VIDEO AUDIO Luminita Tanasie, director program WWF: Produsele bio romanesti se gasesc in magazinele de specialitate mai mult decat la piata

Românul nu are bani sa cumpere rosii din Belgia/Olanda ,gustul de carton se gaseste in rosiile din Turcia/Spania/Siria

Reactia a fost nu la lipsa de gust, ci la potentialul pericol pentru sanatate reprezentat de alimente cultivate din ce in ce mai chimic. Mai ales dupa ce s-a demonstrat stiintific ca utilizarea incorecta a pesticidelor, ierbicidelor sau ingrasamintelor chimice poate duce la alimente de-a dreptul toxice.

Alimentele "bio" sunt alea la care se asigura ca macar de vreo zece ani terenul pe care au fost cultivate nu a vazut chimicale de nici un fel, ca sursa de apa nu e poluata chimic, semintele nu sunt tratate chimic, nu se folosesc chimicale la ambalare, ma rog, o gramada de conditii relativ precise si cel putin unele nu foarte usor de indeplinit. Verificarea conditiilor se face prin audituri si verificari surpriza a organismelor de certificare, chestie care se simte si la pret. Certificarea bio a producatorului nu garanteaza un gust bun si bogat, ci doar ca alimentele respective au fost produse cu un efort mult mai mare pentru a evita contaminarea chimica de orice fel. De exemplu, daca eu is idiot si cultiv morcovi furajeri, care dau productie mai mare la hectar, si-i vand ca morcovi bio, am sanse bune sa vina unu' cu morcovi ne-bio, crescuti pe chimicale, ca sa dea si ei productie mare la hectar, si care-s mai buni la gust, si sa-mi ia piata.

daca ascultai emisiunea aflai ca certificatele bio le da ministerul agriculturii.

si oare de ce ne e frica de organizatiile private? nu scapam niciodata de mentalitatea asta comunista in care consideram ca statul e sfant iar privatul e diavol? pana una alta statul e facut cele mai mari tampenii in ultimii 20 de ani.

In RO, zice articolul, certificarea bio e data de organisme de certificare acreditate de minister. N-am eu pofta sa caut, da' in conditiile astea m-as mira sa nu se gaseasca pe site la ministerul agriculturii si organizmele de certificare acreditate.

Acordarea certificarii presupune verificarea unei liste lungi de conditii. Tre' facute analize chimice la sol, sa se constate ca nu s-a ingrasat chimic si ca nu s-au folosit pesticide sau ierbicide sintetice. Tre' verificata sursa de apa de poluare chimica. Tre' verificata samanta, ca nu e nici modificata genetic si nici tratata chimic. Tre' auditat tot procesul de productie, sa se verifice ca n-are cum sa aibe loc contaminare chimica. Si mai o gramada de chestii pe care eu nu le stiu in detaliu. In plus, de la prima verificare pana cand chiar ai voie sa pui eticheta tre' sa treaca cativa ani - controlul se face oricum periodic, si de multe ori prin surprindere. E logic ca o asemenea acreditare sa coste.

Pe de alta parte, treaba asta cu bio e o chestie serioasa. Dat fiind ca majoritatea chestiilor bio se duc in strainatate, unde-s mai multi oameni constienti de efectele unei alimentatii chimizate asupra sanatatii, nu-ti permiti sa ai o acreditare bio de la o firma de doua parale, ca nu-ti mai cumpara clientul marfa. Mai mult, treaba se bazeaza pe relatii de incredere intre organisme de acreditare si certificare din diverse state - adica daca un organism de certificare din Ungaria, nu musai singurul, zice ca organismul de certificare din RO e de doua parale, ai sanse cam 100% ca marfa ta sa nu fie considerata bio in Ungaria, si dupa Ungaria sa te mai ia la intrebari si organisme de certificare din Franta sau Germania. Asa ca nimeni nu se risca, nici certificatorii la smecherii, nici cei care cumpara o certificare la una dubioasa. Sau, daca se risca, dau chix relativ repede, in sensul ca certificarea lor isi pierde valoarea.

Sa ma scuze stimata doamna, dar este total pe dinafara problemelor.
Nu stiu ce meseria are, dar la subiect este cu totul in afara subiectului.
Domnia sa nu a auzit niciodata de norme si de nerespectarea acestor de catre marii producatori si de marii "desfacatori de produse".
Desfacatorii de produse, numiti generi supermarket-uri sunt cei mai mari "ilegalisti", deoarece lipesc etichete pe produse din interese comerciale, iar acestea de fapt sunt alceva decat se scrie pe etichetele contrafacute.
Poate ca auitat ca aceste "puturoase" de supermarketuri au luat amenzi peste amenzi, iar in tari cum ar fi Franta, Austria sau Ungaria au puzderie de reclamatii penale si civile cu sute de milioane de euro despagubiri pentru minciuna si proasta gestionare a a cestor produse.
Asa ca, tot in batatura sunt adevaratele produse si nu in rafturile jegoase ale "magazinelor specializate"!

Anume in carnea ursilor polari a fost gasit DDT. Dat fiind ca DDT inca se foloseste pe scara larga in anumite zone ale lumii (ba chiar exista oameni de stiinta care sustin folosirea sa), si ca timpul de injumatatire e de cativa zeci de ani, e inevitabil ca in timp acesta sa nu ajunga si in ocean, si de acolo in pesti, de unde ajunge in faina de peste cu care-s hranite vitele, de unde ajunge in sol si in zone unde nu se mai foloseste DDT ca insecticid. Si DDT nici macar nu e singura substanta de acest gen.

Din cauza asta e efectiv imposibil sa produci alimente necontaminate chimic oriunde pe pamant, altfel decat in sere (de ex. hidroponic, asa cum fac olandezii, doar ca alea sunt chimizate din fabricatie - cresc pe benzi perforate care plutesc pe o solutie chimica de nutrienti). O certificare bio spune doar ca tu faci un efort rezonabil de a evita contaminarea chimica a alimentelor. Daca bio ar insemna contaminare zero, nimeni de pe glob, nici taranul din piata care ingrasa doar cu balegar de la vitele proprii, n-ar avea cum sa produca bio.

Ca sa n-ai impresia ca sunt fan al chestiilor certificate bio: eu cumpar de la hipermarket doar hartie de buda sau chestii exotice gen lapte de cocos. Inclusiv lamai sau ananas, chit ca vin din aceleasi depozite, le iau din piata. Dar asta nu inseamna ca o certificare bio e complet lipsita de valoare.