Dinu Patriciu a glisat de la imaginea de tanar liberal, adversar neimpacat al neocomunismului si a lui Ion Iliescu, de la simpatizantul inflacarat al monarhiei si aparatorul regelui Mihai gonit de pe aeroport la inceputul anilor 90 la cea de mogul transpartinic de dupa 2004, total indiferent total la valorile si principiile aparate in zorii democratiei. Retinerea sa in dosarul Rompetrol, in mai 2005 declanseaza un razboi total cu presedintele Traian Basescu. Conflictul culmineaza in campania din 2009, cand Dinu Patriciu se afla la baza dezvaluirilor despre presupusa agresiune comisa de Traian Basescu in campania din 2004 impotriva unui copil. Dupa acest episod, Patriciu se retrage din orice activitate politica.
Intr-o serie de imagini inedite difuzate in 2013 de TVR in cadrul unei emisiuni dedicate Regelui, publicul are ocazia sa vada un Dinu Patriciu inca necontaminat de afacerile sulfuroase cu statul, luptandu-se in octombrie 1994 pe pista aeroportului Otopeni pentru primirea regelui Mihai in tara. Se cearta cu reprezentanti ai politiei de frontiera care verifica pasapoartele familiei regale, chiar la scara avionului. "Dumneavoastra comiteti un abuz, un mare abuz. In momentul de fata va puneti in afara legii, pentru ca impiedicati un cetatean roman sa coboare pe pamantul tarii lui", le striga Patriciu politistilor de frontiera care intorc din drum familia regala.
Dar aceste imagini devin, treptat, amintire. Tanarul liberal care, impreuna cu Calin Popescu Tariceanu, Horia Rusu si Viorel Catarama se rupe in 1990 de vechii liberali formand PNL - AT (aripa tanara), pe care a condus-o si mai tarziu PL 93, prinde incet gustul puterii si al banilor. Intra in Parlament inca din 1992 pe listele CDR (Conventia Democrata) unde ocupa diverse functii. Revine in PNL dupa unificarea liberala din 1998 iar amicul sau, Calin Popescu Tariceanu ajunge seful liberalilor. Tot in 98 cumpara Rompetrol, anul cand se lanseaza in marile afaceri.
Patriciu demisioneaza din Parlament in 2003, cand o lege obliga politicienii sa aleaga intre afaceri si politica. Lasase demult in urma ideologie, principii, valori. Cultiva bune relatii cu fostul premier Adrian Nastase, sponosorizeaza PSD, campania lui Mircea Geoana la primaria Capitalei dar despre toate acestea avea sa se afle abia dupa alegerile din 2004. Jocul sau la doua capete este ghidat exclusiv de interesele sale in afaceri. In viziunea sa, liberalii trebuie sa ramana un partid-balama, un mic levier intre cele doua mari partide: PSD, proaspat intrat in opozitie, si PDL, alaturi de care formase Alianta DA.
Avea sa explice intr-un interviu pentru HotNews.ro acordat in 2008 pe ce criterii finanteaza politicieni: "Am si spus si o repet: nu ii sponsorizez decat pe cei care imi sunt simpatici. Rep: Dar cum se defineste simpatia asta, cum devin smpatici? Dinu Patriciu: Imi devin simpatici in momentul in care inteleg ca interesul national este suma intereselor individuale a cetatenilor si corporatiilor".
Altfel spus, ii finantez pe cei care ma ajuta in business. Cam la asta se rezuma intreaga sa filozofie politica. Ceea ce si face. In PNL, o duzina de lideri se afla ani buni pe statele de plata ale Rompetrol (Norica Nicolai, Tedodor Melescanu, Ludovic Orban, Crin Antonescu). Inclusiv Adina Valean, sotia lui Antonescu, a condus o vreme Institutul pentru Libera Initiativa, finantat tot de Patriciu. Valean a admis ca omul de afaceri a sustinut-o si incurajat-o sa intre in politica. In fine, fostul consilier prezidential Dorin Marian si fostul sef SIE Catalin Harnagea din timpul regimului Constantinescu au fost angajatii sai, multi altii au depins ani la rand de banii omului de afaceri.
Arestarea sa in mai 2005 in dosarul Rompetrol il va radicaliza impotriva lui Traian Basescu. Este convins ca totul i se trage de presedinte, asa cum avea sa marturiseasca intr-un interviu pentru HotNews.ro acordat in 2009: "Singurul care s-a implicat in acest dosar, din interese politice, a fost presedintele tarii. S-a implicat in modul cel mai direct. Si i-am aratat-o si lui insusi. Odata, cand ne-am intalnit la domnia sa in birou. Uitandu-se in ochii mei, imi spunea ca niciodata nu se va da pe mana unor procurori si nu se va implica intr-un dosar penal. Se intampla in 2005, in toamna, cu multa vreme dupa episodul retinerii mele. Mi-a spus ca nu se va da niciodata pe mana unor procurori amestecandu-se intr-un proces judiciar. Iar eu n-am facut altceva decat sa-i arat cu degetul pe o etajera de la domnia sa din birou pe care erau niste dosare in coperti albastre, pe doua dintre ele scria Rompetrol. Inseamna ca era perfect la curent cu ce se intampla. Dupa care am tacut amandoi. Am foarte multe probe privind aceasta implicare, dar n-as dori sa detaliez acest subiect."
Greu de verificat veridicitatea celor relatate. Ceva mai sigur este ca Dinu Patriciu si-a implicat prietenii din politica sa-l scape de ancheta procurorilor. In 2007, izbucneste celebrul scandal al "biletelului roz", dupa ce Elena Udrea prezinta public un mesaj scris de premierul Calin Popescu Tariceanu si adresat lui Traian Basescu, avand urmatorul continut: "1. Dragă Traian, îţi trimit alăturat un document redactat de Petromidia în legătură cu cercetările care au loc. 2. Dacă ai ocazia, să vorbeşti la Parchet despre subiect?", scria Tăriceanu, care şi semna. Băsescu l-a acuzat la acel moment pe premier că i-a propus un parteneriat cu "oligarhiile", pe care nu l-a acceptat. Si fostul ministru al justitiei, Monica Macovei, avea sa relateze mai tarziu cum premierul Tariceanu a chemat-o in biroul sau in 2005, unde se afla si Dinu Patriciu, pentru a discuta dosarul Rompetrol.
Aceste episoade - incercarile esuate de a influenta justitia si retinerea ulterioara - ii determina intreaga evolutie politica din ultimii sai zece ani. Cele cateva zile petrecute in arestul politiei il schimba total si nu viseaza decat la ziua razbunarii. Frica de justitie si resentimentul ii deformeaza si mai tare gandirea politica deja viciata de afaceri. Alaturi de Dan Voiculescu si Ion Tiriac, Patriciu sustine in anii premergatori integrarii amanarea aderarii la UE cu un an pe motiv ca capitalul romanesc nu va face fata competitiei din UE. Simte, probabil, ca intr-un spatiu dominat de reguli clare si de justitie functionala nu va mai naviga atat de usor ca in inainte. Intr-un interviu acordat in 2007 publicatiei Cotidianul, Patriciu amesteca idei liberale si libertariene cu viziuni gangsteresti. Vorbeste despre o mare colaitie intre Alianta DA si PSD, teoretizeaza "privatizarea justitiei" (judecatorii se fie platiti din taxele stranse in dosarele pe care le judeca) etc. Patriciu nu mai gandeste practic ca politician lucid ci ca un cinic om de afaceri si inculpat intr-un mare dosar gata sa faca orice pentru a-si salva afacerile si libertatea.
Cel mai violent atac la Traian Basescu se consuma in campania din 2009. Cu cateva saptamani inainte de alegeri, Patriciu il acuza pe marele sau adversar ca a lovit un copil in campania din 2004 iar a doua zi dupa ce lanseaza aceste acuzatii seful statului este pus in direct de Razvan Dumitrescu in fata unor imagini, care ulterior s-au dovedit a fi trucate. In aprilie 2013, Patriciu pierde definitiv procesul cu Traian Basescu, dupa ce seful statului l-a facut "mincinos" si "om care trucheaza casetele". Instanta arata in motivarea deciziei ca Dinu Patriciu a vatamat dreptul presedintelui la onoare si reputatie prin afirmatiile potrivit carora acesta ar fi lovit un copil.
Intra oficial in galeria mogulilor in 2006, dupa ce cumpara Adevarul, si isi sporeste puterea financiara dupa vanzarea Rompetrol catre Kazmunaigaz in 2007. Aceasta vanzare sulfuroasa, in care Patriciu avea interesul sa-i fie sterse datorii in valoare de 600 de milioane de euro, a marcat in ultimii ani relatiile cu Traian Basescu si PSD (Vezi detalii inParadoxul Dinu Patriciu: De la afaceri private in timpul comunismului la afaceri cu statul in capitalism. Afacerea Rompetrol - Petromidia - KazMunaigaz, marele sau business si marea teapa luata de statul roman). Basescu l-a acuzat ca l-a sustinut interesat pe Geoana, dar dupa alegerile din 2009 seful statului a cerut ca problema datoriilor Rompetrol sa fie rezolvata iar relatiile cu Patriciu s-au normalizat. Omul de afaceri s-a retras din orice activitate politica in ultimii trei-patru ani.
Ca om politic nu lasa in urma nimic, un proiect, o idee, nici macar imaginea de liberal vizionar pe care incerca sa o cultive in aparitiile tv. Profilul sau de politician se estopmpeaza in umbrele omului de afaceri nascut in negura tranzitiei, este inghitit de imaginea oligarhului fara scrupule in razboi cu adversarii sai. A fost doar unul din numerosii olighari nocivi pentru democratie aparuti dupa caderea comunismului in Estul Europei, acumuland avere apeland la reteta clasica: politica +afaceri cu statul (petrol) + media. Si Patriciu a revendicat toata puterea, la fel ca alti moguli, Vantu sau Voiculescu, dar a sfarsit nu la inchisoare, ci intr-o drama personala marcata de o lupta sordida cu propria sotie pentru averea sa.
1
8
