VIDEO Papa Francisc, discurs emoționant la Iași: Fericirea noastră personală se realizează făcându-i fericiţi pe ceilalţi / România este „grădina Maicii Domnului” pentru că este o mamă care cultivă visurile fiilor

de MH     HotNews.ro
Sâmbătă, 1 iunie 2019, 19:03 Actualitate | Esenţial


Papa Francisc, discurs la Iasi
Foto: Agerpres
După ce a ascultat poveștile unei familii cu 11 copii, câțiva dintre ei plecați în străinătate, și mărturiile unor tineri care i-au spus că vor să se realizeze în țara lor, dar de multe ori sunt deznădăjduiți, Papa Francisc li s-a adresat celor peste 140.000 de oameni adunați în piața Palatului Culturii din Iași. El a spus că credința „nu este cotată la bursă”, cu siguranță, și poate părea că „nu folosește la nimic”, însă aceasta este un dar care menține vie o certitudine profundă și frumoasă: "apartenența noastră în calitate de fii, și de fii iubiți de Dumnezeu". În discursul său emoționant și aplaudat îndelung de către mulțime, Suveranul Pontif l-a invocat și pe poetul Mihai Eminescu și a recitat din poezia "Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie".
Papa Francisc a avut un discurs emoționant la Iași, unde le-a spus oamenilor că simte alături de ei căldura de a fi în familie. Referindu-se la ceea ce i-a transmis Eduard, unul dintre tinerii care i-au vorbit, Papa a spus că, într-adevăr, sunt multe provocări care îi pot descuraja pe cei ce încearcă să-și trăiască credința, dar aceasta nu poate să ne facă să pierdem din vedere că credința ne dăruiește cea mai mare dintre provocări: aceea că, departe de a te închide sau de a te izola, credința face să germineze ce-i mai bun din fiecare.

Papa Francisc a mai spus că în vizita sa a realizat că, într-adevăr, România este „grădina Maicii Domnului” pentru că ea este o mamă care cultivă visurile fiilor, care le păzește speranțele, care aduce bucuria în casă. "Este o Mamă duioasă și concretă, care are grijă de noi. Voi sunteți comunitatea vie și înfloritoare, plină de speranță, pe care o putem oferi Mamei. Ei să-i consacrăm viitorul tinerilor, al familiilor și al Bisericii".

De asemenea, Suveranul Pontif a spus că "toţi înflorim când ne simţim iubiţi" şi că "fericirea noastră personală se realizează făcându-i fericiţi pe ceilalţi", iar "credinţa nu se transmite doar prin cuvinte, dar şi prin gesturi, priviri, mângâieri ca acelea ale mamelor și bunicilor noastre".

El a recitat și câteva versuri din Mihai Eminescu și a povestit o întâmplare de la Iași care l-a emoționat - o bunică ce ținea în brațe un copil de două luni, pe care l-a ridicat, zâmbindu-i complice, parcă pentru a spune "Acum pot şi eu să visez".



Discursul integral al Papei:
  • "Aici, împreună cu voi, se simte căldura de a fi în familie, înconjurați de cei mici și de cei mari. Este ușor, văzându-vă și auzindu-vă, să te simți acasă. Papa se simte acasă între voi. Vă mulțumesc pentru călduroasa voastră primire și pentru mărturiile pe care mi le-ați dăruit. Mons. Petru, ca un bun și mândru tată de familie, prezentându-vă, v-a îmbrățișat pe toți cu cuvintele sale, și ai confirmat-o tu, Eduard, când ne spuneai că această întâlnire nu vrea să fie doar pentru tineri, sau doar pentru adulți, sau pentru alții, dar ați dorit ca „în această seară să fie împreună cu noi părinții noștri și bunicii noștri”.

  • Astăzi, pe aceste meleaguri, este ziua copilului. Să-i salutăm cu aplauze puternice! Aș vrea ca primul lucru pe care-l facem să fie acela de a ne ruga pentru ei: să-i cerem Preacuratei să-i protejeze cu mantia sa. Isus i-a pus în mijlocul apostolilor săi; și noi vrem să-i punem în mijloc și să reafirmăm angajarea noastră de a-i iubi cu aceeași iubire cu care i-a iubit Domnul, angajându-ne să le dăruim dreptul la viitor.

  • Mă bucur să știu că în această piață se află chipul familiei lui Dumnezeu care-i îmbrățișează pe copii, pe tineri, pe soți, pe persoanele consacrate, pe bătrânii români din diferite regiuni și de diferite tradiții, precum și pe cei din Moldova, cei veniți de dincolo de Prut, pe credincioșii ceangăi și cei de limbă poloneză și rusă. Duhul Sfânt ne convoacă pe toți și ne ajută să descoperim frumusețea de a sta împreună, de a ne putea întâlni pentru a merge împreună. Fiecare cu limba sa și cu tradiția proprie, dar toți fericiți de a ne întâlni ca frații. Cu acea bucurie pe care o împărtășeau Elisabeta și Ioan, cu cei unsprezece fii ai lor, toți diferiți, sosiți din locuri diferite, dar care „astăzi s-au reunit toți, așa cum odată, în fiecare duminică dimineața, luau toți drumul spre biserică”. Fericirea părinților de a-i vedea pe toți fiii reuniți. Cu siguranță, astăzi în cer se face sărbătoare, văzând atâția fii care au decis să stea împreună.

  • Are loc aici experiența unor noi Rusalii, așa cum am ascultat în lectura proclamată. Unde Duhul Sfânt îmbrățișează diferențele dintre noi și ne dăruiește puterea de a deschide drumuri de speranță dând ce-i mai bun din noi; este același drum pe care l-au început Apostolii acum două mii de ani, fiind astăzi rândul nostru să dăm mărturie și să ne decidem să semănăm. Nu putem aștepta s-o facă alții; este rândul nostru.

  • Este dificil să mergem împreună, nu-i așa? Este un dar pe care trebuie să-l cerem, o lucrare artizanală pe care suntem chemați să o săvârșim și un dar frumos, totodată, pe care trebuie să-l transmitem. Dar de unde să începem?

  • Aș vrea să fur din nou cuvintele acestor bunici: Elisabeta și Ioan. Este frumos să se vadă cum iubirea prinde rădăcini cu devotament și angajare, muncă și rugăciune. Iubirea a prins rădăcini în voi și a dat roade. Așa cum spune profetul Ioel, când tinerii și bătrânii se întâlnesc, bunicilor nu le mai este teamă să viseze (cf. Il 3,1). Iar visul vostru a fost acesta: „Visăm ca ei să-și poată construi viitorul, fără să uite de unde au plecat. Visăm ca întreg poporul nostru să nu uite de rădăcinile sale”.

  • Voi priviți la viitor și deschideți ziua de mâine pentru fiii voștri, pentru nepoții voștri, pentru poporul vostru, oferind ce-i mai bun din ceea ce ați învățat pe drumul vieții voastre: ca ei să nu uite de unde au plecat. Oriunde vor merge, orice vor face, să nu-și uite rădăcinile. Este același vis, aceeași recomandare pe care Sfântul Paul o face lui Timotei: să mențină vie credința primită de la mama sa și de la bunica sa (cf. 2 Tim 10,5-7). Pe măsură ce crești - în toate privințele: că devii puternic, mare, că îți faci chiar un nume – să nu uiți lucrurile frumoase și prețioase pe care le-ai învățat în familie. Aceasta este înțelepciunea pe care o dobândești cu trecerea anilor: odată ce crești, să nu uiți de mama ta și de bunica ta și de acea credință simplă și robustă care le caracteriza și le dădea putere și perseverență pentru a merge mai departe, fără a se descuraja. Suntem invitați acum să mulțumim și să reaprindem generozitatea, curajul și credința autentică, fără interese, „făcută în casă”, care trece neobservată, dar puțin câte puțin înfăptuiește Împărăția lui Dumnezeu.
  • Cu siguranță, credința „nu este cotată la bursă”, nu se vinde și, cum ne amintea Eduard, poate părea că „nu folosește la nimic”. Însă credința este un dar care menține vie o certitudine profundă și frumoasă: apartenența noastră în calitate de fii, și de fii iubiți de Dumnezeu. Dumnezeu ne iubește cu iubire de Tată. Fiecare viață, fiecare dintre noi îi aparține. Este o apartenență ca fii, dar și ca nepoți, ca soți, ca bunici, ca prieteni, ca vecini; o apartenență în calitate de frați între noi. Cel rău divizează, dispersează, separă și creează discordie, seamănă neîncredere. Vrea să trăim „distanți” de ceilalți și de noi înșine. Duhul Sfânt, dimpotrivă, ne amintește că nu suntem ființe anonime, abstracte, ființe fără chip, fără istorie, fără identitate. Nu suntem ființe goale și nici superficiale. Există o rețea spirituală foarte puternică care ne unește, ne „conectează”, ne susține și care este mai puternică decât orice alt tip de conexiune. Sunt rădăcinile noastre: conștiința că aparținem unii altora, că viața fiecăruia este ancorată în viața celorlalți.

  • „Tinerii înfloresc când se simt iubiți”, spunea Eduard. Toți înflorim când ne simțim iubiți. Pentru că iubirea prinde rădăcini și ne cheamă să ne înfigem aceste rădăcini în viața celorlalți. Așa cum ne spun acele frumoase cuvinte ale poetului vostru național, care îi dorea dulcii sale Românii: „fiii tăi trăiască numai în frăție ca a nopții stele” (M. EMINESCU, „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”). Noi aparținem unii altora, iar fericirea noastră personală se realizează făcându-i fericiți pe ceilalți. Toate celelalte sunt povești.

  • Pentru a merge împreună acolo unde ești, să nu uiți de ceea ce ai învățat în familie. Acest lucru mi-a amintit de profeția unui sfânt eremit al acestor ținuturi. Într-o zi, călugărul Galaction Ilie de la Mânăstirea Sihăstria, mergând cu oile la munte, s-a întâlnit cu un eremit sfânt pe carel cunoștea și îl întrebă: „Spune-mi, părinte, când va fi sfârșitul lumii?”. Și venerabilul eremit, suspinând din inima sa, spuse: „Părinte Galaction, știi când va fi sfârșitul lumii? Când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin! Adică, atunci când nu va mai fi dragoste și înțelegere creștinească între frați, între rude, între creștini și între popoare! Atunci când nu se vor mai iubi oamenii deloc, cu adevărat, va fi sfârșitul lumii. Căci fără iubire și fără Dumnezeu nu pot să mai trăiască oamenii pe pământ!”. Viața începe să se stingă și să putrezească, inima noastră încetează să mai bată și se usucă, bătrânii nu vor mai visa și tinerii nu vor mai profetiza când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin … căci fără iubire și fără Dumnezeu omul nu mai poate trăi pe pământ.

  • Eduard ne spunea că el, ca mulți alții din țara sa, încearcă să-și trăiască credința în mijlocul multor provocări. Într-adevăr sunt multe provocări care ne pot descuraja și ne pot face să ne închidem în noi înșine. Nu o putem nega, nu putem să acționăm ca și cum n-ar fi nimic. Dificultățile există și sunt evidente. Dar aceasta nu poate să ne facă să pierdem din vedere că credința ne dăruiește cea mai mare dintre provocări: aceea că, departe de a te închide sau de a te izola, credința face să germineze ce-i mai bun din fiecare. Domnul e primul care ne lansează provocarea și care ne spune că ce-i mai rău vine atunci când „nu mai este cărare de la vecin la vecin”, când vedem mai multe tranșee decât drumuri. Domnul ne dăruiește un cântec mai puternic decât toate sirenele care vor să paralizeze drumul nostru. Și o face în același fel: intonează un cântec mai frumos și mai atrăgător.

  • Domnul ne dăruiește tuturor o vocație care este o provocare, pentru a ne face să descoperim talanții și capacitățile cu care suntem înzestrați și pe care să le punem în slujba celorlalți. Ne cere să ne folosim de libertatea noastră ca o libertate de alegere, să spunem „da” unui plan de iubire, unui chip, unei priviri. Aceasta este o libertate mult mai mare decât aceea de a putea să consumăm și să cumpărăm lucruri. O vocație care ne pune în mișcare, ne face să distrugem tranșeele și să deschidem drumuri care ne amintesc de acea apartenență în calitate de fii și de frați.

  • Din această capitală istorică și culturală a Țării se pleca împreună – în Evul Mediu – ca pelerini, pe Calea Transilvaniei, spre Santiago de Compostela. Astăzi aici trăiesc mulți studenți din diferite părți ale lumii. Îmi amintesc de o întâlnire virtuală, pe care am avut-o în martie, cu Scholas Occurentes, în care îmi spuneau că acest oraș, anul acesta, este capitala națională a tineretului. Două elemente foarte bune: un oraș care, din punct de vedere istoric, știe să se deschidă și să înceapă noi procese; un oraș care știe să găzduiască tineri proveniți din diferite părți ale lumii, așa cum este acum. Două caracteristici care ne amintesc de potențialul pe care îl aveți și de marea misiune pe care o puteți desfășura: să deschideți drumuri pentru a merge împreună și pentru a duce mai departe acel vis care este profeția: fără iubire și fără Dumnezeu nici un om nu poate trăi pe pământ.

  • De aici, astăzi, pot să mai pornească alte noi drumuri de viitor spre Europa și spre multe alte locuri din lume. Pelerini ai secolului XXI, capabili de o nouă imaginație a legăturilor care ne unesc. Însă nu este vorba de a crea mari programe și proiecte, dar de a lăsa să crească credința. Așa cum vă spuneam la început: credința nu se transmite doar prin cuvinte, dar și cu gesturi, priviri, mângâieri ca acelea ale mamelor noastre, ale bunicilor noastre; cu gustul lucrurilor pe care le-am învățat acasă, într-un mod simplu și genuin. Acolo unde este mult zgomot, să știm să ascultăm; unde este confuzie, să știm să inspirăm armonie; unde totul se îmbracă în ambiguitate, să putem aduce claritate; unde este excluziune, să aducem împărtășire; în mijlocul senzaționalismului, în mijlocul mesajelor și veștilor rapide, să avem grijă de integritatea celorlalți; în mijlocul agresivității, să dăm precedență păcii; în mijlocul falsității, să aducem adevărul; în toate, în toate să privilegiem deschiderea drumurilor ce ne fac să simțim apartenența noastră ca fii și ca frați.

  • România este „grădina Maicii Domnului”, și în această întâlnire am putut să-mi dau seama de aceasta, pentru că ea este o Mamă care cultivă visurile fiilor, care le păzește speranțele, care aduce bucuria în casă. Este o Mamă duioasă și concretă, care are grijă de noi. Voi sunteți comunitatea vie și înfloritoare, plină de speranță, pe care o putem oferi Mamei. Ei să-i consacrăm viitorul tinerilor, al familiilor și al Bisericii". (Sursa: Ziarul de Iași).


















15047 vizualizari

  • +19 (23 voturi)    
    Frumos, inaltator si pentru o atee ca mine ! (Sâmbătă, 1 iunie 2019, 19:26)

    deval [utilizator]

    O astfel de persoana exceptionala , poate misca Lumea. Doua zile de gratie, facute cadou Romaniei de Papa !! Respect maxim !
    • +6 (8 voturi)    
      ! (Sâmbătă, 1 iunie 2019, 20:31)

      tudorr [utilizator] i-a raspuns lui deval

      Idem!
    • -4 (8 voturi)    
      Suspect (Duminică, 2 iunie 2019, 2:59)

      Setalcott [utilizator] i-a raspuns lui deval

      Inseamna ca a vorbit prea putin despre Dumnezeu si prea mult despre cele lumesti. Un lider politic si nimic mai mult; inca unul pe langa mama Merkel, Macron si tot restul
  • -22 (26 voturi)    
    nu se aplica (Sâmbătă, 1 iunie 2019, 19:41)

    cucuveauamov [utilizator]

    cand e vorba de Roamnica unde fericirea multora se realizeaza atunci cand isi baga adversarii la puscarie
    • +3 (15 voturi)    
      cucuveaua mov (Sâmbătă, 1 iunie 2019, 19:56)

      NuSuportProstii [utilizator] i-a raspuns lui cucuveauamov

      marș la munca!
    • +7 (11 voturi)    
      Comentariu sters de utilizator (Sâmbătă, 1 iunie 2019, 20:13)

      [anonim] i-a raspuns lui cucuveauamov

    • +5 (9 voturi)    
      Ba! (Sâmbătă, 1 iunie 2019, 20:20)

      omezu [utilizator] i-a raspuns lui cucuveauamov

      Voi, postacii sovietici, nu mai aveti nimic sfant in voi!
    • +2 (6 voturi)    
      ! (Sâmbătă, 1 iunie 2019, 20:31)

      tudorr [utilizator] i-a raspuns lui cucuveauamov

      Puscaria e pentru pleava societatii, cei care dau cu MINUS, nu cu PLUS vietii pe pamant!
    • +8 (10 voturi)    
      ..mda (Sâmbătă, 1 iunie 2019, 20:53)

      gdcos [utilizator] i-a raspuns lui cucuveauamov

      nu te-ai putut abtine sa nu fii neam prost si sa iti bagi politica in fata, chiar si acum.
    • +4 (10 voturi)    
      Roamnica (Sâmbătă, 1 iunie 2019, 21:13)

      baryca [utilizator] i-a raspuns lui cucuveauamov

      Roamnica ta e România noastra!
    • 0 (0 voturi)    
      Hotii si talharii, violatorii si batausii (Duminică, 2 iunie 2019, 4:01)

      Dalinar [utilizator] i-a raspuns lui cucuveauamov

      Specifica si care edversari, ca nu e vina Justitiei ca ei se comporta Antisocial!!!
  • 0 (0 voturi)    
    in concluzie romania duce lipsa de lideri (Duminică, 2 iunie 2019, 5:04)

    Coco Whistle [utilizator]

    cred ca unicul lider al ultimilor 70 ani a fost ceausescu + bill clinton la bucuresti cind a avut un discurs pe care nici un roman in ultimii 30 ani nu l-a avut.
  • 0 (0 voturi)    
    Comentariu sters de utilizator (Duminică, 2 iunie 2019, 7:18)

    [anonim]

  • +2 (2 voturi)    
    Papa Francisc (Duminică, 2 iunie 2019, 7:59)

    Cartisoara [utilizator]

    Papa Francisc a venit sa aduca pace, dragoste si prietenie intre popoarele lumii. Dragostea si bunatatea fata de oameni, zambetul lui, l-a facut demn ca este urmasul Sfantului Petru si cu misiunea de a fi pescar si pastor de oameni. Liturghia de la Sumuleu Ciuc a fost profunda si prezenta sa la Iasi de asemenea, am simtit o reintrupare a lui Hristos, emotiile au fost puternice peste zecile de mii de oameni din Ciuc sau Sumuleu. Imi pare rau de oamenii din Bucuresti, nu au colectiv aceeasi credinta, aceeasi caldura, aceeasi acceptanta si toleranta. Dumnezeu e viu printre noi si uneori ni se mai si arata, il vom vedea doar atunci cand intelegem cu adevarat ce este prietenia, dragostea, toleranta, linistea, iertarea, rabdarea sau pacea. Hristos a inviat!
  • 0 (0 voturi)    
    "făcându-i fericiţi pe ceilalţi" (Duminică, 2 iunie 2019, 9:08)

    xolv [utilizator]

    ca in Venezuela, Cuba, Correa de nord unde statul totalitar imparte "fericire" dupa bunul plac
  • 0 (0 voturi)    
    frumos prin simplitatea (Duminică, 2 iunie 2019, 9:28)

    ..13 [utilizator]

    gesturilor sale - zambetul limpede arata cat de mult iubeste oamenii.

    Dar i-am vazut si strafulgerea atunci cand a dat mana cu unii si s-a retras imediat.

    Frumos discurs - si cred ca mobilizator pentru noi romanii indiferent de credinta sau de necrediinta noastra.

    Nu este un om politic - se vede clar ca Papa Francisc crede in toate cele pe care le spune. Radiaza bunatate, onestitate si intelegere - simplu si frumos.


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version