Când Noul Cinema Românesc/Noul Val a fost sărbătorit la împlinirea unui deceniu, cumva a început să i se cânte şi prohodul. Întrebarea circula încă din 2010 – “Mai suntem sau nu mai suntem pe val?”, “Ce ar trebui să urmeze acum?”. “Festivităţile” de 10 ani (ca şi cea de faţă) au tendinţa, chiar şi iraţional, să închidă o epocă. Valabilitatea acesteia e, oricum, limitată.
În 2011 pe marile ecrane de la noi au intrat cam 20 de filme româneşti. Unele meritau atenţie, altele nu. Cel mai mare număr de spectatori, 26.788 (conform cinemagia.ro) a făcut “Naşa”, comedia semnată de Virgil Nicolaescu şi Jesús del Cerro. Nu e un scor grozav. Anul trecut, “Eu când vreau să fluier, fluier”, debutul lui Florin Şerban, a fost cel mai bine situat film românesc la box office, cu peste 55.000 de bilete vândute.
Dar box office-ul nu are vreo legătură cu calitatea filmului. Cel mai notoriu exemplu e “Garcea şi oltenii”, care în 2002 a fost văzut de 252.000 spectatori. La cealaltă extremitate se află filme apreciate la festivaluri importante şi care acasă nu stârnesc interesul publicului.
Că nu e vorba doar de respingerea unui anumit tip de cinema sau de lipsa de empatie cu abordarea neorealistă o demonstrează “Crulic – Drumul spre dincolo”, remarcabilul documentar de animaţie realizat de Anca Damian pe marginea cazului real al românului mort prin înfometare într-o închisoare poloneză, în 2007.
"Crulic, drumul spre dincolo"
Foto: Hotnews
După o lună de rulare (în şase copii, totuşi), “Crulic…” n-a tentat decât puţin peste 1.000 de spectatori. Să vedem cât va face în Polonia, ţară coproducătoare a filmului care se poartă ca un producător principal la cât de mândră e de el. În Polonia, unde “Crulic…” intra în această lună, un film autohton poate face şi 300.000 de spectatori în primul weekend (cum s-a întâmplat recent.).
Regretul cel mai mare al Ancăi Damian legat de film este că nu i-a fost recunoscută pe deplin originalitatea şi că unii comentatori “au ezitat să puncteze noutatea de limbaj cinematografic ca atare.”
Nefiind nici documentar, nici ficţiune si nici chiar animaţie (animaţia este de fapt un mix de tehnici din pictură, video-art şi animaţie), filmul devine unic în felul lui. Această unicitate nu înseamnă‘ciudăţenie’, ci valoare, spune Anca Damian.
Filmul a avut o geneza lungă şi complicată. După ce a fost singurul român care a avut acces la dosarul Crulic în Polonia, Anca Damian şi-a văzut proiectul respins la concursul de finanţare de la CNC, câştigând anul următor, după ce primise deja finanţare din Polonia (mai ales de la Polish Film Institute, cea mai importantă instituţie poloneză de resort).
Chiar ştiind azi că realizarea filmului urma să fie laborioasă, nu ar fi existat altă alegere, comentează regizoarea. Indiferent cât de greu sau de uşor e un drum, nu poţi să nu-l faci. Iar drumurile mai grele îţi oferă mai multe şanse de reuşită. Nu e deloc paradoxal - orice încercare te obligă să sapi în profunzime, ca să o depăşeşti.
"Crulic - Drumul spre dincolo"
Regie: Anca Damian
Scenariu: Anca Damian
Voci: Vlad Ivanov, Jamie Sives
Menţiune Specială – Locarno
„Din dragoste, cu cele mai bune intenţii”
Tot la Locarno 2011 a participat în Competiţia Internaţională şi al doilea lungmetraj al lui Adrian Sitaru, care a fost distins aici cu Premiul de regie şi Premiul de interpretare masculină (Bogdan Dumitrache).
Plecând de la o întâmplare autobiografică, Sitaru face o tragi-comedie mai mult comică (semn că s-a detaşat probabil de respectivul moment) şi cu o echipă de actori bine ţinută în mână, despre cum îţi scapă lucrurile printre degete tocmai atunci când încerci să controlezi tot.
Filmul a adus o inovaţie stilistică în peisaj. Dacă în filmul său de debut Sitaru folosise POV-ul (“Point of View”) filmând din unghiul celor trei personaje principale, acum împreună cu directorul de imagine Adrian Silişteanu a schiţat un pic altceva.
Adrian Silisteanu explică:
Imagine din "Din dragoste, cu cele mai bune intentii"
Foto: Hotnews
"Am păstrat conceptul unghiurilor subiective, dar acestea au fost mult mai stilizate, mai puţin naturaliste. Nu am mai încercat să reproducem mişcarea ochilor aşa cum ne-am imaginat-o la “Pescuit sportiv” şi cum credeam că se întâmplă în mod fizic.
Am mers pe o abordare în care camera s-a mişcat mult mai puţin. Am avut întotdeauna unghiul subiectiv al unuia dintre martorii la situaţia pe care o filmam, dar camera a panoramat foarte puţin".
"Din dragoste, cu cele mai bune intenţii"
Regie: Adrian Sitaru
Scenariu: Adrian Sitaru
Cu: Bogdan Dumitrache, Nataşa Raab, Marian Râlea, Alina Grigore
Premiul de regie şi Premiul de interpretare masculină – Locarno, 2011
“Loverboy”
Cătălin Mitulescu era aşteptat de cinci ani cu al doilea lungmetraj ca regizor. Între timp a lansat alţi regizori şi a scris scenarii. “Loverboy” se integrează unui gen de cinema pe care cineastul pare să îl agreeze în ultima vreme: unul care se adresează publicului, deşi e inspirat din realitatea imediată.
Că “Loverboy” a fost gândit ca un film de public – mai ales cel tânăr, o demonstrează până şi afişul. După ce a scris mai multă vreme o poveste, Mitulescu a modificat-o atunci când a auzit de existenţa aşa-numiţilor “loverboys” – proxeneţi care racolează fete pentru prostituţie prin metoda îndrăgostirii.
Filmul a fost promovat intens pe reţelele de socializare şi din octombrie până acum a reuşit să fie văzut, conform cinemagia.ro, de 12.042 de spectatori, mai mult faţă de cât a fâcut, de pildâ, “Bunâ! Ce faci?”, (de Alexandru Maftei), promovat ca prima comedie romantică autohtonă realizată după mult timp şi care a făcut aproape 10.000 de spectatori în 11 săptămâni de rulare.
Cătălin Mitulescu spune azi că “Loverboy” a avut succes mai ales online. Avem aproape 25.000 de fani pe Facebook, ceea ce e foarte mult pentru un film. Prin campanie am trimis semnale spre un public până în 20 de ani care aştepta filmul pe net. Am crezut că cinefilii o să meargă oricum la cinema şi n-am făcut campanie deloc în sensul ăsta.
Imagine din "Loverboy"
Foto: Hotnews
Filmul poate fi văzut în continuare pe webkino.ro - site deschis în 2011 odată cu “Periferic”, care a fost primul film românesc lansat concomitent în săli şi pe net. Pe webkino.ro unde a intrat în 28 noiembrie şi unde poate fi vizionat la preţul de 2 euro + TVA, “Loverboy” are deja 374 de Like-uri.
Autorul, care si-a petrecut ultima perioadă promovând filmul, spune referindu-se la discuţiile pe care le stârneşte “Loverboy” printre spectatori că cel mai mult îi plac cele în care se vorbeşte despre cine e mai tare - fata sau băiatul, şi despre ce se întâmplă după ce filmul s-a terminat.
"Loverboy"
Regie: Cătălin Mitulescu
Scenariu: Cătălin Mitulescu, Bianca Oana, Bogdan Mustaţă
Cu: George Piştereanu, Ada Condeescu, Ion Besoiu, Clara Vodă
Prezentat în secţiunea "Un Certain Regard" - Cannes 2011
“Visul lui Adalbert”
Cu o finanţare care a durat doi ani şi multe probleme în timpul productiei, debutul în lungmetraj al lui Gabriel Achim a avut avanpremiera în cadrul Festivalului Transilvania, după care regizorul producător a decis să-i facă premiera în primăvara lui 2012.
Promovat pe http://noapteamagica.ro, “Visul lui Adalbert” e o comedie neagră ce valorifică perioada comunistă raportându-se la câştigarea de către echipa de fotbal Steaua Bucureşti a Cupei Campionilor Europeni (7 mai) şi la catastrofa de la Cernobîl (26 aprilie 1986), cărora le adaugă Ziua PCR - 8 mai 1986, când se
Imagine din "Visul lui Adalbert"
Foto: Hotnews
desfăşoară de fapt acţiunea filmului.
Producţia a fost însoţită de o căruţă de ghinioane. Multe sunt deja uitate, dar cele mai proaspete ies mai greu din memorie.
Gabriel Achim îşi aminteşte două:
"M-am dus la Paris să fac mixajul final pentru copia de 35 mm. Am mers la Cristinel Şirli, care a reuşit în ultima secundă să-l amâne pe Polanski cu “Carnage”. Oricum, timpul era super scurt – trebuia să lucrăm 16 ore pe zi ca să terminăm. Numai că, exact când calculam la secundă şi aveam emoţii că n-o să-l terminăm (trebuia să fim în timp pentru consultantul Dolby care face encodarea) Polanski s-a răzgândit şi a cerut la mixaj. A fost demenţă, Cristinel n-a mai dormit, dar am avut noroc că Polanski se trezeşte mai târziu şi întârzie , aşa cş am reuşit să-l terminăm la secundă!"
Recent, a trebuit să trimitem un hard cu imagini pentru un test de laborator la Belgrad. Dar când am trimis noi pachetul s-a nimerit ca la Belgrad să fie cea mai ceţoasă zi din ultimii 20 de ani, aşa că niciun avion n-a aterizat. Hardul s-a plimbat de la Bucureşti la Veneţia, de la Veneţia la Leipzig, de la Leipzig la Budapesta şi de acolo a ajuns în sfârşit la Belgrad. Tipic pentru acest film!
"Visul lui Adalbert"
Regie: Gabriel Achim
Scenariu: Cosmin Manolache şi Gabriel Achim
Cu: Gabriel Spahiu, Doru Ana, Anca Androne, Ozana Oancea, Mimi Brănescu, Paul Ipate
Premiul Special al Juriului - Tallin „Black Nights” Film Festival 2011
Un fel de concluzii
- Acest serial şi-a propus să rememoreze momentele cele mai importante pentru ceea ce a fost numit fie Noul Val, fie Noul Cinema Românesc şi care, dincolo de titulatură, a împrospătat modul de a face film în România.
- Explozia acestei generaţii a avut şi şansa unui “timing” bun. A venit exact când lumea cinematografică era pregatită să primească o nouă vedetă şi nici nu exista altă concurenţă. Unul dintre efectele acestui succes e faptul că bună parte din filmele realizate de cineaştii români sunt azi coproducţii internaţionale – cu atât mai mult când sunt regizate de cineaşti din generaţiile recente.
- Din păcate, întregul pomelnic de premii internaţionale n-a reuşit să reaşeze pe criterii valorice sistemul prin care banii publici sunt împărţiţi pentru finanţarea filmelor. Tot ce a reuşit acest “deceniu de împliniri măreţe” a fost să echilibreze o balanţă.
- În continuare, finanţările se dau după regula compromisului – sunt finanţaţi regizori care au dat rezultate sau care merită sa fie susţinuţi, dar şi regizori netalentaţi, fără “succesuri” de critică, public sau festivaluri, dar agreaţi pe alte filiere.
- La un an după Palme d’Or, adica în 2008, Cristian Mungiu spunea într-o revistă bucureşteană: “Există o şmecherie atât de înrădăcinată la noi, o corupţie şi o solidaritate în mediocritate şi interes atât de copleşitoare încât, la un moment dat, e mai realist s-o laşi baltă cu salvatul societăţii şi/sau al cinematografiei şi să încerci măcar să te salvezi pe tine”. Asta se întâmplă, probabil, în acest moment.
Citeste si celelalte episoade ale serialului "10 ani cu filmul romanesc":
