A trebuit sa plecati din Romania. A trebuit sa plecati de acasa, sa va vedeti copiii doar pe skype, sa va sarutati iubitele doar in week-end si sa va ingropati parintii intre doua avioane. A trebuit sa va fie dor, sa va fie ciuda, a trebuit sa va fie greu cum oricui plecat printre straini ii este. Si cu toate astea ne-ati aratat astazi, tuturor celor ramasi aici, ca va pasa. Un astfel de fenomen e imposibil de inteles de un rational, de un logician sau de un sociolog guvernamental. Asa ceva se cuprinde doar cu sufletul.
Ati plecat din Romania ca sa-i lasati locul de chirurg baiatului mai putin talentat dar fiu de rector.
Ati plecat din Romania pentru ca fata sefului e cea care trebuia sa ajunga asistent universitar.
Ati plecat din Romania pentru ca e imposibil sa traiesti dintr-un salariu de profesor de engleza in satul in care te-ai nascut.
Ati plecat din Romania pentru ca e greu sa faci profit atunci cand toate constructiile sunt castigate de firmele cu pile politice.
Ati plecat din Romania ca sa le faceti loc lor: hotilor, plagiatorilor, nesimtitilor, incompetentilor, ticalosilor. Dar nu v-ati uitat casa. Ati continuat sa sperati.
Nu-ti poti ingropa tara. Nu o poti privi linistit, de la televizorul tau din strainatate, cum se prabuseste sub conducerea unor sarlatani. Cum devine mosia baronului Munchhausen si a celor 40 de hoti care se sprijina intre ei. Totul are o limita, chiar si in Romania. "Ajunge!", ati spus.
Si atunci ati iesit in strada. Nu ca sa daramati guverne sau sa instaurati egalitatea intre oameni. Doar ca sa votati. Au incercat sa va blocheze. Au refuzat sa infiinteze mai multe sectii de votare pentru voi. Si-au batut joc de voi trimitandu-va in orase aflate la 300 de kilometri distanta. V-au insultat ca va dati votul pe covrigi sau pe 40 de euro.
Dar voi ati ramas in strada. Ati ramas in picioare ore in sir, la coada, in frig, in ploaie, cu vecinii vostri straini privindu-va ca pe niste ciudatenii barbare. Si cu voi ridicand din umeri: “Ce sa facem? Asa-i la noi in Romania”. V-ati sunat parintii si prietenii ramasi acasa si i-ati rugat "cu cerul si pamantul" sa mearga sa voteze. Daca nu pentru ei, atunci macar pentru voi.
Ati ramas in strada pentru ca voi credeti inca in acel vis numit libertate. Voi inca credeti ca se poate. Voi sunteti rezultatul cel mai frumos al Revolutiei de acum 25 de ani. Voi: medici, tamplari, bucatari, functionari, voi sunteti elita noastra.
Indiferent cine a castigat alegerile, ne-ati dat o lectie. Noua, celor ramasi in tara. Noua celor obositi, cinici sau fara speranta. Ne-ati spus pe zeci de mii de voci ca va pasa.
Va multumim.
0
60
