Majoritatea își încep viața sexuală la 16,17 ani din câte știu eu. De ce? Pentru că atunci se simt ei ok, atunci își găsesc și un partener. Cred că e o normalitate, atât timp cât toată lumea se simte ok și nimeni nu e forțat să o facă. Sexul nu ar mai trebui să fie un subiect tabu, pentru că toți întreținem relații sexuale, la fel cum toți bem apă.”
El recomandă părinților să discute deschis cu copiii lor, începând de la vârsta de 12-14 ani, și să le explice ce presupune pubertatea, ce sunt prezervativele, cum le pot folosi, pentru că „atunci când faci sex este important să o faci responsabil. E nevoie de aceste discuții.
Nu mă aștept ca un copil să meargă la părinți și să le spună: „Mami, tati, aseară mi-am început viața sexuală!”, pentru că probabil nu se va întâmpla așa, dar nici să fie un subiect evitat. Tinerii vor face sex oricum, fie că discută cu părinții despre asta, fie că nu. Dar dacă discută cu părinții sunt șanse mai mari să își înceapă viața sexuală responsabil.
Părinții au datoria să ne educe, asta presupune și educație sexuală, atât cât știu și pot ei. Mai departe, școala ar trebui să se ocupe de restul, cu specialiști în domeniu care să stea de vorbă cu elevii.”
*Mihai, 18 ani: „Sex is overrated. Majoritatea lumii îl exagerează, din punctul meu de vedere”
Mihai și-a început viața sexuală la 17 ani și spune că a contat mult atașamentul și comunicarea față de cealaltă persoană. El s-a documentat de la Sexul vs Barza, dar are și o mamă care i-a vorbit de mic despre protecție și contracepție.
„Să fiu sincer, sex is overrated. Majoritatea lumii îl exagerează din punctul meu de vedere”, consideră el, în timp ce pune accentul pe importanța educației sexuale în școli.
„Trebuie să învățăm ca generație că integritatea morală și fizică a unei persoane nu e o glumă și frustrările noastre nu sunt balauri de neînvins. Trebuie să învățăm despre cum relaționăm și ce e sănătos în asta, nu doar sexual, ci și emoțional”, adaugă tânărul.
Mihai consideră că tinerii își încep viața sexuală mult mai devreme de 18 ani și, așa cum explică, „o presiune socială latentă și activă. Nu cred că ar fi o problemă dacă am înțelege de fapt ce înseamnă. Ar trebui să fie o alegere, nu o întâmplare, nu un „accident”.”
El recomandă părinților să se apropie de copil și să încerce să fie mai întâi prieteni cu ei: „așa se va deschide și vei vedea că e o persoană total desprinsă de tine, deși tu l-ai crescut.”
*Paula, 19 ani: „Lipsa educației sexuale protejează abuzatorii”
Fotografie ilustrativă. FOTO: Reporters/ Profimedia
„Prima dată când m-am masturbat am avut 10 ani - atunci nu știam ce e, știam doar că mă face să mă simt bine. Primul act sexual fără penetrare, cu un partener, a fost la 14 ani. Primul act sexual cu penetrare, cu un partener, a fost la 15 și a fost un viol, lucru care mi-a afectat viața intimă foarte puternic după aceea.
Dacă aș putea să dau timpul înapoi și să am parte de o primă experiență plăcută, cred că ar conta încrederea pe care o am în partenerul meu”, povestește tânăra.
Paula a discutat mereu deschis cu părinții despre acest subiect, deși au existat momente de rușine, în care, așa cum zice, tatăl ei nu putea să o asculte sau mama ei era inconfortabilă cu discuția. Însă, Paula susține că amândoi au încercat să o îndrume, deși „nici ei nu știu foarte multe despre sex, consimțământ, relații sănătoase sau au preconcepții despre virginitate, despre cum femeile nu ar trebui să vorbească deschis despre viața lor intimă.”
Tânăra este bisexuală și, așa cum spune, de cele mai multe ori, vorbea cu părinții despre acte sexuale heterosexuale, iar în clipa în care le-a mărturisit că este bi, i-au invalidat sexualitatea. În clipa în care a avut o relație serioasă, Paula le-a spus părinților că e posibil să facă sex cu penetrare.
„Era important pentru mine ca ei să știe, mai ales că vorbisem când eram mai mică despre faptul că o să le spun când simt că e momentul potrivit să fac sex cu penetrare. Odată, au plecat de acasă să pot fi cu prietenul meu de atunci, pentru că acasă era un spațiu sigur.
De asta și cred că s-au învinovățit mult timp pentru viol, au crezut că nu au fost suficient de duri, dar ei au făcut tot ceea ce un părinte ar fi trebuit să facă - mi-au vorbit cât de bine au putut despre consimțământ, mi-au dat libertatea de a explora și au fost acolo pentru mine când am avut nevoie.”
Ea crede că sexul transcede concepția veche că e „act sexual dacă e penetrare. Aia e o versiune heteronormativă. Sexul e despre intimitate, despre regăsire, despre explorare. Sexul e despre plăcere. E ca o promisiune atât a mea către corpul meu, cât și către partner.”
Paula consideră necesară educația sexuală și consideră că „ar ajuta enorm dacă ar fi făcută fără teama de ortodoxismul extrem, fără rușine. Pentru că dacă tu nu le spui copiilor despre asta, nu înseamnă că nu se întâmplă.”
Ea povestește cum a organizat un event alături de Centrul Filia, în fostul ei liceu, unde a întâlnit tineri care povesteau abuzuri sau violențe sexuale pe care le considerau normale.
„Ei nu își dădeau seama ca nu e normal ca partenerul să le ceară sex, că nu e normal să fie constrânși, că nu e o obligație să faci sex dacă ești într-o relație. Lipsa educației sexuale protejează abuzatorii. Copiii trebuie să învețe cum să traseze bariere, cum să spună nu, cum să identifice comportamente care îi pun în pericol, cum să discearnă între o persoană adultă care vrea să îi ajute și una care caută favoruri sexuale.
Copiii au dreptul să învețe despre sexualitate, despre masturbare. Spunem că educația sexuală sexualizează minorii, dar nu avem nicio reținere din a-i obliga să devină părinți (aici fac referire la poziția Bisericii pe avort) sau din a-i proteja pe cei care spun că e bine ca soțiile lor să semene cu minore. Nu, educația sexuală nu sexualizează minorii, ci le oferă instrumentele necesare să se protejeze într-o societate care tânjește să le atingă, să le dețină corpurile.”
Paula recomandă părinților să fie deschiși să învețe, deoarece copiii nu se așteaptă ca ei să le știe pe toate, ci vor doar să fie ghidați și să aibă parte de încrederea lor.
„Vrem să ne creadă când le povestim despre atingerile indecente pe care le experimentăm, să nu minimizeze experiențele absolut terifiante pe care le avem când vine vorba de hărțuirea stradală, să nu normalizeze momentele abuzive prin care este posibil să trecem.”
Tânăra își dorește protecție din partea adulților, într-o societate unde abuzul i se pare inevitabil - „iar protecția nu înseamnă să ne închideți în casa, să vă impuneți asupra noastră, să ne criticați hainele sau machiajul, ci înseamnă să lucrăm împreună, să ne ascultați, să avem un cuvânt de spus.
O cultură a rușinii înseamnă o cultură a tăcerii. Părinții, adulții de încredere, reprezentanții legali au resursele necesare să ne arate că sexul nu e ceva murdar, rușinos. Să nu mai fii virgină nu e ceva rușinos (lucrul acesta e motivul pentru care multe abuzuri nu sunt raportate, pentru că victimele cred că e vina lor și nu mai sunt demne de protecție).”
*Vlad, 19 ani: „E important să fim educați pentru a putea fi în siguranță” Vlad și-a început viața sexuală la 15 ani și susține că a contat foarte mult atitudinea partenerului în tot acest proces. El nu a vorbit cu ai lui despre subiect, deoarece nu le poate spune că face sex cu persoane de același sex. Informațiile și le-a luat de pe Google și Reddit.
„Cred că sexul pentru generația mea e ceva comun și normal, nu mai reprezintă „fructul interzis”, așa cum consideră generațiile anterioare.” Vlad crede că educația sexuală ar trebui să fie obligatorie în școli, deoarece „e important să fim educați pentru a putea fi în siguranță. Mi-aș fi dorit pe la 15 ani să știu ce e sexul tranzacțional sau groomingul.”
Tânărul spune cum adolescenții sunt ființe sexuale și nu e nimic anormal în a face sex, „atât cât ești în siguranță și te simți bine.” În viziunea lui, părinții trebuie să fie conștienți de lucrurile astea, chiar dacă le place sau nu.
„Ar trebui să fie ei educați sexual, pentru a putea să-și învețe copiii cum să fie în siguranță, cum arată o relație non-toxică, de ce/cine trebuie să se ferească etc.”
*Ana, 20 de ani: „Este foarte mare nevoie de informație pentru tineri, e necesar să își cunoască corpul”
Ana consideră vitală comunicarea cu partenerul atunci când vine vorba de sex, deoarece e important să știe amândoi că-și doresc să facă asta împreună. Ea și-a început viața sexuală la 17 ani, dar nu a discutat cu părinții despre asta, pentru că știa cum ei ar fi considerat „o rușine” să facă sex cu cineva cu care nu plănuiește să se căsătorească.
„Mereu mi-au zis că după ce fac sex cu un băiat nu o să mă mai vadă nimeni așa atrăgătoare și că virginitatea e cel mai important lucru al meu”, adaugă ea.
Ana s-a documentat online despre sex, dar și cu ajutorul unor ore de educație sexuală pe care le-a făcut la un ONG unde făcea voluntariat. Tânăra crede esențială această disciplină în școli.
„De exemplu, am avut un iubit care mă obliga să fac teste de sarcină dacă îmi întârzia menstruația, chiar dacă nu îmi începusem viața sexuală până în acel moment. Este foarte mare nevoie de informație pentru tineri, e necesar să își cunoască corpul.”
Ana nu crede că există o vârstă perfectă pentru a face sex, dar e important să o faci când „te simti pregătit și informat în acest domeniu.” Mai mult, tânără încurajează părinții să-și informeaze copiii despre asta, dar, spune ea „ e foarte important să fie sinceri și obiectivi, nu să explice la modul „ne faci de râs dacă nu îți începi viața sexuală cu persoana cu care te căsătorești.”
Dacă copilul nu primește informațiile de la părinți sau de la școală, le va căuta la alți copii sau pe pagini dubioase de internet.”
*Numele tinerilor au fost schimbate pentru a le proteja identitatea
14
36
