O decizie recenta pronuntata de Curtea Constitutionala a generat suspiciunea ca CCR doreste atributii suplimentare si ca solicita Parlamentului sa-i dea controlul de constitutionalitate pe hotararile judecatoresti definitive. Avocata Elenina Nicut avertizeaza asupra deciziei 377 pronuntata in 31 mai 2017 de Curtea Constitutionala, atragand atentia asupra unor paragrafe in care judecatorii Curtii par sa reclame dreptul de a realiza un control de constitutionalitate asupra hotararilor judecatoresti definitive care ar urma sa fie supuse revizuirii. Cum interpreteaza insa aceasta decizie specialistii in drept constitutional, Dragos Calin si Stefan Deaconu?
Stefan Deaconu, profesor de drept constitutional explica intr-un raspuns transmis HotNews.ro ca revizuirea unei hotarari judecatoresti definitive nu s-ar putea face de Curtea Constitutionala, ci tot de catre instantele de judecata.
- “Cateva paragrafe din decizia Curtii Constitutionale 377/2017 pun in discutie situatia unui motiv de revizuire, conform art. 509 din Codul de procedura civila si anume, cand ,,… 11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii’’. Aceasta posibilitate este similara cu cea a deschiderii unei cai de revizuire in cazul prevazut tot la art. 509 din Codul de procedura civila, cand ,,… 10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă’’. Curtea Constitutionala printr-o decizie anterioara (DCC 866/2015) a stabilit ca ,,o decizie a Curţii Constituţionale, sub aspectul efectelor pe care le produce în ordinea juridică, poate fi comparată cu o decizie a Curţii Europene a Drepturilor Omului’’. Prin urmare, ar trebui ca in ambele situatii in care o hotarare judecatoreasca nu respecta o hotarare a CEDO sau a CCR sa existe calea deschiderii unei revizuiri. Asadar, nu cred ca se pune problema ca revizuirea unei hotarari judecatoresti sa se faca de catre Curtea Constitutionala, ci tot de catre instantele de judecata. Una este motivul de revizuire (emiterea unei hotarari judecatoresti cu incalcarea unei decizii a Curtii Constitutionale) si alta este cine solutioneaza acea revizuire (instanta de judecata). Curtea Constitutionala nu are aceasta atributie de a verifica constitutionalitatea hotararilor judecatoresti. Exista aceasta procedura in unele tari, precum Germania unde Tribunalul Constitutional are competenta de a solutiona asa numitele ,,plangeri de neconstitutionalitate’’, dar si acolo limitat la acele hotarari judecatoresi care incalca anumite drepturi fundamentale.”
Judecatorul Dragos Calin, presedintele Asociatiei Forumul Judecatorilor, a explicat intr-un raspuns pentru HotNews.ro ca ar fi posibila sporirea atributiilor CCR din punct de vedere legal, dar ca este nevoie de reformarea prealabila a Curtii Constitutionale, unde judecatorii sunt numiti in prezent pe criterii politice.
- “Legat de Decizia nr.377 din 31 mai 2017, aspectul critic ține de modalitatea în care Curtea Constituțională din România se comportă (voit sau nu, admirativ sau nu față de TCF din Germania) practic ca un legiuitor pozitiv, încercând să determine introducerea acestor plângeri constituționale în legislația română printr-un artificiu jurisprudențial. Într-adevăr, o astfel de soluție legislativă (care ar putea fi permisă de art. 146 lit.l din Constituție) trebuie pe larg discutată în societate, în mediul academic, chiar în cadrul puterii judecătorești, atât pentru caracterul său diferit de instituțiile din sistemul de drept francez (iar nu german) pe care România l-a importat tradițional, cât și pentru faptul că nu reprezintă o regulă în statele membre ale Uniunii Europene. De asemenea, ar necesita punctul de vedere expres al Comisiei de la Veneția asupra unui proiect de lege în acest sens și ar presupune garanții pe măsură (o selecție poate diferită a judecătorilor CCR, dat fiind că avem o sistem apropiat de Consiliul Constituțional din Franța, iar mulți judecători constituționali și în România și în Franța provin din spațiul politic, nu sunt judecători de carieră), eventual cooptarea Curții Constituționale în sistemul judecătoresc, schimbând cumva chiar arhitectura constituțională.”
Elenina Nicut
Foto: Facebook
Avocata Elenina Nicut, care a semnalat in premiera decizia 337, atrage atentia, intr-un comentariu pentru HotNews.ro, ca daca CCR isi va spori atributiile acestea nu vor putea fi luate inapoi.
“Odata dobândita, atributia constand in controlul de constitutionalitate a hotararilor judecatoresti nu va mai putea fi eliminata (v. Decizia CCR nr. 727/2012), de unde o data in plus nevoia unei prealabile si generoase discuţii pe acest subiect, respectiv a unei maturitati, atât politice, cat mai ales in ceea ce priveşte funcţionarea Curţii Constitutionale”
Avocata Elenina Nicut mai pune in discutie in ce ar consta, concret, un control de constitutionalitate a hotararilor judecatoresti, fara ca prin aceasta sa se incalce dispoziţiile art. 126, art. 147 alin. 4 din Constitutia României si sa se nege autoritatea de lucru judecat ataşata hotararilor judecatoresti definitive.
“In orice caz, o extindere atât de consistenta si „revolutionara” a atributiilor CCR nu poate fi conceputa in contextul actual, date fiind, intre altele, procedura netransparenta in fata Curţii (a se vedea in acest sens dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora „Procedura jurisdicţională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale. Compatibilitatea se hotărăşte exclusiv de Curte.”), schimbarea vizibila a practicii in funcţie de compunerea Curţii, depasirea constanta a limitelor investirii sau, mai nou, cenzurarea opiniilor separate/concurente pe o serie de criterii pur subiective”, mai arata avocata Elenina Nicut.
Background. In decizia 377, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra constitutionalitatii Ordonantei de Urgenta nr 95/ 2016. Prin acest OUG, Guvernul adopta o serie de măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă. Ordonanta a ajuns insa in Parlament spre aprobare, unde a suferit modificari substantiale.
Parlamentarii au introdus patru noi motive de revizuire a unei hotarari judecatoresti definitive in materie civila. Avocata Olivia Hateanu a explicat la vreme respectiva ca modificarile operate de Parlament pun in pericol securitatea raporturilor juridice.
- “Un prim motiv duce la revizuirea unei hotărâri definitive dacă ulterior acesteia Curtea Constituțional pronunță o decizie, iar dispozitivul sau chiar numai motivarea acesteia sunt contrare hotărârii definitive. Cu puțină imaginație, orice hotărâre definitivă poate fi astfel atacată și eventual revizuită.
- Al doilea se referă la situația pronunțării unei hotărâri definitive cu încălcarea prevederilor Constituției. Dar instanțele de judecată aplică legea, fie ea în acord cu Constituția sau nu. Dacă legea este aplicată prost de către instanță, pronunțându-se o hotărâre nelegală, există apel și/sau recurs pentru a corecta această problema. Dar dacă chiar legea este neconstituțională, instanța de judecată nu poate să corecteze direct acest lucru. Însă părțile sau chiar instanța din oficiu pot ridica o excepție de neconstituționalitate, fiind atribuția exclusivă a Curții Constituționale să tranșeze chestiunea. Or motivul nou introdus amestecă atribuțiile. Practic, instanța de revizuire poate deveni un fel de Curte Constituțională mai mică.”
Inalta Curte a sesizat Curtea Constitutionala cu privire la legea de aprobare a OUG 95/ 1996. Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin decizia 377 din 31 mai 2017, declarand mai multe articole neconstitutionale.
In dispozitvul deciziei, Curtea Constituionala explica insa urmatoarele: “Curtea constată că legiuitorul a plecat de la o PREMISA CORECTA din punct de vedere al art.1 alin.(5) din Constituţie, cu referire la respectarea Constituţiei de către toate autorităţile publice, inclusiv de către instanţele judecătoreşti prin hotărârile pe care le pronunţă, însă a reglementat un mecanism juridic defectuos atât cu privire la autoritatea competentă să exercite controlul de constituţionalitate, cât şi cu privire la modalitatea procedurală prin care aceasta se realizează.” (paragraful 75)
Curtea Constitutionala explica in esenta ca nu instantele pot realiza controlul de constitutionalitate, aceasta competenta revenindu-i in exclusivitate.
“Prin urmare, Curtea reţine că exercitarea unui control de constituţionalitate asupra hotărârilor judecătoreşti implică o verificare a conformităţii acestora cu Constituția, control care poate fi realizat numai de Curtea Constituţională, nu şi de instanţele judecătorești, iar decizia instanţei constituţionale astfel pronunţată poate constitui motiv de revizuire a hotărârii judecătorești anulate pe motive de neconstituţionalitate. Dar nicidecum nu se poate realiza un control de constituţionalitate al hotărârii judecătoreşti de către instanţa competentă să judece o cerere de revizuire pentru că s-ar ajunge în situaţia înfrângerii plenitudinii de jurisdicţie a Curţii Constituţionale în materia controlului de constituţionalitate. (paragraful 72)
Cum functioneaza Curtile Constitutionale in Europa
Dragos Calin
Foto: Bety Blagu / HotNews.ro
"În statele membre ale Uniunii Europene există două modele de control de constituționalitate: modelul european, care implică o autoritate specială și specializată, ce se află, ca regulă, în afara puterilor statului (puterea legislativă, executivă, judecătorească), autoritate care poartă denumirea de Consiliu Constituțional (Franța) Tribunal Constituțional (Spania, Portugalia, Germania, Polonia) sau Curte Constituțională (Austria, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Belgia, Bulgaria, Croația, Italia, Cehia, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg); modelul american, care presupune un control de constituționalitate exercitat de instanțele supreme ori de toate instanțele, după caz (Danemarca, Grecia, Suedia, Estonia, Irlanda, Finlanda, UK).
În câteva state – totuși, o minoritate - (Germania, Spania, Croația, Austria, Polonia, Republica Cehă, Slovacia ori Ungaria), controlul clasic de constituționalitate se completează cu protecția drepturilor fundamentale. Spre exemplu, Tribunalul Constituțional Federal din Germania soluționează recursuri constituționale, care pot fi formulate de orice persoană care se consideră vătămată într-unul din drepturile sale fundamentale ori în alte drepturi prevăzute expres de Legea fundamentală. Sistemul a fost preluat și în celelalte state mai sus indicate, spre exemplu, Tribunalul Constituțional din Spania judecă recurso de amparo (recursul individual privind încălcarea drepturilor și libertăților), distinct puțin față de modelul german, pentru că intervine după epuizarea căilor obișnuite de atac.
De asemenea, tot ca exemplu, Curtea Constituțională din Austria soluționează recursurile împotriva hotărârilor judecătorești în materia dreptului de azil, dacă se invocă încălcarea unui drept garantat prin Constituție. Aceste tribunale constituționale sunt compuse din judecători constituționali numiți fie de Parlament (Germania, Polonia, Ungaria, Croația), fie de Președinte (Austria, Cehia), fie mixt (Spania, Guvern/Parlament).
Comisia de la Veneția a dat aviz pozitiv unor proiecte privind astfel de plangeri constituționale, spre exemplu, in cazul Ungariei ori al Turciei. Se merge inclusiv pe ideea că un control de constituționalitate ulterior, exercitat și asupra hotărârilor judecătorești, ar determina reducerea numărului de condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ceea ce este real în Germania și Spania, numai că acolo tribunalele constituționale practic fac parte din sistemul judiciar și sunt extrem de consolidate, puternice, fiind așa create după perioadele de dictatură din secolul trecut, apără cu fermitate drepturile fundamentale.
Ca fapt divers, Tribunalul Suprem din Spania chiar a obligat pe judecătorii Tribunalului Constituțional din Spania să achite unei părți despăgubiri de cate 500 de euro fiecare pentru că au declarat drept inadmisibil un recurso de amparo care era admisibil. In Turcia sau Ungaria nu se poate spune același lucru, deși CEDO a recunoscut rolul in acest sens al Curții Constituționale din Turcia, a se vedea cauza Zeynep Mercan, unde se tot așteaptă de 1 an o soluție." Nota: Documentar realizat pentru HotNews.ro de judecatorul Dragos Calin, judecator la Curtea de Apel Bucuresti
19
5
