Asociația procurorilor AMASP cere „demisia de onoare” a tuturor membrilor Curții Constituționale care au adoptat decizia 358/2018 prin care a stabilit că preşedintele României este obligat să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, după decizia CEDO care a dat câștig de cauză Laurei Codruța Kovesi.
Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor (AMASP) „solicită demisia de onoare a tuturor membrilor Curții Constituționale ce au adoptat decizia nr. 358 din 30.05.2018, fiind evident că în componența care a validat propunerea ministrului Tudorel Toader, Curtea nu mai poate reprezenta ”gardianul” respectării Constituției și a tratatelor internaționale la care România este parte”.
Totodată, AMASP subliniază „importanța istorică a deciziei prin prisma concluziei potrivit căreia revocarea din funcție și motivele pe care s-a întemeiat nu pot fi conciliate cu importanța ce trebuie acordată funcției judiciare ca o ramură independentă a Statului și principiului independenței procurorilor, consacrat de multiple reglementări ale Consiliului Europei și internaționale, ca element cheie al menținerii independenței sistemului judiciar în ansamblul său”. „Or, revocarea din funcție a procurorului șef DNA a avut un efect disuasiv nu numai asupra sa, ci și asupra altor procurori și judecători, pe care această sancțiune extrem de severă, de natură a înfrânge în esența sa principiul independenței sistemului judiciar, i-a descurajat de a mai participa la alte dezbateri publice având ca obiect tocmai reforme legislative (par. 208, 209)”, potrivit unui comunicat de presă al asociației.
Laura Codruța Kovesi a câștigat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) procesul
prin care a contestat decizia de revocare din funcția de procuror-șef al DNA.
Decizia CEDO în cazul Kovesi v. România poate fi consultată aici (limba engleză)
Ce a decis CEDO
- A fost încălcat articolul 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil)) al Convenției europene pentru drepturile omului
- A fost încălcat articolul 10 (libertatea de exprimare) al Convenției Europene
Iată mai jos comunicatul AMASP:
„În ceea ce privește contextul revocării din funcție a d-nei Laura Codruța Kövesi, reamintim opiniei publice că subsecvent refuzului Președintelui României de a o revoca din funcția de procuror șef DNA, la propunerea fostului ministru al justiției, Tudorel Toader, prim ministrul a sesizat Curtea Constituțională cu o cerere de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre ministrul justiţiei şi Preşedintele României.
Prin decizia nr. 358 din 30.05.2018 Curtea Constituțională a stabilit că Preşedintele României este obligat să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie”. Printre argumentele Curții, cele învederate în paragrafele 88, respectiv: ”deşi nu face parte nici din puterea executivă sau autoritatea executivă, Ministerul Public nu are o poziţie de independenţă instituţională faţă de aceasta” și 91:”Curtea reţine, de asemenea, că autoritatea ministrului justiţiei nu este una administrativă, din contră, acesta are plenitudine de competenţă sub aspectul autorităţii asupra procurorilor”, s-au convertit ulterior într-un principiu uzitat repetat și valorificat de atunci încoace în toate demersurile de subminare a autorității prosecutoriale de către puterea politică.
Or, prin decizia istorică de astăzi, concluzionând asupra încălcării de către statul român a art. 6 Convenție, CEDO învederează în paragrafele 114 și 115 că deși accesul într-o funcție precum cea ocupată de către reclamantă constituie un privilegiu ce poate fi acordat de autoritatea competentă, nu același lucru se poate spune despre încetarea mandatului, fiind exclus ca decizia să fie unilaterală și arbitrară, existând un cadru legal care ar fi trebuit să protejeze reclamanta de o astfel de decizie nelegală. Pe baza analizei cadrului legal la data revocării CEDO constată că accesul la instanță al reclamantei, chiar dacă teoretic nu a fost eliminat putea viza doar aspecte formale ale decretului și nu ar fi condus niciodată la soluționarea problemei de fond.
Argumentele CEDO contrazic flagrant ”statuările” auto-suficiente ale Curții Constituționale, mai sus redate, acestea continuând în sensul în care membrii corpului judiciar, ca orice alți cetățeni, trebuie protejați de modul arbitrar de exercitare a puterii executive, și doar controlul exercitat asupra demersului de revocare de către un organ judiciar independent poate garanta caracterul efectiv al acestui drept, în condițiile în care CCR a subliniat că ”73. (…)instanţa de contencios administrativ va reţine numai competenţa de control stricto sensu a legalităţii decretului/refuzului emiterii acestuia”, neputând analiza fondul propunerii de revocare. CEDO a conchis asupra încălcării în cauză a art. 6, determinat de înseși limitele pe care hotărârea Curții Constituționale le-a impus posibilității reclamantei de a-și exercita dreptul de acces la o instanță.
În ceea ce privește încălcarea dreptului d-nei Kövesi la liberă exprimare, CEDO a constatat că motivele de revocare pe care ministrul Tudorel Toader și-a fundamentat propunerea vizau, mai degrabă, opinii exprimate de către procurorul șef DNA cu privire la modificări legislative propuse de Guvern, fără ca aceste opinii să depășească cadrul normal al exercitării funcției, precum și consecințele acestor modificări asupra anchetelor penale în derulare, pe care d-na Kövesi le-a subliniat în mod repetat și care i-au fost imputate în nu mai puțin de 12 pagini ale raportului.
Curtea reține că principalul motiv al revocării din funcție a d-nei Kövesi a fost modul de exercitare a libertății sale de exprimare și, în pofida susținerilor cuprinse în raportul ministerial, potrivit cărora comportamentul procurorului șef DNA ar fi generat ”o criză fără precedent, stârnind îngrijorări la nivel național, european și internațional”, ”Curtea constată, dimpotrivă, că îngrijorări la nivel național, european și internațional au suscitat revocarea din funcție a reclamantei, (..)nefiind decelată vreo dovadă că măsura adoptată ar fi servit protejării statului de drept sau vreunui scop legitim” (par. 196).
AMASP subliniază, astfel, uriașul impact al acestei decizii în privința modificării aduse legii nr. 303/2004, care, în articolul 9 al. 3 prevede că ”judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, în exercitarea atribuţiilor, să se abţină de la manifestarea sau exprimarea defăimătoare, în orice mod, la adresa celorlalte puteri ale statului – legislativă şi executivă.” Învederăm opiniei publice că există acțiuni inițiate de către Inspecția Judiciară pe acest temei la adresa tuturor magistraților care au ”îndrăznit” în ultimii ani să critice fie modificările aduse legilor justiției sau codurilor penale, fie deciziile Curții Constituționale.
Or, CEDO statuează neechivoc ”că într-un sistem democratic, actele sau omisiunile guvernamentale trebuie supuse unui scrutin strict nu numai din partea legislativului sau a puterii judecătorești, dar și din partea opiniei publice și a mass media (par. 199)”.
AMASP reliefează, totodată, importanța istorică a deciziei prin prisma concluziei potrivit căreia revocarea din funcție și motivele pe care s-a întemeiat nu pot fi conciliate cu importanța ce trebuie acordată funcției judiciare ca o ramură independentă a Statului și principiului independenței procurorilor, consacrat de multiple reglementări ale Consiliului Europei și internaționale, ca element cheie al menținerii independenței sistemului judiciar în ansamblul său. Or, revocarea din funcție a procurorului șef DNA a avut un efect disuasiv nu numai asupra sa, ci și asupra altor procurori și judecători, pe care această sancțiune extrem de severă, de natură a înfrânge în esența sa principiul independenței sistemului judiciar, i-a descurajat de a mai participa la alte dezbateri publice având ca obiect tocmai reforme legislative (par. 208, 209).
În lumina acestor considerente, AMASP solicită demisia de onoare a tuturor membrilor Curții Constituționale ce au adoptat decizia nr. 358 din 30.05.2018, fiind evident că în componența care a validat propunerea ministrului Tudorel Toader, Curtea nu mai poate reprezenta ”gardianul” respectării Constituției și a tratatelor internaționale la care România este parte.
De asemenea, solicităm Guvernului României declanșarea demersului de revocare a d-lui Tudorel Toader din funcția de reprezentant național în cadrul Comisiei de la Veneția, iar prin prisma obligativității de punere în executare a hotărârii CEDO, conform legii nr. 30/1994 de ratificare a Conventiei pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale şi a protocoalelor aditionale la aceasta conventie, solicităm demararea tuturor modificărilor legislative necesare resetării din temelii a forului constituțional, pentru a nu mai permite, în viitor, printr-o distorsionare a textelor legii fundamentale, încălcarea drepturilor și libertăților individuale și vulnerabilizarea statului de drept.”
2
14
