Diavolul din detaliile unei numiri

Joi, 22 octombrie 2009, 20:32 Actualitate | Opinii

Propunerea ca Lidia Barbulescu sa fie numita presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie este o declaratie antireformista explicita din partea CSM, o rusine pentru magistrati, o provocare adresata seful statului si o sfidare a Comisiei Europene. Pana la urma, veti spune, de ce e atat de scandalos ca un judecator mediocru ajunge in varful sistemului judiciar din Romania? Ce poate face, de acolo, un judecator? Ce puteri are ca sa influenteze in rau un intreg sistem? Diavolul se ascunde in detalii si regulamente.  Citite cu atentie, din ele rezulta ca seful instantei supreme are o influenta enorma, nu doar simbolica. Inalta Curte s-a dovedit pana azi cimitirul marilor dosare.

Impostorul agresiv. In primul rand, CV-ul Lidiei Barbulescu descrie perfect nulitatea agresiva, specie de mare succes in Romania. Zece ani la Judecatoria din Slatina, inca vreo 14 la Tribunalul Olt, dupa care, tusti, de pe umerii Rodicai Stanoiu sare direct la Curtea Suprema.

Mai aruncati un ochi in CV-ul damei: Lucrari publicate, zero. Activitate stiintifica, zero. Activitate in cadrul societatii civile, zero. O mica eroare biografica. S-a batut, la televizor, pentru lefurile magistratilor si cu Traian Basescu. Perfecta pentru sefia Inaltei Curti.

Cazul Stanculescu. Dar ce a judecat ea la Inalta Curte? De exemplu, un recurs in anulare in dosarul lui Victor Athanasie Stanculescu. A fost presedintele completului care l-a tot judecat trei ani si in final l-a admis.

Generalul a scapat ani de zile de condamnare in dosarul Revolutiei si cu ajutorul celei propusa astazi de CSM sa conduca Inalta Curte. Dar sa zicem ca dosarele sunt ceva complicat, inaccesibile intelegerii muritorilor de rand. Cum e, totusi, posibil, ca dintre zecile de juristi eminenti, de doctori in drept si alte somitati, Inalta Curtea sa se procopseasca cu un CV penibil de gol?

Culmea imposturii: insasi cea care a promovat nulitatea absoluta, Rodica Stanoiu, s-a dezis in cele din urma de ea. A exclus-o de la doctorat, dupa vreo sase ani de cazne academice. Asa se face ca, in CV-ul ei, nu gasim astazi nici un titlu stiintific.

Doctoratul ratat. Desigur, rusinos pentru magistrati a fost si cand au ales-o in Consiliul Superior al Magistraturii. Sa le fie rusine si astazi, cand tac, cu capul adanc varat intre urechi, dupa ce sectia de judecatori din Consiliul Superior al Magistraturii a votat-o cu 8 voturi pentru si unul impotriva (Predoiu?) la Inalta Curte.

Judecatorilor le pasa doar de lefurile lor mari, se leaga cu lanturi si fac revolutie doar atunci cand se atinge cineva de privilegiile lor. Cu o propunere ca Barbulescu la Inalta Curte, toti magistratii ar trebui sa intre in greva generala. Propunerea CSM e un afront adus profesionistilor din sistem.

E o lovitura data celor care spera ca sistemul se va reforma. Dar tacerea lor complice arata ca sistemului ii este foarte bine asa cum e. Vor bani, nu reforma. Comparati CV-ul ei cu alte CV-uri contracandidatilor publicate pe www.juridice.ro. Vi-l recomand pe cel al judecatoarei Gabriela Barsan, de pilda, desi oricare altul pare mai bun. Detalii, aici.

Asteptarile Comisiei Europene. Cu astfel de propuneri, Comisia Europeana va consemna un nou regres pe calea reformelor din justitie. In ultimul raport din iunie, Comisia exprima asteptari ridicate: "Numirea unui nou presedinte al ICCJ in toamna va fi o ocazie propice pentru a demonstra angajamentul in ceea ce priveste reforma si modernizarea sistemului judiciar, precum si privind o mai mare transparenta a acestuia". Ce va demonstra Romania daca Traian Basescu va semna numirea Lidiei Barbulescu? Ce legatura are judecatoarea-sindicalist, specializata in emisiuni TV pe tema lefurilor magistratilor, cu reforma din justitie?

Cimitirul justitiei din Romania. Aproape toate marile dosare isi gasesc sfarsitul aici. Cortegii de corupti mari si mici scapa definitiv la instanta suprema. Flagrant este cazul Ion Dumitru, fostul sef Romsilva, trimis in judecata de DNA pentru fapte de coruptie obscene, probate, clare. A fost achitat de Inalta Curte.

Tot aici moare incet dosarul Copos, care se apropie de prescriptie. Cazul sau i-a revoltat pana si pe birocratii posaci de la Bruxelles, care au notat in ultimul raport: “Printre aceste cazuri se numara cel al unui fost vicepremier, trimis in judecata la 6 iunie 2006, al carui proces dureaza de peste trei ani fara ca actul de acuzare sa fi fost citit, singurele actiuni in acest dosar limitandu-se la discutarea unor chestiuni procedurale. Ancheta DNA in acest caz a durat mai putin de un an”. Tot Curtea Suprema face un revoltator ping-pong cu dosarele DNA, amana cauze, le ingroapa sau le dezgroapa la comanda.

Puterile presedintelui ICCJ. De ce e important controlul sefiei Inaltei Curti? Diferenta fundamentala fata de alte instante este ca aici nu functioneaza repartizarea aleatorie. Masura a fost introdusa la presiunile UE in toate instantele - cu exceptia completului de noua judecatori de la Inalta Curte - tocmai pentru a se limita posibilitatea de influentare a unui proces prin repartizarea dosarelor anumitor judecatori.

Or, la Inalta Curte, potrivit legii, seful instantei alege judecatorii care intra in asa numitele complete de 9, care judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de Sectia Penala a aceleiasi Inalte Curti. Exceptia de la regula ar trebui eliminata, intrucat creeaza o bresa in sistem exact acolo unde se pronunta sentintele definitive. Degeaba ai repartie aleatorie la instante inferioare, daca instanta suprema  lasa loc arbitrariului.

Altfel spus, Lidia Barbulescu ar urma sa decida in mod discretionar cine pronunta sentinta finala in marile dosare de coruptie, de exemplu, numind, pentru fiecare dosar in parte, membrii completului de 9. Or, fiecare instanta are judecatori buni si rai, profesionisti si manipulabili, verticali si corupti. Iar seful instantei, alegandu-i pe unii sau pe ceilalti, decide practic soarta unui Adrian Nastase, Miron Mitrea sau George Copos.

Cheia e la Basescu. In mod normal, Traian Basescu este obligat sa respinga propunerea CSM. Altfel, va dovedi ca reformismul sau e de fatada si ca, in momente cheie, se preda in fata marilor franari din Romania. Teoretic, nu va fi greu sa motiveze de ce respinge un impostor agresiv, ca Lidia Barbulescu, propulsata aiuritor de catre CSM in varful sistemului de justitie din Romania.

Practic, insa, refuzul de a o numi la Inalta Curtea va declansa, in mod previzibil, o noua criza stupida, un nou razboi intre magistrati si Traian Basescu. Seful statului va fi acuzat iarasi ca respinge numiri in functii cheie pe criterii subiective, ca doreste sa controleze justitia etc. Si asta in plina campanie electorala. Insa fiecare gest reformist, oricat de mic, are costurile lui. Cu cat mizele cresc, costurile sunt mai mari pentru cei care-si asuma misiuni reformatoare.