Cum explică primarii de sector din București faptul că pun două - trei rânduri de borduri. Robert Negoiță despre celebrele diafragme roșii: Tot bordurile erau mai bune

de Catiușa Ivanov     HotNews.ro
Marţi, 16 iulie 2019, 7:41 Actualitate | Administratie Locala


Colaj borduri
Foto: Hotnews
Primăria Sectorului 2 a început o amplă acțiune de dublare a bordurilor de la spațiile verzi de pe marile bulevarde. În Sectorul 6, pe bulevardul Iuliu Maniu se aplică aceeași tehnică. În Sectorul 4, câteva trotuare au fost înălțate chiar cu 3 rânduri de borduri. În Sectorul 3, începând cu 2013 primăria a înlocuit aproape toate bordurile de spațiile verzi cu celebrele diafragme roșii înalte. Acum, primarul Robert Negoiță a ajuns la concluzia că tot bordurile erau mai bune, însă deocamdată nu le schimbă. Întrebați de HotNews.ro despre utilitatea acestor amenajări, primarii au susținut că fac aceste lucrări fie pentru a împiedica mașinile să urce pe trotuar și pe spațiile verzi, să distrugă și sistemele de irigații și gazonul, fie pentru ca noroiul să nu se scurgă în stradă.

Primarul Sectorului 2, Toader Mugur Mihai, a explicat pentru HotNews.ro că face această operațiune pentru a împiedica mașinile să parcheze pe spațiul verde, iar iarna, pentru a proteja gazonul de materialele folosite la deszăpezire.





Borduri Doamna Ghica, Sector 2

Explicațiile primarului Sectorului 2, Toader Mugur Mihai: ”Sunt explicațiile specialiștilor de la ADP. Este nevoie de înălțare pentru protejarea spațiilor verzi pe timp de iarnă și pe timp de vară, pentru că anumiți cetățeni parchează pe spațiul verde. Iarna, se dă cu material antiderapant, care dacă ajunge pe spațiul verde îl distruge. Punem sistem de irigații pe toate aliniamentele și am avut foarte multe situații în care au intrat mașinile pe spațiul verde și au distrus și sistemul de irigații. Merită investiția, se face în toate sectoarele pentru protejare, dacă faci o investiție este păcat ca pe urmă să fie distrusă”.

Primarul Sectorului 3, Robert Negoiță, a declarat pentru HotNews.ro că nu mai face celebrele diafragme roșii și că tot bordurile erau mai bune. Edilul spune că este nevoie de borduri înalte/diafragme pentru ca pământul să nu se scurgă în stradă, dar și pentru a împiedica șoferii să distrugă spațiul verde.


Explicațiile primarului Sectorului 3, Robert Negoiță: ”Eu nu mai fac nicio diafragmă că nu mai este nevoie, le-am făcut la vremea lor. Acolo unde este necesar, le facem. Eu am înlocuit bordurile cu etaj, că erau două borduri una peste alta, și am pus o diafragmă mai înaltă, că alea se strâmbau, creștea iarbă printre ele, arătau urât. De asta am pus diafragmele astea, care nu sunt o soluție bună. Tot bordurile sunt o soluție bună. Dar acum 6-7 ani când le-am schimbat era isteria cu bordurile și am zis să fac diafragme, a fost o greșeală. Tot bordurile sunt mai bune. Deocamdată le las așa, nu îmi place cum arată, dar am alte priorități. Le-o veni rândul și lor . Este nevoie ca bordurile să fie mai înalte acolo unde este terenul în pantă și îmi curge la vale pământul, trebuie să punem diafragma ca să oprim curgerea pământului. Și în anumite zone unde sunt spații verzi este bine să am zonă mai ridicată, că este bordură sau diafragmă, pentru a descuraja șoferii să urce cu mașina pe ele. Cu amenda nu merge, îi amendezi când îi prinzi, iar până îi prinzi îți distrug sistemul de aspersie. În București, vara, nu rezistă spațiile verzi fără aspersie, iar dacă a intrat cu mașina și a călcat aspersoarele, trebuie să le schimbi pe toate. Este o muncă de Sisif. Degeaba îl amendez cu 500 lei că pe mine mă costă 5000 de lei să repar ce a stricat el”.

Primarul Sectorului 4, Daniel Băluță, spune că bordurile cu trei etaje nu sunt opera sa, acestea fiind moștenite, iar în timpul lucrărilor de reabilitare a bulevardului au fost doar reconstruite.


Explicațiile primarului Sectorului 4, Daniel Băluță: ”Sectorul 4, în ultimii 3 ani, a reușit să lărgească trei bulevarde extrem de importante pentru traficul din București: Șoseaua Berceni, Șoseaua Turnu Măgurele, Șoseaua Luică. De asemenea a reabilitat bd. Constantin Brâncoveanu, Obregia, Tineretului, Emil Racoviță și tronsonul I din Șoseaua Giurgiului, obținând peste 10.000 de locuri de parcare. În procesul tehnologic, cu certitudine s-a intervenit inclusiv la borduri. Nu au fost făcute însă cheltuieli inutile așa cum cu tristețe constat că sugerează anumite persoane. În legătură cu imaginile prezentate, ele sunt de pe bd. Cantemir unde Sectorul 4 nu a făcut altceva decât să remedieze statusul anterior pe care acele pastile le avea. Acele pastile, în formula aceasta, sunt prezente acolo de mai mult de șapte ani, însă de-a lungul timpului structura s-a deteriorat și a dispărut și nu am făcut altceva decât să le refacem. Ele au rolul de a împiedica parcajul. Ele au fost prevăzute când bulevardul a fost reabilitat de către Primăria Municipiului București acum 7 ani. Nu discutăm de mai mult de 5 pastile de o asemenea structură. Cele noi au altă structură și a fost identificată o altă soluție tehnică de a împiedica parcarea mașinilor”.


Pe bulevardul Dimitrie Cantemir din Capitală, Primăria Sector 4 a reamenajat colțurile de trotuar, la fiecare intersecție a bulevardului cu străduțele adiacente, și le-a păstrat înălțate pentru ca șoferii să nu poată parca pe colț, pe trotuar.


Primarul Sectorului 6, Gabriel Mutu, a luat decizia de înălța bordurile de pe bd. Iuliu Maniu pentru a împiedica șoferii să parcheze pe spațiul verde, dar și pietonii să traverseze neregulamentar.


Explicațiile primarului Sectorului 6, Gabriel Mutu: ”Înainte să ne apucăm de reabilitarea bulevardului, pe scuar erau montate garduri, gardurile au fost montate tocmai pentru a proteja scuarul de cei care nu înțeleg că acolo nu este loc de parcare sau pentru a traversa bulevardul neregulamentar. Pentru că acele garduri arătau foarte urât am decis să nu mai montăm garduri și să ridicăm bordura astfel încât să nu se mai poată intra cu mașina sau traversa neregulamentar”.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.














41846 vizualizari

  • +27 (27 voturi)    
    ! (Marţi, 16 iulie 2019, 8:08)

    chiuaua [utilizator]

    Nicaieri pe unde am fost in Europa nu am mai intalnit asa ceva.
    La noi este mereu exceptia si se vine cu explicatii sa justifice sifonul.
    Lucrari serioase nu se apuca nimeni sa faca, probabil le este greu de sifonat de acolo si atunci se prefera lucrarile mici si inutile.
    Nu vede nimeni ca in cativa ani , din cauza cresterii densitatii urbane a Bucurestiului, acesta se va bloca.
    • +21 (21 voturi)    
      Primari (Marţi, 16 iulie 2019, 9:41)

      florinos [utilizator] i-a raspuns lui chiuaua

      Primarii din Bucuresti au realizat ca este ultimul lor mandat asa ca accelerează proiectele care le aduc bani, borduri, panselute, lumini si beculete de sărbători.
      • +7 (7 voturi)    
        Hotie pe fata (Marţi, 16 iulie 2019, 14:26)

        mimiloi [utilizator] i-a raspuns lui florinos

        In Militari tot bulevardul Iuliu Maniu de la autogara pina la Cora se sparg trotuarele si bordurile care sint in regula, nu sint gropi sau borduri sparte si se inlocuieste tot.
        Nemernicii astia nu numai ca fura, dar fura sfidator, este manifestarea ciumei rosii dupa sloganul lor "fiindca putem". Sa distrugi trotuare si borduri care sint bune si sa le inlocuiesti in timp ce strazi laturalnice sint pline de gropi sau neasfaltate este imposibil de inghitit fara motivul furtului pe ultima suta de metri in care mai sint la putere.
        • +2 (2 voturi)    
          Subscriu (Marţi, 16 iulie 2019, 16:37)

          stani [utilizator] i-a raspuns lui mimiloi

          Am sunat saptamana trecuta la Primaria S6 si i-am spus unei functionare care mi-a raspuns la telefon ca, la capitolul borduri, Videanu a fost mic copil pe langa Mutu, si ca se lucreaza la trotuare care nu aveau nevoie de reparatii. Respectiva mi-a raspuns ca, citez: "cand nu se face nimic nu e bine, daca se face ceva iar nu e bine". No comment.
        • +2 (2 voturi)    
          Apropo (Marţi, 16 iulie 2019, 16:42)

          stani [utilizator] i-a raspuns lui mimiloi

          Stie cineva cat costa o bordura din cele montate acum, pe doua randuri, pe Bdul Iuliu Maniu? Stiu ca acei stalpi de granit care se pun pe marginea trotuarelor pentru a bloca parcarea masinilor pe trotuar costa undeva intre 700-800 de lei/buc.
    • +20 (20 voturi)    
      Civilizatie (Marţi, 16 iulie 2019, 11:52)

      Geo.B [utilizator] i-a raspuns lui chiuaua

      In UK nu sunt borduri inaltate fiindca daca parchezi ilegal in maxim 10 minute apare angajatul consiliului care iti face poza si te trezesti cu amenda de £70 in geam si acasa prin posta. Si sunt o multime de angajati din astia, nu ai cum sa scapi. De aia nimeni nu parcheaza ilegal, toata lumea merge la parcarile cu PLATA. Nicaieri pe unde am fost in Europa nu am pomenit asa ceva ca in Bucuresti, sa ai parcari cu plata goale, sa stea masinile parcate ilegal pe trotuar, si nimeni sa nu aplice amenzi, nimeni sa nu iti ridice masina, nimeni sa nu iti blocheze roata. Incepeti prin a va civiliza, si incepeti cu parcarea masinilor in parcari cu plata si de asemenea folosirea cosurilor de gunoi, nicaieri nu am vazut atatia oameni sa arunce gunoi pe strada ca in Romania.
      • 0 (2 voturi)    
        "civilizatie".!!!!!!! (Marţi, 16 iulie 2019, 17:44)

        exilatul [utilizator] i-a raspuns lui Geo.B

        e gluma sa ceri unui popor majoritar compus din hoti , escroci , inculti , imbecili si nesimtiti cu o mentalitate de rahat sa fie civilizat...
    • +8 (10 voturi)    
      Bun comentariul! (Marţi, 16 iulie 2019, 12:36)

      2016 [utilizator] i-a raspuns lui chiuaua

      Acest lucru doream si eu sa-l scriu. La invarteli nu ne intrece nimeni:
      -varianta oficiala: ridicam Marele Zid chinezesc sa nu ajunga materialul antiderapant pe spatiul verde, etc., bla-bla-bla;
      -varianta reala: sifonam si noi niste bani. Iau firmele de casa banisorii si ne intorc si noua ceva, atat cat sa nu se prinda DNA-ul.
      Nu ne vindecam de gena furtisagului, degeaba sunt milioane de romani plecati afara, nu au cum sa schimbe cancerul din tara, intretinut de un sistem politic malignizat.
    • +2 (2 voturi)    
      ok (Marţi, 16 iulie 2019, 13:41)

      nikita11 [utilizator] i-a raspuns lui chiuaua

      Dar prin lumea occidentala mai rar cocalar ca romanul. Cineva mai sus zicea ca prin uk una-doua te trezesti cu tiket de 70 de besini. Primul primar tocmai a axplicat ca daca ala incaleca perimetrul si calca aspersoarele strica 1000 de besini. Si cum noi romanii chiar distrugem destul de mult omul ala stie ce zice. Plus ca romanii nici nu-s grozavi de bun-platnici. In general asta se rezolva cu multa educatie si sensibilizare a societatii. Dar asta poate dura o vesnicie asa ca eu chiar nefiind bucurestean consider pertinenta explicatia legata de nesimtirea tuturor participantilor la trafic. Pana la urma e simplu: in general mai mult decat bordurile functionale nu ar fi trebuit (extra straturi) daca cocalaru nu distrugea cu cauciucul, cu piciorul sau cu caramida. Muie psd dar hai sa nu mai fim ipocriti fata de orice fiindca parturile noastre chiar nu miros a ozon si flori de primavara. Educatie, educatie si educatie. E cel mai ieftin pe termen lung si aduce multe alte beneficii fundamentale. Pana atunci garduri, borduri si cheltuieli imense ca sa nu zicem noi ca strada arata urat dar nici administratorilor sa li se strice tot ce incearca sa faca.
    • +1 (1 vot)    
      Trist dar adevarat (Marţi, 23 iulie 2019, 19:41)

      szadi62 [utilizator] i-a raspuns lui chiuaua

      Nici unde in Europa nu s-a vazut asa ceva.
      Tot asa cum nici unde in Europa nu vei vedea niciodata cum dobitocii lor isi parcheaza masinile cum ii taie capul asa cum fac dobitocii nostri.
      Ai nostri ar fi in stare sa-si parcheze masinile langa patul conjugal daca ar putea.
  • +18 (18 voturi)    
    cand ei vad un pom, scot drujba! (Marţi, 16 iulie 2019, 8:08)

    Dedalus [utilizator]

    1) De ce primarii taie pomii de langa blocuri si de pe marginea drumului degeaba?

    Sa nu aud tampenia aia ca "pot sa cada" sau cealalata tampenie "au scorburi". Orice poate sa cada, inclusiv stalpii, mai toti pomii au scorburi mai mari sau mai mici.

    2) De ce betoneaza Negoita spatiul verde?

    Sa nu aud tamapnia aia cu "locuri de parcare". Sunt locuri gramada in Bucuresti, doar ca nu sunt in stare sa le amenajeze.

    3) De ce toarna (primarii de sector sau Firea, nu stiu) asfalt aiurea pe unde nu e stricat apoape deloc? De ce inlocuiesc dale sau beton cu dale de proasta calitate care nu se pot nivela si care, prin marginile ridicate impiedica lumea?

    MMM

    Stiu raspunsul:

    a) din prostie si incultura pura - oameniii astia urasc spatiul verde mai rau decat pe Johanis

    b) din interes ("sa se vada ca facem si noi ceva" = voturi)
  • +19 (19 voturi)    
    De ce? (Marţi, 16 iulie 2019, 8:29)

    VVV_RO [utilizator]

    Pe langa sarabanda bordurilor de proasta calitate (cele din ciment nu rezita mai mult de 1-2 ani), as vrea sa ii intrebati pe acesti edili cand se vor opri din lucrarile de asfaltare de proasta calitate. De exemplu in Sectorul 4 toate bulevardele asfaltate (Tineretului, Luica etc) cu asfalt de proasta calitate sunt (DUPA NICI 1 AN) deja valurite, pline de denivelari, cu asfaltul topit. Ce asfalt prost toarna de se formeaza gropi cat sta masina 2 minute la semafor? Domnilor, nu avem caldurile din Spania si Portugalia ca sa dati vina pe canicula..
    • +6 (8 voturi)    
      esti pe aproape (Marţi, 16 iulie 2019, 12:42)

      Toreador [utilizator] i-a raspuns lui VVV_RO

      insa nu le-ai nimerit chiar cum trebuie... bordurile rezista mai mult... ele in sine .... insa modalitatea lor de montaj este defectuoasa .... deci .... asta ti-o zic din punctul de vedere al unui constructor care a montat mii de metri de borduri ... daca eu ca si constructor montez borduri mari mari (20x25) cu 16 euro pe metru (cu pana de beton in spate) firmele parazit ale primariilor monteaza cu 35 de euro pe metru si le aseaza pe sapa fara sa mai toarne pana in spate... ca sa revin ... interspaiile dintre borduri se cimenteaza pt ca in momentul in care Gheorghe le calca cu tirul acestea sa nu se izbeasca intre ele si sa se ciobeasca .... inca o data, bordurile nu au nimic daca le montezi cum trebuie .... alternativa la bordurile de beton (nu de ciment .... e vb de BETON) sunt bordurile de piatra ... iar astea sunt de 3 ori mai scumpe ... eu le-as monta cu 40 de euro pe metru ...
  • +12 (12 voturi)    
    Fac o prostie. (Marţi, 16 iulie 2019, 8:49)

    asavreau [utilizator]

    Pământul din spațiile verzi menționate se va //scurge//pe timp de ploaie,pe carosabil și în final va ajunge pe mașini și hainele noastre.Când se va usca îl vom inhala și plămânii se vor umple de particule periculoase.La ce bun spațiile verzi,dacă le facem prost și mai mult mărim poluarea.Dar așa sunt ăștia de la PSD-ALDE.Deștepți.Veți afla curând cum unii de la PSD primesc bani de la guvern pentru asemenea idei prostești.Ei le spun proiecte individuale.
    • +4 (4 voturi)    
      Nivelul pamantului din stratul verde (Marţi, 16 iulie 2019, 14:55)

      aniod [utilizator] i-a raspuns lui asavreau

      Pentru a nu se scruge pamantul peste burduri, nivelul pamantului trebuie sa fie, asa cume ra inainte, sub nivelul bordurii.
      Adica, atunci cand ati pus sistemul de irigatii, trebuia sa sapati si sa-l ingropati sub nivelul pamantului, si deci al bordurii, nu sa-l puneti deasupra si sa turnati pamant peste el.
      Ati lucrat PROST, pentru ca sunteti... nu prosti, ci hoti si rau intentionati.
  • +15 (15 voturi)    
    E comisionul mai mare (Marţi, 16 iulie 2019, 9:27)

    Frankie [utilizator]

    E comisionul mai mare de la borduri fata de copaci sau gazon....
    • +10 (10 voturi)    
      Le iau pe amandoua (Marţi, 16 iulie 2019, 12:19)

      pehash [utilizator] i-a raspuns lui Frankie

      doar nu crezi ca s-a umflat pamantul peste noapte in spatiile alea verzi?.. tot ei l-au adus cu camioanele, tot ei vin cu puieti exotici de mii de euro bucata, gazon, sisteme de irigatii care merg si cand ploua, zilieri care freaca menta cate zece pe metru patrat plantand panselute dupa ce tocmai au scos din pamant petuniile si dupa 2 saptamani se repeta faza invers.

      este cea mai sigura metoda de furat bani din bugetul primariei. zeci de firme de apartament paraziteaza bugete de sute de milioane. intre timp nu sunt bani de reparat scoli si gradinite, nu sunt bani de spitale si sute de strazi din capitala nu au nici macar canalizare!
  • +4 (6 voturi)    
    Oare (Marţi, 16 iulie 2019, 10:01)

    Baf [utilizator]

    Oare nu e din pricina ca o astfel de afacere e cel mai usor de implementat cu autoritatile..
  • +11 (11 voturi)    
    Trifoi (Marţi, 16 iulie 2019, 10:20)

    Casargoz [utilizator]

    Zau ca niste trifoi mai putin ingrijit si niste copaci ar fi avut acelasi efect.
    6 milioane de euro costa amenajare de pe iuliu Maniu.
    Parcul de 20.000 de metri promis in drumul taberei, dupa ce s-au dat autorizati ide costruire pentru blocuri unde vecinii pot discuta de la un balcon la altul sau pot intinde rufele intre blocuri, este plin de pavele.
    Cu 6 milioane de euro se putea face celebra strada a fabricii, dar nu au interes penan nu termina de dat autorizatii de constructie pe pe toata lungimea vechii cai ferate. Sunt , si cred ca nu exagerez, afaceri imobiliarde ce ating usor miliardul de euro.
    Cu 6 milioane se continua lejer drumul catre centura de la noul pasaj.
    Cu 6 milioane se puteau face lucrari de infrastructura.
    Dar nu sunt capabili decat de produs borduri.
    Atat ii duce capul pe cei care sprijina financiar PSD.
    Cata vreme votam modelul, nu vom scapa de borduri.
    Am avut: PNL multi ani, PSD la fel de multi cel putin in calitate de consilieri.
    E timpul sa oprim acest model al borduriadei, se poate face metrou, se pot face lucruri inteligente cu bani putini. este 25 de lei metrul patrat de gazon, oare cat s-au scremut sa gaseasca acesta metoda de a face bani...
    Minte putina.
    • +3 (3 voturi)    
      in sectorul 6 s-au facut unele lucruri bune (Marţi, 16 iulie 2019, 15:17)

      AndJorj [utilizator] i-a raspuns lui Casargoz

      in special in materie de spatii verzi. Parcul Drumul Taberei arata acum decent, s-a mai reparat ce stricasera cei dinainte, s-au mai plantat copaci, s-au facut lucruri.

      Dar, amenajarea cu inca un rand de borduri a bd iuliu maniu e o cheltuiala inutila pt buget si probabil f profitabila pentru altii. N-am vazut niciodata o masina urcata pe spatiul verde de pe mijloc (nu neg ca la un moment dat e posibil sa se intample si asta), la fel cum n-am vazut ca pamantul din scuar sa ajunga pe bulevard (explicatia primariei pentru adaugarea a inca unui rand de borduri). Ba mai mult, abia de acum pamantul este mult inaltat si fata de al doilea rand de borduri, deci riscul e mai mare sa ajunga in strada.
  • +12 (12 voturi)    
    O ce explicatii.. (Marţi, 16 iulie 2019, 10:35)

    AdrianAdr [utilizator]

    Zonele verzi sunt majoritatea pe mijlocul drumului (unde nu prea se parchiaza). Nu cred ca am vazut pana acum in Bucuresti situația: sosea | zona verde | parcare | trotuar | bloc. Am vazut in schimb Sosea | parcare | trotuar cu/sau zona verde | bloc. Dar unde este parcare delimitata nu se urca nimeni pe spațiul verde.

    Parcatul nergulamentar se amendeaza de catre politie, sa vina ZILNIC sa dea amenzi pentru parcare neregulamentara si distrugere (a spatiului verde - eventual sa plateasca re-plantarea si materialele la preturile platite de primarie). Intra si bani la buget si asa educi pe majoritatea sa nu mai parcheze aiurea (nici pentru parchez 5 minute bo$$).

    Si iarna de unde sa incep?:
    - cand ninege abundent zapada tot pe spatiu (fost) verde va fi depozitata sau impinsa de utilajele de dezapezire sau soferii care isi dezapezesc masina.
    - lamele utilajelor nu intra prea aproape de borduri din motive de siguranta.
    - materialele antiderapante de obicei sunt imrastiate pe mijlocul benzii auto nu pe laturi, implicait pe spatiu "verde".
    - cand vine primavara, toate primariile platesc pentru replantare, fie ca e vorba de gazon, floricele, pomi, puieti, etc.
    Asa ca aici vorbim despre cheltuirea fără cap a banului public.
  • +8 (8 voturi)    
    din (Marţi, 16 iulie 2019, 11:25)

    andrei1232000 [utilizator]

    punct de vedere economic este mult mai rentabil sa pui la treaba politia locala sa dea amenzi si sa ridice masinile de pe spatiul verde. Il pui sa plateasca reparatia. Dar din amenzi nu se pot trage spagi sau bani pentru partid. Aceasta este schema: facem lucrari chiar daca sunt inutile pentru ca vin bani, inclusiv la partid. Iar chestia cu noroiul care se scurge, exista o solutie mai simpla: sa mai scoata niste pamant din scuaruri ca sa-i scada nivelul sub cel al bordurii. Pe Maniu sau pus 3 randuri de borduri dar s-a mai adus pamant si acum este iar peste borduri. Inventia cu 3 randuri de borduri este unica in lume. Numai mintile bolnave ale alesilor nostri putea inventa asa ceva.
  • +8 (8 voturi)    
    Comment sters de user (Marţi, 16 iulie 2019, 11:26)

    complet_retard [anonim]

    • 0 (0 voturi)    
      În care? (Marţi, 16 iulie 2019, 18:21)

      nick24 [utilizator] i-a raspuns lui complet_retard

      că se pun borduri ïn toate sectoarele
    • 0 (2 voturi)    
      Asa sa fie! (Marţi, 16 iulie 2019, 20:28)

      Dedalus [utilizator] i-a raspuns lui complet_retard

      L-as "condamna" pe Negoita sa traiasca pana la sfarsitul zilelor lui in parcurile pe care le-a betonat. Sa ii facem acolo o casuta de beton (nicio aluzie!), cu banci de beton, fara niciun copac.

      Sa se coaca si sa respire praf pana cand i se vor bulbuca ochii si pana cand nu va mai putea dormi din cauza sufocarii.

      L-as condamna sa viseze numai si numai copaci verzi care cad peste ei si ii rup spinarea, sa urle in chinuri in cosmare toata noaptea si a doua noapte sa pateasca la fel.

      Sa isi plimbe copiii si nepotii prin soare, inecati in praf si nora sa sa se zvarcoleasca tusind de praf in timp ce isi tine copiii de mana,

      +++

      Sa nu aud ca i-am vrut raul prin aceasta postare. Ce i-am dorit este exact binele pe care el il doreste celor din sectorul sau. Nu mai mult, nu mai putin.
  • +5 (5 voturi)    
    negoita (Marţi, 16 iulie 2019, 12:00)

    Andrei Stirb [anonim]

    Ar trebui facut un studiu asupra diafragmelor rosii ale lui Negoita, si vazut ca au cel putin un metru in jos in pamant, cred ca sunt singurele structuri din Bucuresti care ar rezista unei bombe atomice.
  • +8 (8 voturi)    
    Nu ii mai plac acum... (Marţi, 16 iulie 2019, 13:14)

    ranuhasu [utilizator]

    N-am inteles logica din textul lui Negoita. Tot bordurile erau mai bune pentru ca...ce? De voie, de nevoie, diafragmele sunt din beton armat - aa, nu ii place cum arata si ca nu le mai poate schimba odata la doi ani? Aia e deja altceva. Prin diafragme nu penetreaza radacinile si se pot repara usor local daca sunt lovite de cate o masina. Doar sa le puna membrana hidroizolanta spre interior si aia e. Hai sa incercam sa nu mai sifonam banii asa de usor, la fiecare toana de primar de sector mai schimbam ceva inutil pe buzunarele contribuabililor...
  • +1 (1 vot)    
    Pavele, borduri and pansies (Marţi, 16 iulie 2019, 17:15)

    Dalinar [utilizator]

    Afaceri seculare ale borfasilor prin toate orasele din tara. Astia-s ca lacustele.
  • 0 (0 voturi)    
    Adevarul este (Marţi, 16 iulie 2019, 18:58)

    Razvan_M [utilizator]

    Nicaieri in Europa nu am intalnit masini lasate pe avarii in plina strada (ca sa nu mai vorbesc de marile bulevarde). Pe la Iancului sunt lasate si pe 2-3 randuri pe avarii, in plin bulevard... Iar acolo unde sunt spatii verzi fara protectie (de beton), masinile sunt lasate fara probleme acolo sau in noroi cand ploua.

    In Luxembourg am vazut politist venit cu centimetrul sa masoare cati centimetri a depasit o masina locul special amenajat pt. parcare pe marginea strazii. Amenda a fost cateva sute de euro.

    In Germania, nemtii au fost educati tot cu parul in secolul 19. Aveau obiceiul sa arunce gunoiul pe strada - si nicio amenda nu i-a potolit. Singura solutie a fost o lege care a permis confiscarea proprietatilor faptuitorului - iar de atunci, cand aruncau gunoiul in loc special amenajat, nemtii bateau la usa la vecini ca sa fie martori.

    Mi se par penibile bordurile care se schimba la cateva luni si mi se par si mai penibile monumentele de pe marginea strazii formate din 3-4 randuri de borduri unele peste altele.
  • 0 (0 voturi)    
    Orice om ii trebuie o shpaga. (Marţi, 16 iulie 2019, 21:43)

    Popandau [utilizator]

    Si o pensie de serviciu pentru marile ralizari si pentru ca a luat shpaga. In cazul asta e vorba de borduri. Numarul de borduri arata numarul de incasari reusite.
  • +1 (1 vot)    
    e (Marţi, 16 iulie 2019, 23:13)

    Elfu [utilizator]

    nu mai e la moda puscaria asa ca nu trebuie sa isi faca nimeni probleme...

    oricum romanul nu stie cu ce se mananca chestiile astea - nu stie ca el are si DREPTURI iar administratorul orasului/sectorului/etc are si OBLIGATII


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 10 articole cele mai ...


Contributors
Jos empatia! Jos Salvați-ul! Jos salvarea planetei! Jos etica! Jos morala! Am în fața mea Solenoidul lui Cărtărescu, Cugetările lui Pascal, Phaidon-ul lui Platon, Antichistul lui Nietzsche, o pagină de wikipedia despre transformational leadership, niște citate din postările unor influenceri sau comentatori de pe Facebook (așa, și?) și încerc să scriu un text despre morală. Vorba vine… Incerc, de fapt, să îmi pun în cuvinte impasul și exasperarea scriind un text despre Alții. Convenabil, nu?  E prea multă etică în lume, îți vine să exclami exasperat! JOS ETICA! Nu decurge cu necesitate această scandare? Daca e prea multă etică, nu înseamnă că ne trebuie mai puțină? Mi se pare o lozincă logică. Toate lucrurile, toate chestiunile implică morală! Suntem în al 12-lea ceas! Totul arde! (pun intended).  “Vreau să intrați in panică” e motto-ul adolescentei ecologiste Greta Thunberg. Minunat, exclamă clinicianul! Intratul în panică și apoi mersul la terapie pentru ieșitul din panică. În panică nu ai contact cu realitatea și cu constrîngerile legitime ale realității. În panică realitatea e distorsionată.  Vorba unei comentatoare de pe Facebook, în marginea întreprinderii copilei-ecologist de a traversa ecologic oceanul Atlantic: “Din punct de vedere al climei, al poluării, am ajuns în ceasul al doișpelea ceas. Mi se pare că este cel puțin nepotrivit ca orice demers pozitiv să fie criticat. Fata asta se face auzită.” Ehe! Despre asta e vorba. Certitudinea demersului pozitiv. S-a umplut lumea de demersuri pozitive. Iar dacă demersul e (cum altfel?) pozitiv, are (cum altfel?) totală legitimare. Poate să fie vîrît pe gît și are dreptul la (ce altceva decît?) notorietate. Același bine absolut (lipsit de îndoieli) băgat pe gît cu forța. Activiști, înălțați boxele la maxim ca să intre adevărul. Trebuie să fii atent la ce mănînci, la ce gîndești, la ce bei ca să nu rănești planeta. Nu. Dacă ar fi astfel, ar fi chiar rezonabil, ar fi aproape excelent. Dacă demersul e pozitiv, trebuie să fii atent la ce mănîncă, la ce gîndește, la ce bea, la ce postează și în ce crede aproapele tău. Dacă planeta nu este noul nostru Domn și activiștii noi apostoli ai mîntuirii, atunci nu știu…  “Ard plămînii planetei”. Drept e, nu spun nu. Dar în zilele noastre, indignarea etică se viralizează (dînd într-o veșnică catastrofă) și, pe lîngă plămînii planetei, ard și creierii noștri – iar ăștia pot să ardă mult și bine. Trăim în plină catastrofă. Trăim intr-un nesfîrsit al doișpelea ceas. Presedintele Franței, Macron a declarat că “Arde Amazonul, casa noastră. Este o criză internațională”. “Scientist warn of cascading system colapse”. Dar se pare că Amazonul arde în fiecare an. Din cauza sezonului uscat și din cauza defrișărilor și incendiilor declanșate voit (localnicii au nevoie de pășuni pentru animalele lor). Cu ce e diferit acest foc de alți ani? Se pare că anul acesta focul s-a declanșat mai repede și în locuri noi. La mijloc ar putea fi și interese (meschine), nu numai încălzire globală. Citesc undeva că “In ultimii 60 de ani jungla amazoniană s-a redus cu aproximativ 17% dar si populația Braziliei s-a triplat”. Cu alte cuvinte, situația există de-adevăratelea, jungla nu arde în Photoshop, însă nu e chiar așa catastrofală cum apare la prima vedere. Dar dacă situația în general nu e complet catastrofală, cui mai ținem noi morală? Cu ce (și cu cine?) ne mai consumăm noi judecățile de valoare? Murim de foame etică dacă situația nu e catastrofală si dacă cineva anume (altcineva decît NOI) nu e de vină. Vorba lui Remi Brague in “Rechizitoriu împotriva culpabilității”: “O societate infectată de culpabilitate, obsedată de ea, nu este în mod necesar aceea unde fiecare se știe și se simte vinovat.”  “Întrebarea – A cui e vina? – cumpără nevinovăția celui care o pune”. Excelentă observație. E suficient să judeci și să arăți cu degetul ca să îți asiguri nevinovăția (virtutea, umanitatea, responsabilitatea, implicarea).  Deci Nietzsche s-a stropșit degeaba cu terapeutica lui dincolo de bine și rău, cu condamnarea moralei ca anti-viață, ca NU spus sentimentului vieții? Morala de fapt e bună și ne salvează de la catastrofă? În Antichistrul (unul din multiplele sale rant-uri impotriva moralei, care alta?, decît cea creștină) vorbește despre “autoiluzia conceptelor morale”, despre cei slabi care se numesc pe ei cei buni, despre “ficțiunea dualistă a unui Dumnezeu bun și a unuia rău”, despre catrastofalul concept de bine absolut, una peste alta, despre anti-naturalețea (anti-firescul) moralei creștine, o morală înfăptuită impotriva simțurilor.    “In creștinism timpul este disprețuit și igiena respinsă ca senzualitate. A fi creștin înseamnă, într-un anumit sens, cruzimea față de tine insuți și fața de alții; ura față de cei care gindesc altfel decît tine; voința de a persecuta. In avanscenă pășesc reprezentări mai posomorîte si mai tulburătoare: stările cele mai rîvnite, cele denumite cu numele cele mai înalte, sunt cele epilepsoide; regimul de dietă este astfel ales încît să poată favoriza fenomene morbide și să suprasolicite nervii. Creștinismul înseamnă ura de moarte contra celor ce stăpînesc pămîntul, contra celor nobili și, totodată, o concurență ascunsă și secretă (le lăsăm trupul, vrem numai sufletul…). Creștină este ura contra simțurilor, contra prietenilor simțurilor, contra prietenilor în general…” Iată impasul! Păi, etica ecologistă, nu e una profund creștină? Starea cea mai înaltă nu e cea epileptoidă? “Vreau să intrați în panică”, vorba activistei de 16 ani. Azi, noul senzualism nu înseamnă să trăiești bine mersi pe Terra fără să intri în panică (isterie)? Nu avem tot dreptul să îi condamnăm pe cei care fac mișto pe seama vrednicei isterii? Nu e păcătos negaționistul climatic și vrednic de a fi pedepsit? Ai luat numele Planetei în deșert, ești proscris. Afară! Afară unde? Afara din spațiul sacru al consensului virtuos. E așa o goană după salvați, după să facem, să dregem, să conștientizăm, să fim mai buni, să schimbăm din temelii mentalitatea, sistemul, să luăm atitudine, că primul lucru care îți vine e să intorci spatele acestei urgențe (acestui MISIONARISM) și să măninci un corn cu ciocolată Seven days MAX. Nu mai poți, domle, să asiști pasiv (nepertubat?) la nimic. Nu! Trebuie să te implici! Implică-te acum! Trebuie să lași cinismul în urma ta și să pornești în călătoria activistă transfiguratoare.  Colaps, criză, ceasul cel din urmă.  De 2000 de ani o ținem așa. Îi avem, deci, pe noii apostoli (ai încălzirii globale) și pe vechii apostoli (creștinii). Apocalipsa ecologică nu îi tulbură pe aceștia din urmă. Ea intră la capitol “sfirșitul lumii” cu care creștinii se îndeletnicesc de ceva mii de ani. Împărăția nu-i de aici. Cu cit se sfîrșesc lucrurile mai repede aici, cu atît mai repede demarează viața dincolo. Pe creștini îi preocupă apocalipsa sotereologică. Vorba unui jurnalist creștin (din zona mai autohtonistă a conservatorismului românesc): “O serie de articole apocaliptice ne anunță că schimbările climatice vor aduce un nou Apartheid, și că vor intensifica naționalismul, xenofobia, rasismul, și alte răspunsuri. Dar nici unul dintre aceste articole și nici unul dintre acești experți care ne amenință (din nou) cu apocalipsa nu se gândesc o secundă să ne spună că totul ar putea să plece de la… corupție. Da, de la corupția morală. (…) Mai este omul modern dispus să discute despre corupția morală?” Nu, nu mai este dispus, îți vine să spui cu toată inima! JOS MORALA!  Zilele trecute, filologul creștin Adrian Papahagi anunța că va conferenția in cadrul întîlnirii tinerilor ortodocși din Moldova.  Primul comentariu? Care altul? “Invață-i d-le profesor pe tineri ce inseamna Viata. E folositor ca ei sa stie cum si ptr. ce sa traiasca dar e tot atat de bine sa stie cum so de ce sa nu se ( mai ) teamă de moarte … !!!”. Imediat, altcineva: “Multi sunt pe contrasens. Dar pretind ca au gasit sensul.”  Dacă nu priveghiem la moralitatea Celuilalt, nu suntem sănătoși. Boala demersului pozitiv.  Apăruse prin social media un filmuleț (de conștientizare, cum altfel?) despre avorturile făcute (comise?) de Florin Iaru în perioada comunistă. Daca dați căutare pe Facebook după “Florin Iaru avorturi”, găsiți. “Florin Iaru povestește despre intervențiile pe care le-a făcut prietenelor sale, despre cum frica dispare atunci când ești sigur de ceea ce faci, de oamenii care știu și care împărtășesc refuzul față de o comandă socială absurdă, despre punerea în balanță și răul cel mai mic.”  Florin Iaru: “Istoria mea personala cunoaște vreo șase, șapte intervenții pe care le-am făcut atît prietenelor mele, cît și asupra altor prietene. Nu prietene-iubite, ci prietene-prietene. Din punctul meu de vedere, eu am salvat cîteva destine de la o mare nenorocire și de la o înfundătură. După care, viețile lor au continuat normal și probabil au fost capabile să iși ducă viața așa cum au vrut, atit cit era posibil în vremea aceea. Uneori mă întreabă prieteni, cei cu care discut, dacă îmi era frică sau dacă mi-a fost frică, vreodată, pentru ce am făcut? Ce am să vă spun sună groaznic: nu mi-a fost niciodată frică pentru că eram absolut sigur de ceea ce fac. Niciodată nu am mers la întîmplare sau la improvizație. Știam cum funcționează corpul, știam ce trebuie să fac și mă bazam pe colaborarea și complicitatea celor cu care lucram. Nu numai asupra persoanelor asupra cărora interveneam, dar a întregului grup de prieteni care avea aceeași atitudine față în față cu doctrina oficială și cu comandamentul social. Toți refuzau să accepte această obligativitate de a transforma sexul din plăcere, din naturalețe in comandă socială. Nu m-am gîndit niciodată că aș vrea sau aș intenționa vreo clipă să fac rău. Dimpotrivă, m-am gîndit că ajut un prieten sau o prietenă într-o situație limită. E ca și cum te-ai arunca în apă să salvezi pe cineva. Pentru că, din punctul meu de vedere, chiar dacă persoana respectivă nu ar fi avut acea intervenție, viața acelei persoane urma să fie modificată fundamental. Ori nu era asta dorința ei. Cred că oamenii se pot ajuta între ei și trebuie să pună în balanță ce e mai rău. Alegeam întotdeauna, ca și astăzi, răul cel mai mic.” O autoare de cărți motivaționale intervine cu o confesiune personală:  “Din păcate, sunt una dintre femeile care a fost nevoită sa recurgă la avort. Și pentru ca ori nu aveam bani sa platesc o femeie, ori nu găseam una dispusă sa-și riște libertatea, am făcut rost de o sonda și mi-am făcut singura. Am avut hemoragie, dar mi-era teama sa chem salvarea, însă după ce pierdusem litri de sânge iubitul meu a chemat o ambulantă și am ajuns la spital, la Polizu. Eram mai mult moarta decât vie, nu-mi amintesc totul… continuarea alta data.” O alta doamnă: Felicitări pentru curaj și pentru ajutorul neprețuit dat doamnelor, domnule Iaru!” O doamnă mărturisește: “Daca ati sti prin ce trauma am trecut in toata viata mea de femeie tânara , maritata ! Câte avorturi provocate , am la activ ! Prolifica , mai mult de cât o epuroaica , sexul pentru mine era o frica absoluta. Calendar , fereala , otet , nimic nu se potrivea. Am facut doi copii in primii doi ani , dupa care am luptat continuu.” O comentatoare moralizează: “Florin Iaru ar trebui sa si faca o introspectie sa vorbeasca in tacere cu el insusi si cu Dumnezeu E pacat ca si a incarcat karma cu atitea vieti nevinovate.” Incheie, tot crestineste, dar cu altă față a monedei crestinismului, o altă comentatoare: “Are cine sa ne judece pe fiecare, nu mai judecați voi ca nu sunteți curați ca lacrima!” Vedem convingerea demersului pozitiv? Vedem terapeutica nietzscheană a naturaleții dincolo de bine și rău? Avem naturalețe și avem comanda socială (in definitiv o variantă de standard moral) care falsifică/deturnează firescul simțurilor si, vorba filosofului, zdruncină nervii, impunînd la o dietă depresivă/obligatorie.  Pe o alte pagini (mai asumat conservatoare, mai asumat dinspre corupția morală), e sanctionat cinismul domnului Iaru:  “Într-o postare de pe 6 august de pe pagina „Jurnalul decretului”, scriitorul Florin Iaru povestește cum le făcea avorturi prietenelor, în tinerețe. Cinismul cu care povestește este șocant. Din spusele sale pare să primeze ideea că „sexul este naturalețe” și că „sexul e plăcere” – în fapt, vechea mantră a Revoluției sexuale neomarxiste. Scriitorul compară avorturile pe care le-a făcut cu salvarea unor persoane – „ca și cum s-ar fi aruncat în apă să le salveze de la înec”. Nici o secundă nu își pune problema că acolo era o viață, un om, deși ne asigură că „știam cum funcționează corpul omenesc”. Or, dacă ești așa un mare specialist și știi așa de bine cum funcționează corpul omenesc, știi și că în corpul acelor femei încolțise o viață, un om; sau mai corect spus multe vieți, și mulți oameni. Postarea îl eroizează pe Florin Iaru – „am salvat câteva destine”; salvarea echivalează cu faptul că femeile „și-au dus viața așa cum au vrut”. Însă nici Iaru, nici reporterii nu își pun problema: oare chiar le-a salvat? Marea majoritate a femeilor care comit avort regretă mai târziu acest lucru. Unele statistici arată că șansele de sinucidere sunt de șase ori mai mari în cazul femeilor care comit avort. Și dacă tot se laudă scriitorul într-un mod așa de cinic că „am salvat câteva destine” – nu ar fi onest să ne spună și câte destine a curmat? E vorba de zeci? De sute de copii pe care i-a ucis, de destine pe care le-a curmat? Pentru că din filmare se înțelege că a efectuat multe avorturi. Postarea îmi amintește de o altă campanie a unor feministe americane, intitulată „Shout your abortion”. În această campanie, unele feministe și-au filmat avorturile și le-au pus pe Youtube; iar o altă feministă s-a filmat în timp ce vorbea cu doi copii și le povestea în detaliu cum a avortat; spunându-le că avortul e „normal”, e „ca și cum ai merge la dentist” (cuvintele „natural”, „plăcere” și „normal” par să revină obsesiv, în aceste campanii). Despre ce sunt astfel de campanii? Sunt despre „dreptul” la avort? Ele sunt mai mult decât atât – ele sunt despre eroizarea avortului. De fapt, despre eroizarea barbariei. Deoarece Forin Iaru și compania fac bravură din niște acte scelerate și barbare. Altă pagină: “Adoratorii avortului îi ridică statuie de erou lui Florin Iaru că „performa” avorturi pe cont propriu pe timpul „decretului”. Activiștii pro-viață sau antiavort se arată indignați de același lucru. Dar văd că nimeni nu se șochează de faptul că cineva fără niciun fel de cunoștințe medicale, cu mijloace absolut precare, făcea astfel de „intervenții” care puteau duce ușor și la moartea femeii, nu doar a copilului. Gândiți-vă puțin: ce fel de minte trebuie să ai să te apuci să tai sau să extragi cu clestele bucăți dintr-un om tu nefiind medic? Și ce fel de minte trebuie să ai să te dai pe mâna unui asemenea om? Pentru mine, doar cineva care frizează psihopatia…” Intervin doamnele lor:  “Oribil și criminal! Se mai și laudă, idiotul! Câte femei au rămas mutilate pe viață povestește? Nu-și dă seama nici acum ce făcea?” “Ba da! Eu sigur m-am socat fix in ordinea asta: (1) ca un individ fara cunostinte medicale a intreprins repetate acte medicale invazive – ceea ce il fac infractor si cf standardelor de drept penal de la ora asta, cu atat mai mult atunci; (2) ca niste proaste s-au dat pe mana astui infractor; (3) tipul de act medical.” În toată această desfasurare de virtuți relative (Iaru) și standarde morale absolute (conservatorii), intervine destul de ingenuu o doamnă (nu am cerut acordul acestor comentarii, am socotit că, publice fiind, le pot folosi ca sa imi ilustrez argumentul):  “Eu una ma simt condamnata pe viata, desi am toate conditiile si mi-am dorit copilul. Pot sa inteleg disperarea unei fete care nu le are si pot sa inteleg cum e sa nu iti doresti o sarcina. (…) anticii care filosofau erau barbati care nu stiau ce e aia sa cresti copii. Si eu vreau sa stau sa filosofez si sa citesc si sa mi-o creasca altii. Aia ar fi viata buna, dupa mine! (…) Noi doi, adica eu si sotul, suntem implicati in mod egal inca din prima zi, si totusi viata mea s-a schimbat radical. Nu imi place ca cineva este atat de dependent de mine. Nu imi place ca nu mai am timp sa citesc si sa scriu cat as dori, nu imi place ca am pus cariera pe locul 2. Este o corvoada. La inceput crezi ca se termina la un moment dat. Doar ca nu se termina. Decat atunci cand pleaca la casa lor. Doar ca atunci esti prea mos/baba ca sa mai ai chef sa traiesti. Viata ti-a mancat-o altul. Din momentul in care ai devenit parinte s-a terminat cu viata ta. De aceea nu pot fi impotriva avortului. Este mai bine ca unii oameni sa nu devina parinti. maternitatea e mult prea idealizata si barbatii inteleg in general prea putin despre sentimentele amestecate ale femeilor legate de ea, asta si pt ca ele nu vorbesc, pt ca acesta e un soi de tabu social. Va garantez insa ca exista mame care isi urasc profund copiii si care ii nenorocesc mai grav si mai profund decat ar fi facut-o un avort. Pt ca cei nenorociti astfel fac propriile lor victime mai tarziu si ura doar se perpetueaza.” În sfîrșit cineva care 1) nu se dă mare și 2) nu ține morală, îmi zic în sinea mea. În sfirșit un om neinchipuit (rezonabil) care vorbeste de corvoadă acolo unde alții văd numai virtute și nu îndreaptă (creștineste) pe nimeni. Cineva care se limitează la sine cînd vorbește. Cineva care nu își cîștigă notorietate in baza demersului pozitiv invocat la începutul textului. Cineva care nu se raportează la standardul moral ORI la absența lui. Il avem pe scriitorul Iaru care salvează in stînga și dreapta (anulînd orice raportare la etică – “Felicitări, domnule Iaru, pentru curaj!”) si ii avem pe ostașii standardului moral: “Proaste care s-au dat pe mîna unui infractor”, “Trist că o mamă gîndește așa”. Pentru ambele tabere, lucrurile sunt lipsite de orice indoială. Sigur, între acei doi poli surzi unul la celălalt ii avem pe falsii mediatori: “Departe de mine să judec, dar…”. Inevitabil, in cadrul interventie de tipul “Departe-de-mine-să-judec” se va face apel la constiință. Ce să mai. Omul nu rezistă fără apă, fără oxigen și fără morală.  Apropo de Phaidon al lui Platon pe care l-am pomenit la început. Știți ce scrie pe prima pagină: Phaidon (sau Despre suflet: dialog etic). Totul e dialog etic. Ai sentimentul că aproape toate interacțiunile interpersonale de pe lume sunt dialoguri etice. Cineva trebuie să convertească pe altcineva la Bine. Vedem pe Facebook. Cei care știu să îi convertească pe cei care nu știu. Văzătorii pe orbi. Specialistii pe ignoranți. Exaltații pe mocofani. Astfel că indivizii care nu caută să convertească sunt ca o gură de aer proaspăt.  Vorba unui concețătean (in vremea epileptoidului referendum pentru familie): “Cred că există o întrebare probă și pentru cei care sunt iubitori de oameni și iubitori de Dumnezeu. Credeți că homosexualitatea e un păcat?” Ehe! Iată șpilul-tandem. Întrebarea probă & demersul pozitiv.  Credeți că homosexualitatea e un păcat?  Credeți că suntem în al doișpelea ceas din punct de vedere ecologic? Credeți că avortul e rău? Credeți că avortul e bun? Credeți că Florin Iaru a procedat corect? Credeți că Iisus Hristos este Mîntuitorul nostru?  Toate sunt intrebări-probă în baza unui demers pozitiv. Cel care întreabă întreabă nu fiindcă e disperat, ci fiindcă vrea să te prindă cu mîța-n sac. Vrea să iți deconspire impostura. Sorry, Nietzsche. Încă n-am atins pragul terapeuticii dincolo de bine și rău. Suntem tot acolo. Buni vs răi. Succes! Dacă nu răspundeți corect, vă paște excluderea.    În Solenoid, iubita Irina îl întreabă pe profesorul de la școala 86: - “Ce-ai face dacă ai putea salva un singur lucru dintr-o casă în flăcări și ai avea de ales între o pictură faimoasă si-un nou născut? - Aș salva copilul… - Și dacă ai ști că va fi un copil autist care nu o să privească niciodată pe nimeni în ochi? Dac-ai ști că pentru el oamenii vor fi mereu obiecte sau peisaje? - Copilul. - Și dac-ai ști că pruncul care plînge-acum în mijlocul flăcărilor va deveni Adolf Hitler? Sau Pol Pot? Sau Stalin? Dac-ai ști că va fi un monstru, un ucigaș în serie ce va aduce semenilor o nesfîrșită, imbecilă, absurdă suferință? Ce-ai salva din casa în flăcări, daca n-ai putea scoate din iadul ăla decît un lucru? Mona Lisa sau pe Hitler? Adorația magilor sau pe Pol Pot? Ce-ai face? Spune-mi acum! Nu ezita, primul gînd e el mai sincer in povești de felul ăsta. - Irina, i-am spus, uitîndu-ma mai departe pe fereastră, dacă mi s-ar spune că acel copilaș are să fie cîndva Hitler, aș ști-n aceeași clipă că sunt înșelat și pus la încercare. Că sunt ispitit de cel ce a spus cîndva: “Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de pe cornișa templului, și îngerii te vor salva”. Cu atît mai mult aș alege copilul, Irina. Căci un copil nu are doar un viitor, ci bilioane de creode în fața lui. Nici un prunc nu este destinat să ordoneze uciderea pruncilor. În alt viitor, el chiar poate să îi salveze. E-o încrengătură de lumi în fața noastră, dar fără copilul de la început nu există nici una.” Iată ispita din intrebările probă. Poate că nici în dragoste nu avem voie să ne ispitim de felul acesta: “Dacă mă iubești, atunci…”. Sau poate trebuie să îl iubești pe omul din fața ta ca să îl poți ispiti. În relație sunteți doi la mijloc și proba lui și e proba ta și atunci se iese din ispită și se intră în legătura vie. În dragoste, intrebările sunt disperate si il privesc pe cel care pune întrebarea. In relație, cel care întreabă nu își poate asigura nevinovăția sau nu își poate asigura neutralitatea. În relație avem certitudinea că și cel care întreabă e afectat, și el are skin in the game. Numai în discursurile rostite de la amvon, în retorica demagogilor și în autopromovarea deșănțată intrebarile probă nu costă, ci doar aduc profit (notorietate) celui care le rostește. Pe Facebook, în presă, la televizor ești liber să ștergi pe jos cu toți, să legi în draci la stîlpul infamiei, să bați obrazul, să raportezi, să faci virtue signalling. Amice, dacă vrei să afli ceva esențial, ceva ce ține de esența mea, trebuie să te găsești într-o relație cu mine, să suferim unul influența și realitatea celuilalt. Altfel, ești doar un guraliv, un demagog, un narcisic, un impostor.  Cînd îl citești pe Nietzsche, vociferînd împotriva născocirilor numite virtuți – binele în sine, conștiință, imperativ kantian, sfințenie, datorie, suferință – nu poți să nu citezi (cu milă sau cu sadism?) din Introducere la Cugetările lui Pascal, acolo unde sora acestuia face elogiul supliciului pascalian, înghițitul acela picătură cu picătură a remediului și virtutea care se perfecționează doar prin suferință: “Fratele meu avea pe atunci douăzeci şi patru de ani, durerile sporeau continuu şi ajunsese că nu mai putea înghiţi nici un fel de lichid dacă nu era încălzit, şi pe acesta picătură cu picătură; dar cum avea pe deasupra şi îngrozitoare dureri de cap, o fierbinţeală a măruntaielor şi multe alte dureri, doctorii îl sfătuiră să-şi golească de tot stomacul, o dată la două zile, timp de trei luni, încât fu obligat să ia toate medicamentele, aşa cum putea el, adică să le încălzească şi să le înghită picătură cu picătură. Era un adevărat supliciu, iar cei din preajma lui se îngrozeau numai privindu-l; fratele meu nu se plângea însă, pe toate le privea ca pe un câştig pentru el. Necunoscând altă ştiinţă decât pe aceea a virtuţii, ştiind că aceasta nu se perfecţionează decât prin suferinţă, aducea cu bucurie toate chinurile sale jertfa căinţei sale; remarcând în toate lucrurile avantajele creştinismului, zicea că altădată durerile îl îndepărtau de studiile sale şi că îi era foarte greu să le îndure; dar un creştin găseşte un rost în toate şi mai ales în suferinţă.” Virtutea nu e o chestiune nouă. Însă pentru verosimilitatea ei, pare esențial ca ea să să rămînă o chestiune profund subiectivă. Cînd începi să te preocupi de virtuțile altora, cînd vrei să îi aduci pe ceilalți pe calea (ta) cea bună, lucrurile devin puțin suspecte. Vorbeam mai sus de încălcarea unor reguli și expulzarea din spațiul sacru al consensului virtuos. Trăim vremuri în care în mediul universitar, profesorilor li se interzice să țină prelegeri care afectează starea de pace a unor studenții. Mai mult, li se cere să părăsească campusul. Dar nici chestiunea asta nu e recentă. Citesc – tot în “Viața domnului Pascal, scrisă de sora lui, doamna Perier”: “Şi cu toate că n-a făcut studii speciale de scolastică, ştia hotărârile Bisericii împotriva ereziilor inventate de rafinamentele spiritului şi împotriva acestor căutări a luptat el cel mai mult; Dumnezeu i-a oferit încă din vremea aceea prilejul de a-şi arăta zelul pe care-l avea pentru religie. El locuia pe atunci la Rouen, unde tatăl meu se afla în serviciul regelui şi unde a întâlnit un om care preda un fel de nouă filosofie care-i atrăgea pe curioşi. Fratele meu, fiind îndemnat de doi prieteni tineri să-i însoţească, se duse cu ei, dar fură foarte surprinşi de conversaţia pe care o întreţinură cu acel om care le debită principiile lui de filosofie, din care trăgea concluzii asupra credinţei contrare hotărârilor Bisericii. El voia să dovedească prin raţionamentele lui că trupul lui Iisus Christos nu se crease din sângele Sfintei Fecioare, ci dintr-o materie creată într-adins. Şi multe alte lucruri de acest gen. Ei încercară să-l contrazică, dar acesta nu cedă deloc în ideile sale. În aşa fel încât, judecând între ei pericolul de a fi lăsat unui asemenea om libertatea de a-i instrui pe tineri cu astfel de idei eronate, se hotărâră mai întâi să-l avertizeze şi, dacă se împotrivea, să-l denunţe. Se întâmplă aşa că acest om nu ţinu cont de părerea lor şi atunci ei crezură că e de datoria lor să-l denunţe domnului du Bellay, care îndeplinea pe atuncfuncţia episcopală din dioceza Rouen din însărcinarea arhiepiscopului. Domnul du Bellay trimise să se facă cercetări cu privire la acest om şi să fie interogat arhiepiscopul de Rouen care, examinând toate aceste lucruri, le consideră foarte importante şi scrise o patentă consiliului său prin care ordona domnului du Bellay să-l oblige pe acest domn să retracteze asupra tuturor punctelor de care era acuzat şi să nu primească nimic de la el decât prin intermediul celor care-l denunţaseră. Şi lucrurile se desfășurară întocmai: acesta apăru în faţa consiliului arhiepiscopului şi se lepădă de toate ideile sale şi am putea spune că a făcut-o sincer, căci nu s-a arătat niciodată supărat pe cei care provocaseră acest scandal, ceea ce ne face să credem că era posibil ca el însuşi să-şi fi dat seama că s-a înşelat în falsele concluzii pe care le trăgea din falsele sale principii. Fireşte, tinerii nu doriseră să-i facă prin aceasta nici un rău şi nici alt scop n-au avut decât să-l aducă să-şi dea singur seama şi să-l împiedice să mai seducă alţi tineri care n-ar fi fost capabili să discearnă adevărul de fals în nişte probleme atât de subtile.” Îl vedem deci pe omul nou încă de pe la 1600: “un om care preda un fel de nouă filosofie care-i atrăgea pe curioşi… foarte surprinşi de conversaţia pe care o întreţinură cu acel om care le debită principiile lui de filosofie, din care trăgea concluzii asupra credinţei contrare hotărârilor Bisericii… Ei încercară să-l contrazică, dar acesta nu cedă deloc în ideile sale… judecând între ei pericolul de a fi lăsat unui asemenea om libertatea de a-i instrui pe tineri cu astfel de idei eronate, se hotărâră mai întâi să-l avertizeze şi, dacă se împotrivea, să-l denunţe. Şi lucrurile se desfășurară întocmai: acesta apăru în faţa consiliului arhiepiscopului şi se lepădă de toate ideile sale.” Și acum, în 2011, cum e? Nu e la fel? Cînd cineva stabilește că “există o întrebare probă și pentru cei care sunt iubitori de oameni și iubitori de Dumnezeu. Credeți că homosexualitatea e un păcat?”, “Credeți că masculinitatea e toxică?, “Credeți că Planeta moare?, nu ne aflăm în interiorul unei anchete în desfășurare (erezii)? Care e diferența dintre arhiepiscopul de Rouen de la 1640 și concetățeanul de pe Facebok din 2011? Ce vreau sa sugerez: apucătura (de a-l supune pe celălalt unei judecăți morale și de a te considera în posesia credințelor bune și pe el în posesia credințelor eronate?) nu e aceeași? Azi, poți s-o mierlești destul de rău dacă spui – ca Tim Hunt o glumă despre colegele de laborator sau ca Bret Weintein de la Evergreen sau ca Jordan Peterson cu cele 76 de genuri – chestii împotriva adevărului consacrat public. Vorba surorii Perier, rafinamentul spiritului inventează multe chestii năstrușnice. Atunci erezia era să spui că “trupul lui Iisus Christos nu se crease din sângele Sfintei Fecioare”, azi, erezia e să spui că că nu crezi în gay marriage, în xe, xi sau că transsexualitatea e o tulburare. Nu mă amăgesc foarte tare. Textul ăsta, la rîndul lui, ține morală. Dar sper că o face dintr-o pozitie mai bragueniană: din poziția cinică a celui care se știe și se simte vinovat, nu are chef să salveze pe nimeni de la pieire ecologică ori sufletească, nici să formuleze intrebări probă, nici să inducă panică. Mi s-a părut amuzant si am rîs copios cînd, la comentariile din subsolul unei postări a jurnalistului creștin menționat in paragrafele de mai sus, un cititor entuziast exclamase: “Minunată predică, domnule părinte!”. Jurnalistul fusese adus in ipostaza binevoitoare de a explica ca nu este preot, ci doar un simplu jurnalist, că textul nu e predică, ci opinie personală. Oricum, morala (sic!) rămîne și e savuroasă. Morala cea mai mișto, dacă mă întrebați pe mine, e cea din Capra cu trei iezi sau din Ursul păcălit de vulpe. Genul acela de morală care ține de relație (așa cum vorbeam mai sus) și care îi împlică pe amîndoi protagoniști, și pe urs, și vulpe, și pe lup, și pe capră. Nu postarea, textul sau întrebarea de tip predică, fie ea ecologistă (iubitoare de Terra), fie ea creștină (iubitoare de Dumnezeu) sau umanistă (iubitoare de oameni) în care cineva e bun, cineva rău și cel bun îl reformează pe cel rău. Unde e morala fină? Discretă? Morala aceea mișto (mișto ca o femeie frumoasă cu picioare lungi) care te lasă într-o stare de mirare, de perplexitate? Morala veritabilă te lasă mut, nu revoltat, nu plin de sine. Ea produce o adeziune interioară spontană și te face să consimți liber la cele pe care ți le dezvăluie într-o altă lumină. În fine, mă cam lungesc. Scriu la textul ăsta de 10 ore și vreau să se termine odată. Dar nu îl pot încheia fără să explic ideea titlului. Titlul textului meu (metamoralizator) se trage tot din Solenoidul lui Mircea Cărtărescu. “Ție îți pasă că îmbătrînim și murim? Îți pasă de cancer și de paralizie?, îl întreabă Caty, profa de chimie, pe personajul nostru, anonimul profesor de limba română. Caty ducea o viață dublă. “Ziua era mai departe profa de chimie invidiată de toate colegele pentru țoalele și pantofii și poșetele ei, pentru vila ei cu o sută cincizeci și șase de ochiuri de cristal și soțul de la Externe”, dar serile era pichetistă. “Serile, de două-trei ori pe săptămînă, îmbrăcată în negru și nefardată, și în panfofii femeii de la curățenie, și cu o broboadă în cap, și cu lacrimi jucîndu-i în ochi, și cu o ură neagră pe fața ei de defunctă zeiță a dragostei, și cu o pancartă de carton grosolan, de la vreo cutie de televizor, pe care scria “Jos bătrînețea!”, ieșea din vila ei pe furiș și se îndrepta spre biserica Sf. Elefterie, unde se alătura unui pîlc de siluete-n negru, venite toate din Cotroceni, după care, pe jos, în liniștea orașului ruinat, bîntuit de nostalgie și tramvaie vechi, o luau spre cimitire. Ajunși la porțile cimitirului… își scoteau pancartele (“Jos moartea!”, “Jos bolile!”, “Jos agonia!”, “Jos suferința!”, “Opriți carnagiul!”, “Protestați contra durerii!”, “Pentru viață eternă!”, “Nu pasivității!”, “Nu resemnării!”) și își începeau, tăcuți, mersul în cerc, ore-n șir, prin frigul nopții, cu îndîrjirea celor ce, cum spusese cineva despre ei “mor cu dreptatea în mînă. Noi, pichetiștii, strigăm muți contra incredibilului, incalificabilului, impardonabilului genocid uman. Noi susținem că el trebuie să ia sfîrșit. Și că, în calitate de oameni liberi și demni, trebuie să protestăm contra destinului și fatalității.” Protestul personajelor lui Cărtărescu e un protest sfîșietor de sincer. E mult mai verosimil să protestezi contra durerii, suferinței și morții și să lupți pentru viață eternă. Între așteptări și atitudini ar fi o legătură de o perfect de onestă corespondență. Sigur că niște indivizi care ar protesta impotriva fatalității ar fi niște indivizi care se auto-iluzionează jalnic, dar iluziile lor ar fi niște iluzii transparente, curate, aș spune. Un astfel de protest ar juca cu cărțile (boala, frica, moartea, viața eternă) pe masă. Ăsta e motivul pentru care mi-a venit să întocmesc niște anti-pancarte și să le îngrămădesc în titlu, ca să protestez și eu contra spiritului veacului ăstuia, al întrebărilor-probă și al demersurilor pozitive atotprezente. Jos, doamnelor și domnilor, toate chestiile care ne ajută să dăm bine! Sus chestiile reale!

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version