Pe Cristian Teodorescu l-am intalnit in 1998, deci in urma cu vreo 16 ani. Era seful sectiei Europa Libera la Bucuresti si m-a angajat colaborator. Ii datorez, asadar, un moment important din cariera si evolutia mea profesionala. Aici am intalnit oameni admirabili ca N.C.Munteanu, Andreea Pora, Sabina Fati, Andrei Manolescu si altii, care au ramas asa de-a lungul timpului. Din acest motiv n-o sa spun mai multe decat poate ar merita din cauza minciunii proferate in textul de mai jos.

Dan TapalagaFoto: Hotnews
  • Cristian Teodorescu despre protestul celor 500: "De asemenea nu pot semna alături de jurnaliști care au luat bani de la SOV și apoi s-au făcut că uită de acest amănunt, ca Dan Tăpălagă, Dan Andronic și alții. Nu pot semna alături de băsiști care nu acceptă că Traian Băsescu e principalul autor al războiului dintre susținătorii lui și cei care au alte simpatii". (Vezi textul integral aici)

Eram redactor sef adjunct la Cotidianul in primavara lui 2006 cand Sorin Ovidiu Vantu a recunoscut public ca a cumparat trustul Realitatea - Catavencu din care facea parte si Cotidianul. A doua sau a treia zi dupa ce SOV a facut anuntul, care ne-a cam inghetat unora sangele in vine, am publicat in paginile ziarului Cotidianul un editorial intitulat "Starea vremii in presa". Redau mai jos un fragment din textul publicat in mai 2006:

"Se aduna nori negri peste breasla si bate un vint rece de ingheata cerneala in calimara. Trei oameni vor controla agenda publica: Vintu, Voiculescu si Sirbu. Avem toate motivele de disperare si inca unul in plus sa stringem rindurile. De unde disperarea? Din lipsa de orizont. Din vulnerabilitate. Din neputinta si singuratate. Constiinta, cel mai valoros capital al unei natii, s-a intors integral in miinile Lor. Si-au recuperat un bun pretios, pazit exemplar o jumatate de secol cu sirma ghimpata, dar pierdut accidental in ‘89.

Vintu, Voiculescu sau Sirbu, marii latifundiari de constiinte din Romania, sint de fapt un singur personaj, fetele aceluiasi sistem. Experti in jocuri politico-financiare, tin pasul cu vremurile, concentrind jurnalistii in trei hipermarketuri media: Realitatea, Intact si MediaPRO. Printre zabrelele lor, vedem lumea si sintem liberi sa o judecam.Toti trei frecventeaza asiduu locurile comune ale coruptiei: politica, fosti securisti, paradisuri fiscale, afaceri, toate impletite ingenios. Toti trei au de aparat vaste teritorii de interese ilegitime si un trecut maculat. Cum o vor face?

In momente esentiale si pe teme cruciale: alegeri, justitie, reforma. Controlind subtil subiectele discursului public, din reglaj fin, din ton si nuanta. Stim, i-am vazut si nu ne facem iluzii: sint jucatori inraiti, versati, nu spectatori inocenti".

  • (Nota: timpul mi-a aratat ca m-am inselat doar in cazul lui Sarbu, care s-a tinut departe de implicarea in toate murdariile politice ulterioare si a pozitionat corect trustul MediaPro si trustul Mediafax in piata media. Am intuit insa corect cum vor juca Vantu si Voiculescu).

Subliniez: scriam acest text despre Vantu in propriul lui ziar a doua sau a treia zi dupa ce anuntase ca l-a cumparat. Dupa aparitia textului, SOV m-a sunat si m-a invitat politicos la vila sa de pe strada Paris.

Am mers acolo cu un martor, Vantu l-a numit "depozitarul discutiei". N-am vrut sa fiu singur la discutia cu un borfas. I-am spus din nou de ce cred ca nu e bine ca presa incape pe mana mogulilor (martorul traieste) iar SOV mi-a explicat cat de habotnici sunt unii ziaristi, inclusiv eu, cu care nu se mai poate face nimic. Tot atunci SOV mi-a marturist dispretul profund pentru unii politicieni ca Traian Basescu, Monica Macovei etc.

Imi amintesc cateva scene antologice de atunci, dar nu Vantu este subiectul acum.

La cateva luni de la acest episod, mai precis in septembrie 2006, mi-a fost luata conducerea sectiei politice fara explicatii. Indepartarea abuziva de la sectia politica echivala in cazul meu cu o concediere de la ziarul lui Vantu. Stiam ca mai devreme sau mai tarziu voi pleca. Am preferat sa demisionez de la Cotidianul, desi Doru Buscu sustinea cu jumate de gura ca doreste sa raman. In realitate, toti rasuflau usurati ca-au scapat de mine. Am parasit Bucurestiul intr-un auto-exil la Cluj, convins ca nu voi reveni prea curand intr-o presa incaputa pe mana mogulilor unde nu-mi gaseam nicicum locul.

In timpul celor cateva luni petrecute la Cluj (octombrie 2006 - mai 2007), am mai primit o oferta de a lucra la Realitatea, mai precis de a realiza o emisiune impreuna cu un ziarist care avea sa faca bani frumosi din afaceri cu SOV (case, terenuri). Am spus nu, desi era o suma cam greu de refuzat, de ordinul catorva mii de euro, si nu stateam deloc pe roze.

Pe scurt, nu am luat niciodata un leu de la Vantu, cu exceptia celor cateva luni cat am luat leafa de la Cotidianul dupa ce SOV cumparase ziarul. Au fost singurele luni din viata mea cand am fost angajat la un mogul. Nu am insa apasari cata vreme lui SOV i-am zis din prima zi ca nu-mi place fata lui, ca regret sincer ca presa incape pe mana unora ca el. I-am spus-o si public, in propriul ziar si personal, dupa publicarea textului cu pricina cand m-a chemat la el.

In schimb, Cristian Teodorescu a ramas bine-merci la Cotidianul pana prin 2009, apoi l-am tot vazut comentand la Realitatea TV.

Dovada ca lucrurile stau exact asa cum le-am descris, va sugerez sa vedeti articolul publicat in Cotidianul in mai 2006, dupa ce Vantu cumparase ziarul, si altul publicat de HotNews.ro in septembrie 2006 cand am fost practic mazilit de echipa Buscu, Grosu&Vantu, in care dl Teodorescu a ramas ani de zile. Iata mai jos cele doua texte:

Acesta a fost de altfel contextul in care i-am cunoscut pe cei de la HotNews.ro. Cristian Pantazi m-a sunat atunci sa le explic motivele plecarii mele. Asa am ajuns cateva luni mai tarziu in acest loc liber unde muncesc de sapte ani alaturi de cei mai onesti oameni pe care i-am cunoscut vreodata in presa romaneasca.

Sa spui azi ca nu semnezi un protest deoarece printre semnatari ar fi unii care au luat bani de la Vantu, realitatea fiind exact pe dos, mi se pare prea mult. Nu stiu care e situatia lui Andronic, dar in ce ma priveste faptele sunt usor de verificat, informatiile disponibile, martorii traiesc, Vantu la fel. Ma abtin de la orice alte comentarii din motivele explicate la inceput.

Nota: Imi cer scuze cititorilor mei ca-i obosesc cu detalii de natura personala, insa nu pot sta cu bratele incrucisate cand in spatiul public apar minciuini grosolane menite sa discrediteze un protest fara precedent in media ultimelor doua decenii.