In timp ce Victor Ponta vorbeste despre impuscaturi, iar Roberta Anastase despre “bona filipineza” a primului, campania de sustinere a candidaturii lui Nicusor Dan la primaria capitalei isi continua cu incapatanare drumul spre pragul de 36.000 de semnaturi.
Comparat cu cei doi politicieni de frunte, Nicusor Dan pare un adolescent boem aflat in treaba, laolalta cu toti cei care il sustin, de la Andrei Plesu la rockerii de la Urma. Dar e vorba mai putin de inadaptare, ci mai mult de disperare. O disperare nascuta din cel mai nociv monopol care se manifesta astazi in Romania: monopolul pe politica.
Tinerii romani “nu stiu care este rolul lor in societate si simt o presiune publica sa nu-si asume un astfel de rol”. Aceasta este propozitia-cheie a unui studiu publicat la inceputului lui 2012 (finantat de CEE Trust) si relativ ignorat la acea vreme. Studiul mai constata ca “multi tineri nu sunt interesati de monitorizarea si corectarea devierilor institutiilor statului”. In contextul Romaniei, unde participarea activa la viata politica este blocata, acesta reactie este fireasca. Cum naturala este si lipsa de incredere a tuturor in institutiile democratice (parlamentul, guvernul, presedintia si partidele politice au cea mai scazuta rata de incredere), in timp ce Armata si Biserica, institutii nedemocratice chiar prin modul lor de organizare, sunt cele mai credibile.
Mutarea frecventa a parlamentarilor dintr-un partid in altul (s-a ajuns chiar la stabilirea unor recorduri incredibile, cum este cel al deputatului Florentin Gust care a schimbat in 6 saptamani trei partide) este dovada cea mai clara ca in Romania nu mai exista partide in acceptiunea clasica, ci o casta politica scindata in doua mari grupuri care functioneaza dupa aceleasi reguli de aur: o mana spala pe alta si corb la corb nu-si scoate ochii.
Nu exista principii ideologice, nu exista slujirea interesului cetatenilor, iar conditiile de acceptare in aceasta casta sunt cunoscute: fie obedienta totala fata de cele doua reguli de aur, fie puterea financiara prin care se poate cumpara accesul in primele randuri ale haitei. Alte criterii, precum competenta profesionala, educatia sau o retea sociala consistenta, sunt mofturi.
Mai aveti vreo indoiala ca n-ar fi asa? E suficient sa privim la candidatii favoriti propusi de
Pentru a candida independent la un post de consilier local in Bucuresti, un roman are nevoie de 18.000 semnaturi. In Marea Britanie, pentru un post similar, un independent are nevoie de 10 semnaturi.
partide pentru alegerile locale. Astfel ca, cea mai larg raspandita perceptie astazi este ca Romania e condusa de unii, acolo sus, care-si vad de interesele lor si impotriva carora nu are rost sa lupti.
Aceasta casta politica atat de bine sudata se poate fisura doar printr-o actiune venita din exterior. Candidatura unui independent, precum Nicusor Dan, ar putea fi o astfel de fisura. Dar casta politica si-a luat toate masurile de siguranta pentru a ingreuna cat de mult se poate astfel de fenomene (de unde si raritatea lor) si consecutiv aparitia in randurile ei a unor indivizi liberi care sa-si permita sa refuze cele doua conditii esentiale de acces: obedienta sau banii.
Nicusor Dan a vorbit in cateva randuri despre criteriile draconice pe care un roman trebuie sa le indeplineasca pentru a candida independent la o functie in administratia locala. Conform legii, daca cineva doreste doar sa candideze la un post de consilier local in Bucuresti are nevoie de peste 18.000 de semnaturi. Daca doreste sa candideze la primaria capitalei are nevoie de 36.000 de semnaturi. Legiuitorii (membri de partid in marea lor majoritate) au considerat ca doar astfel poate fi demonstrata seriozitatea unei candidaturi. E un prag restrictiv sau permisiv? Sa vedem ce se intampla in alte tari.
- Cine vrea sa candideze la un post de consilier in Marea Britanie are nevoie de zece (10!) semnaturi. Pentru a ingreuna candidaturile unor nebuni sau candidaturi in gluma, legiuitorii britanici au introdus obligativitatea depunerii unui depozit de 500 lire sterline care nu-i va mai fi inapoiat candidatului daca acesta obtine mai putin de 5% din voturi. Regula e valabila si pentru candidatii independenti pentru Parlament, acolo unde au existat cazuri de independenti autentici alesi, cum e Richard Taylor (legislatura 2001-2005) al carui program de campanie s-a bazat pe o singura tema: evitarea inchiderii spitalului local. Dar unii vor spune ca e vorba de Marea Britanie, tara cu traditie democratica, etc, etc.
- Atunci sa vorbim despre Germania, unde un candidat independent are nevoie de 200 de semnaturi din circumscriptia in care candideaza. Sau de Suedia, unde e nevoie de 50 de semnaturi pentru alegerile locale si 150 pentru cele regionale.
- Daca Nicusor Dan, candidat independent la primaria Bucurestiului, are nevoie de 36.000 de semnaturi, un candidat independent la prezidentiale(!) in Portugalia are nevoie de 7500 de semnaturi. La vecinii bulgari, un candidat independent la prezidentiale are nevoie de 15.000 de semnaturi, iar in Lituania de 20.000. Toate aceste tari au (desigur) o populatie mult mai mare decat cea a Bucurestiului. Cu toate acestea, pentru a-si dovedi buna-credinta si consistenta intentiilor, un independent trebuie sa stranga in Romania de 5 ori mai multe semnaturi pentru a candida la primaria capitalei decat un independent care doreste sa devina presedintele Portugaliei.
Diferentele sunt valabile nu doar pentru independenti, dar si pentru formarea si inregistrarea unui nou partid. In Germania sau Grecia de exemplu, la inregistrarea unui nou partid politic nu exista obligativitatea semnaturilor, in timp ce in Marea Britanie astfel de conditii sunt doar o formalitate.
Toata aceasta arhitectura legislativa prezenta in Romania creeaza un monopol asupra vietii politice; un monopol care este malign in special la nivel local, acolo unde implicarea activa a oamenilor in guvernarea cetatii ar putea fi benefica.
Indiferent de felul in care este practicata, politica ramane una dintre cele mai importante meserii pentru ca ea este arta de a guverna. Dar dezinteresul si descurajarea cu care cei mai multi dintre noi privesc politica nu se datoreaza
Un candidat independent la primaria Bucurestiului are nevoie de 36.000 de semnaturi, un candidat independent la prezidentiale(!) in Portugalia are nevoie de 7500 de semnaturi.
unei fatalitati si nici unei gene absente. Asta se intampla pentru ca, intr-o tara cum e Romania, institutiile creeaza realitati.
Partidele politice romanesti au creat o realitate in care putini isi doresc sa traiasca. Iar pentru cei si mai putini dintre noi care incearca sa schimbe aceasta realitate, casta politica romaneasca a construit o camasa de forta greu de purtat. Prin violenta exagerata a discursului, prin promovarea imposturii si monopolizarea spatiului public, politicienii infig zilnic un glont in speranta ca "ceva-ceva s-ar putea schimba". Si astfel, firava dorinta de implicare civica care mai exista in Romania e eficient starpita.
Energia coagulata in jurul campaniei lui Nicusor Dan este un prilej bun pentru a crea o presiune care sa duca la imblanzirea criteriilor despre care am vorbit mai sus. Asta nu ne va transforma peste noapte in Supermeni capabili sa schimbe Romania. Dar macar, printre atatea impuscaturi, vom putea sa mai respiram si noi putin.
* surse de documentare: www.legislationline.org (un proiect OSCE) / "The Rules of the games - election laws in democracies", University of Toronto / "Guidelines on political partie regulations", Venice Commission paper, 2010
71
3
