VIDEO Imensa neintelegere dintre copii si parintii lor

de dr. Vlad Stroescu     HotNews.ro
Marţi, 2 septembrie 2014, 8:50 Actualitate | Esenţial

dr. Vlad Stroescu
Foto: Hotnews
Adevărul e că majoritatea părinților care au dat, cel puțin o dată, în copilul lor, nu sunt monștri. Sigur că există excepții, cazurile patologice prezentate la știrile de la ora cinci. Dar patologia e mereu cumplit de simplă. Viața obișnuită e mult mai complicată și mai nuanțată.

Așa că primul lucru pe care vreau să-l spun e că bătaia copiilor nu e nimic excepțional. E o întâmplare din nenumărate familii obișnuite, cu oameni care pot fi numiți normali. Să consideri că toți acești părinți au ceva greșit în ei înșiși e o eroare fundamentală de atribuire. Patologia nu e a individului, ci a gestului, a relației dintre copii şi părinţii lor.


Imaginați-vă următorul scenariu – vă previn, e un scenariu banal și neinteresant: vii acasă obosit de la serviciu. Probabil mult mai târziu decât ar trebui să vii. E un serviciu care te omoară lent, dar n-ai ce face, pentru că trebuie să-ți hrănești copilul. Șefii nu au nevoie de prea mult ca să te înlocuiască. Și după aia nu mai ai cu ce să plătești creditul care pune un acoperiș deasupra capului copilului tău.
 
Te-ai obișnuit cu serviciul ăla, rutina te ține pe linia de plutire, îți amorțește luciditatea existențială ca să zic așa, dar nu uiți cu adevărat că acolo e micul tău iad personal. Ai vrea ca măcar acasă să scapi de griji. Să fii lăsat un pic în pace, să-ți revii, să nu faci nimic. În schimb, copilul ăsta pentru care te spetești, sacrificând tot ce ai, îți distruge fără menajamente picătura prețioasă de liniște.
 
Nu te înțelege, cum ar putea? Vrea să fie scos la plimbare, vrea înghețată, nu vrea să mănânce legumele, vrea să îți ia smartphone-ul sclipicios, plânge din nimica toată, dar ăsta nu e plâns, e urlet, un urlet fără lacrimi de iar o să te reclame vecinul de palier. Nu, copilul tău nu te înțelege, e doar un puști.
 
Dar mult, mult mai grav e că nici tu nu îl înțelegi pe el pentru că nu știe cum să-ți spună mai limpede că are nevoie imperioasă de prezența și afecțiunea ta imediată. Și atunci urlă, se dă cu fundul de pământ, aruncă în joc tot ce are. E totul de fapt o imensă neînțelegere, o eroare de transmisiune a  mesajului în ambele direcții.

Și atunci instinctele tale preiau frâiele. Te întorci la cele mai simple semnale de comunicare, cele străvechi, din zorii barbari ai omenirii și din regnul animal. Recurgi la violență. Creierul tău animalic, trezit brusc la viață, scapă de cenzura lobului frontal și... jap, o scatoalcă. El știe că cea mai eficace învățare este cea prin pedeapsă. Lecțiile astfel învățate nu se uită niciodată.

Dar e o lecție mizerabilă, pentru amândoi. Și tocmai prin durabilitatea ei e toxică și rea. Ce transmiți tu nici măcar nu are cuvinte. Că dacă ar avea, nu ar fi nevoie de violență. Nu e o rezolvare a comunicării, e pasul următor al eșecului.
 
Copilul învață că, dacă nu reușește să ajungă la tine, îl va durea fizic. Data viitoare, fie va supralicita mesajul, fie va prefera să tacă, internalizând lecția singurătății, pe care toți o primim din când în când. Și e doar un copil.

Dar și tu ești doar un om. Vârsta adultă nu te-a făcut invulnerabil, nu ți-a anulat dreptul de a nu fi singur. Scopul familiei ca “celulă a societății” este tocmai un minimum garantat social de solidaritate. Familia ar trebui să fie  protejată cumva. În România, cel puțin, nu e.
 
În România, duminica liberă e un lux. Toate spațiile comerciale trebuie să meargă, din zori și până în seară, pentru ca norocoșii care nu lucrează în ziua aia să aibă unde să își ducă familia și să nu trebuiască să schimbe două vorbe cu membrii ei. E singurul compromis acceptabil și încă o verigă în lanțul vicios.
 
În România nimeni nu dă doi bani pe faptul că copilul tău are nevoie de tine. Familia dăunează productivității. În România, bărbatul are dreptul, cică, la o lună de concediu paternal, per viață de copil. E extrem de puțin, dar e un drept legal, nu ar trebui nici măcar comentat. Aș vrea să văd angajatorul care nu comentează dreptul ăsta.
 
O protecție adevărată a copilului nu înseamnă alienarea lui de părinte. E foarte ușor să arăți cu degetul pe părintele care dă în copil. Mult mai benefic ar fi să întindem o mână amândorura.
 
Pentru fiecare psihopat care își bate sistematic copilul, există zece mii de părinți care dau în copil pentru că sunt dezorientați, singuri și într-o acută suferință care apoi devine surdă și cronică, și pentru care zidurile inviolabile ale fortăreței familiei devin zidurile unei închisori asediate, în afara cărora nicio cerere de ajutor nu e auzită.

Întinde toate degetele de la mână, cititorule.























21868 vizualizari

  • +13 (13 voturi)    
    părere (Marţi, 2 septembrie 2014, 9:12)

    Arl [utilizator]

    Un articol de bun simț , departe de altele, duse în extrem.
  • -1 (13 voturi)    
    Exista solutii pentru violenta? (Marţi, 2 septembrie 2014, 9:19)

    ValiPi [anonim]

    Discutia de mai sus e confuza si amestecata. pe de o parte se dezbate violenta parintilor fata de copii, pe de alta parte alienarea sociala.
    ignora cumva sursa problemei: sursav violentei si ignora complet discutiia despre solutii.
    e un soi de frectie.
    violenta exista, pur si simplu. Iti bati copilul fiindca poti, esti mai puternic, iar el te enerveaza ca nu asculta, sau te enerveaza pur si simplu,
    iar tu il inveti cea mai importanta lectie in viata: fereste-te de cel puternic, ca ti-o trage!.
    pe de alta parte, se promoveaza o viziune complet pozitivista asupra educatiei, orice forma de agresiune fiind exclusa.
    e buna teoria asta si-i pregateste perfect pentru o viata in care violenta e zilnica?
    solutii impotriva violentei?
    cred ca glumiti!
    copii musulmani invata de mici ce inseama decapitarea, tinand capetele dusmanilor in mana, iar voi va propuneti sa-i nu-i dati o palma la fund copilului?
    ha, ha!
    Iar vorba cu "bataia e rupta din rai e crestina 100%":
    "Nu cruta pe feciorul tau de pedeapsa; chiar daca il lovesti cu varga, nu moare. Tu il bati cu toiagul, dar scapi sufletul lui din imparatia mortii." (Pilde 23, 13-14),
  • +10 (12 voturi)    
    foarte pertinent (Marţi, 2 septembrie 2014, 9:24)

    gigel [anonim]

    articolul
    • +1 (11 voturi)    
      nu sunt de acord cu articolul (Marţi, 2 septembrie 2014, 9:38)

      Humbert [anonim] i-a raspuns lui gigel

      imi pare rau, nu exista scuze pentru a lovi un om mult mai slab fizic decat tine, mult mai vulnerabil la violenta si, culmea, om pe care pretinzi ca-l iubesti cel mai mult pe lume.

      lucrurile scrise in articole sunt motive, dar nu pot fi scuze. pentru ca la fel putem justifica violenta domestica, si violenta in general: eram obosit si nervos de la serviciu si mi-a scapat.

      apoi urmeaza: eram iritabil si bausem un paharel, asa ca i-am crapat capul cu un topor.

      ORICE motiv ai avea, ORICAT de intemeiat sub aspect psihic, nu ai voie sa lovesti copilul, si pe nimeni in general.

      este nociv din toate punctele de vedere si este incorect.

      poti sa lovesti un sac de box sau poti sa te dai cu capul de pereti daca viata pe care o duci e prea mult pentru tine.
      • +8 (8 voturi)    
        mda (Marţi, 2 septembrie 2014, 11:17)

        electron [anonim] i-a raspuns lui Humbert

        Articolul nu vrea sa prezinte scuze. Articolul explica o stare de fapt.
        Da nu ii frumos sa lovesti pe cineva indiferent de motiv, si cu atat mai mult un copil. Dar oamenii nu sunt perfecti si astfel de lucruri se intampla indiferent de cat de destept/prost, educat/needucat esti.
        Poti sa citesti oricate articole, carti, reviste despre cum sa faci si sa nu faci ca la un moment dat se intampla.
        Copii au un dar de ati testa limitele rabdarii prin energia pe care o au, prin curiozitatea lor, prin nerabdarea lor si multe altele. Inainte de a avea copii poti sa spui eu nu o sa fac niciodata asta sau astalalta, cand vine pe lume ala micul planurile se schimba, pentru ca nu sunt doi copii la fel. Poate copilul este foarte cuminte ii zici o data sa faca ceva si face, sau sa nu faca ceva si nu mai face. La fel de bine poate sa fie un mic tiran si degeaba ii zici un lucru de 5 de 10 ori ca nu vrea si cu asta basta.
        O sa vina filozofii ca ai copilul asa cum il cresti/inveti.
        Asta nu este o stiinta exacta depinde foarte mult de personalitatea copilul, cu unii unele metode functioneaza, cu altii nu.
        Haideti sa nu ne cramponam pe problemele relativ minore ca un parinte si-a pierdut cumpatul si i-a dat o palma peste fund la copil. Sunt cazuri mult mai grave de abuzuri, neglijarea copiilor, analfabetism etc care trebuie rezolvate prima data pe urma sa ne uitam la restul
        • +2 (8 voturi)    
          nu e chiar asa (Marţi, 2 septembrie 2014, 12:25)

          Humbert [anonim] i-a raspuns lui electron

          articolul are cel putin o tenta justificatoare prin ideea ca uneori instinctul este mai puternic si preia controlul si prin ideea ca e vina societatii care ne alieneaza.

          problema mea cea mai mare este ca descarcarea prin violenta asupra copilului este o solutie simpla pentru parinte de a scapa de o tensiune.

          asta e o dovada de egoism monstruos: te descarci pe cel mai la indemana om si pe cel mai putin capabil sa riposteze.

          atat timp cat nu-mi trece prin cap sa lovesc colegii de la serviciu, care uneori ma enerveaza cumplit, inseamna ca decizia de a lovi copilul este si o mare dovada de lasitate, pentru ca stiu ca daca lovesc un coleg exista consecinte grave, insa daca-mi lovesc propriul copil, scap basma curata si ma si simt mai bine dupa aia.

          nu? argumentele din text pot foarte bine sa functioneze si pentru a explica tentatia de a fi violent cu colegii de serviciu, sau cu oameni de pe strada. de ce le acceptam pentru copii dar nu le acceptam pentru o alta persoana?

          eu am 2 copii, nu vorbesc din auzite. uneori ma scot din sarite considerabil, uneori sunt terminat dupa munca, insa NICIODATA nu m-a trecut prin cap sa-i lovesc.

          deci se poate.

          iar cei care sustin ca violenta are valente educative, ei bine, sunt pur si simplu cretini.

          violenta nu face decat sa imprime frica. este posibil ca acel copil sa corecteze pe viitor comportamentul prost, dar asta numai in aparenta, pentru ca o face de frica, nu pentru ca ar constientiza ca acel comportament este indezirabil in el insusi.
          • +3 (3 voturi)    
            Analogia e gresita (Marţi, 2 septembrie 2014, 19:15)

            Skipper1 [utilizator] i-a raspuns lui Humbert

            Nu aveti dreptul si autoritatea de a va corecta colegii adulti impotriva vointei lor, in schimb aveti autoritatea si responsabilitatea de a va corecta copiii propri.

            Nu zice nimeni ca pedeapsa corporala e obligatorie. Daca merge fara, e foarte bine. Totusi nu generalizati experienta personala.

            Nu va cunosc, dar sunt 100% sigur ca sunt lucruri pe care nu le faceti din frica (de amenda, de puscarie, de ranire etc). Sa fim realisti.
        • +8 (8 voturi)    
          perfect de acord (Marţi, 2 septembrie 2014, 12:34)

          Dan [anonim] i-a raspuns lui electron

          Aveti perfecta dreptate. Avem noi romanii un dar de a prelua de la altii, cu intarziere, teme de dezbatere publica, in timp ce in societatile civilizate, de unde au fost preluate, au inceput deja sa apara serioase semne de intrebare fata de teoria care abia acum este dezbatuta la noi.

          Ai un copil de doi ani, aprig si curios. De cate ori se vede singur, ia orice obiect ii vine in mana si il baga in priza. Normal ca toate prizele sunt acoperite, insa dimineata, in graba, ai scos aparatul de tantari si ai uitat sa pui capacul prizei. Poti sa stai o saptamana sa ii explici copilului ca fapta lui poate sa-i puna parul pe bigudiuri, garantat nu va intelege. Poti sa-i promiti ca daca mai face nu mai primeste sfanta ciocolata, va uita. Si atunci ce faci? Te apuci sa cauti pe internet sfaturi sau sa scrii nu stiu carui guru format in nu stiu ce terpaie ?! Sa fim seriosi. Il pleznesti peste manuta, nu prea tare sa-l invinetesti, dar nici prea anemic, sa nu simta.
          Ar fi bine sa nu cadem in extreme. Nu orice palma data se numeste bataie.

          Pe de alta parte, exact cum spuneati, sunt probleme mult mai grave pe care le ignoram, ocupati cu teme false. Dupa parerea mea, a nu-ti scolariza copilul sau a-l impiedica sa mearga la scoala este, prin efectele pe termen lung, o crima care ar trebui mult mai aspru condamnata si chiar pedepsita decat o palma data, meritat sau nu unui copil.

          Stiu oare adeptii teoeriei educatiei fara constrangeri cati copii nescolarizati (analfabeti) sau cu abandon scolar sunt in romanica?
          Sunt convins ca veti gasi multe personalitati care va vor povesti ca viata grea, plina de constrangeri si violente, i-au motivat sa isi depaseasca conditia. Insa cu siguranta nu veti gasi pe nimeni care sa spuna ca a reusit in viata fara scoala si fara munca.
          • +1 (1 vot)    
            referito la ultima fraza (Marţi, 2 septembrie 2014, 13:35)

            hatru [utilizator] i-a raspuns lui Dan

            Stimate domn, dumneata nu te uiti la tv. e drept si eu l-am exmatriculat de mult. Totusi, TOTUSI, sunt zeci de exemple care va contrazic.
            • +1 (1 vot)    
              fara tv (Marţi, 2 septembrie 2014, 14:54)

              Dan [anonim] i-a raspuns lui hatru

              Ma iertati. Nu caut modele la televizor, iar cei pe care dnevoastra ii considerati contraexemple nu ii trec la categoria ”personalitati”, adica cei care au realizat ceva in viata. E drept ca la noi este o situație anacronica in care prostia, nesimtirea, hotia si minciuna au ajuns nu doar sa fie valorizate la tv dar chiar sa conduca natzia. Am convingerea ca este o perioada de tranzitie, de maturizare sociala, care va trece iar valorile adevarate se vor impune.
        • -3 (5 voturi)    
          @ electron (Marţi, 2 septembrie 2014, 13:46)

          Ciobanul Bucur [utilizator] i-a raspuns lui electron

          " La fel de bine poate sa fie un mic tiran si degeaba ii zici un lucru de 5 de 10 ori ca nu vrea si cu asta basta."
          - Am o nepoica de 6 ani, la ingrijirea careia ajut si eu. E super inteligenta, ascultatoare de cele mai multe ori. Exceptia care ne face mari probleme e faptul ca seara refuza sa mearga la culcare, doreste sa se joace in continuare.
          In urma cu un an am procedat asa: am negociat cu ea sa mearga la culcare, a refuzat categoric, ca de obicei. I-am spus: "Daca nu megi la culcare pana numar la 3, iti voi da o palma la popou". Nu a luat in seama. Am numarat rar, cu palma ridicata amenintator si imediat dupa 3 i-am dat o palma, dar tare, la popou. A plans, dar a mers la culcare imediat.
          - De atunci, cand, uneori, refuza sa mearga la culcare, negociez cu ea si, daca tot nu e de acord sa mearga la culcare, ii spun asa: "Esti fetita mare, nu vrei sa asculti, atunci te numar" si ridic palma amenintator. Spun "1" si absolut de fiecare data spune "Bine, de acord" si porneste imediat spre baie, apoi la culcare.
          - Nu stiu daca e bine cum procedez, dar e eficient. Tu, "electron", care vad ca esti in tema, ce zici? Dar autorul articolului, ce zice?
          - Oricum, consider ca cea mai mare greseala e sa-l bati pe copil DUPA ce a facut ceva rau, ca pedeapsa, chiar daca i-ai mai sus sa nu faca acel lucru; el uita de interdicia respectiva.
          • +1 (7 voturi)    
            vita manata cu bata (Marţi, 2 septembrie 2014, 14:40)

            Humbert [anonim] i-a raspuns lui Ciobanul Bucur

            felicitari, ati reusit sa terorizati un copil si sa-l constrangeti sa faca ce doriti prin amenintarea folosirii fortei - adica sa-l manati cu bata, ca pe o vita.

            dar ce-i drept, v-a rezolvat problema cu dormitul. puteti sa rezolvati asa orice problema cu copilul, sa stiti - doar sa o amenintati cu bataia.

            pentru ea este o buna lectie de viata - sa nu va mirati cand va alege sa-si pocneasca colegii cu care va avea mici diferende, pe orice tema.

            dar dvs folositi aceeasi "tehnica de negociere" si cu persoane adulte?

            a, nu?! sa fie cumva pentru ca va e teama sa nu va dea aia o palma la popou inapoi?

            bun asa, bine ca ati gasit unul mai slab care nu poate da inapoi, sa-l terorizati in continuare.
            • 0 (2 voturi)    
              Revin (Marţi, 2 septembrie 2014, 16:13)

              Ciobanul Bucur [utilizator] i-a raspuns lui Humbert

              @ Humbert.
              Apreciez faptul ca ati dat un raspuns prompt la intrebare mea, desi tonul imi creaza un oarecare disconfort.
              Astept in continuare opinii legate de modul in care ar trebui sa procedez aunci cand se face ora 22 sau peste, cand urmeaza sa se trezeasca la ora 7 iar ea insista ca nu ii e somn, ca vrea sa se joace in continuare, se aseaza jos, rade si nu vrea sa cedeze la indemnurile calme dar ferme de a merge la culcare. De cele mai multe ori intelege in cele din urma si e de acord, dar uneori nu cedeaza si nu cedeaza. Ce trebuie sa fac in aceste cazuri? In opinia mea, amintirea acelei palme e suficienta sa o faca sa cedeze, eu nefiind pus in situatia de a o mai repeta. In definitiv, pedepsele punitive legale contra celor care incalca cu buna stiinta legea nu sunt determinante in a-i face sa nu le comita?
              Poate imi da un raspuns chiar dl. Stroescu.
              • +2 (4 voturi)    
                solutii de culcare (Marţi, 2 septembrie 2014, 18:30)

                Humbert [anonim] i-a raspuns lui Ciobanul Bucur

                exista multe solutii:
                - stabiliti o rutina si tineti-va de ea
                - explicati copilului din timp care este programul serii
                - transformati culcatul si dormitul intr-o placere, nu intr-o corvoada (copiii mei merg seara la culcare chiuind de bucurie)
                - eliminati televizorul din viata copilului, macar seara, ca este stimulant nervos
                - da, cum zice cineva mai jos: consumati energia copilului prin activitate fizica
                - asociati culcatul cu o activitate placuta (de ex. ii spuneti o poveste sau povestiti cu ea ce s-a intamplat in ziua aia si faceti planuri pentru a doua zi)

                sunt multe solutii, trebuie un pic de informare.

                sigur ca majoritatea functioneaza daca sunt implementate de la inceput

                e si normal ca nu vrea sa se culce daca are ceva mai bun de facut (sa se joace)

                copilul este un OM cu o agenda proprie, copilul nu exista ca sa raspunda la ordinele parintilor

                ca nici dumneavoastra nu va convine sa va ordone cineva ce sa faceti, cand aveti chef sa faceti exact opusul, nu?
                -
                • 0 (4 voturi)    
                  Idealisme (Marţi, 2 septembrie 2014, 19:28)

                  Skipper1 [utilizator] i-a raspuns lui Humbert

                  Solutiile propuse sunt foarte bune, dar ce faci daca si dupa asta refuza sa asculte? Poate exemplul cu culcatul e unul dintre cele usoare, dar sunt alte situatii care nu sunt asa simple.

                  "copilul este un OM cu o agenda proprie, copilul nu exista ca sa raspunda la ordinele parintilor"

                  Copilul este un om in formare. Parintii exista ca sa il ajute pe copil sa isi faca o "agenda" care sa contina obiceiuri benefice. Procesul se numeste EDUCATIE.

                  "ca nici dumneavoastra nu va convine sa va ordone cineva ce sa faceti, cand aveti chef sa faceti exact opusul, nu?"

                  Totusi la serviciu acceptati sa vi se ordone, de catre cel care va plateste. Ca sa va dau un exemplu din aceeasi analogie (aberanta).

                  Parintele si copilul nu sunt pe acelasi nivel. Parintele are rolul si responsabilitatea sa invete si sa educe copilul, nu sa-l lase sa faca ce are chef.

                  Sigur ca e ideal ca sa nu se ajunga la "violenta".
          • +2 (2 voturi)    
            Parere (Marţi, 2 septembrie 2014, 18:00)

            Gheorghe [anonim] i-a raspuns lui Ciobanul Bucur

            Dle Bucur, copilul are multa energie. Incercati o plimbare in parc sau macar pe strazi cam cu o ora inainte de culcare.. incercati sa ii canalizati si consumati energia si poate va voi sa mearga la culcare.
      • 0 (4 voturi)    
        articol (Marţi, 2 septembrie 2014, 13:40)

        lip [anonim] i-a raspuns lui Humbert

        Nu esti de acord cu articolul? Din pacate aceasta este realitatea. Un articol care nu cauta motive sau scuze, ci explica motive/ fapte. Am observat ca in ultimul timp au aparut tot felul de carti care te invata cum sa iti cresti, cum sa-ti educi copilul ,insa nu am auzit pana acum s-a fi aparut cartea care sa te invete cum sa gestionezi situatiile de stres. De fapt de aici porneste totul - STRESUL boala fara leac pentru care, din pacate nu exista metode de prevenire.
      • -1 (3 voturi)    
        Ba exista (Marţi, 2 septembrie 2014, 19:08)

        Skipper1 [utilizator] i-a raspuns lui Humbert

        O scuza ar fi atunci cand nu poti opri omul "mult mai slab fizic" prin alte metode non-violente.

        Cand ai epuizat toate celelalte metode, cand nu e declansata de enervare sau rautate, cand situatia e grava si cand ti-ai facut datoria de parinte pana atunci, pedeapsa corporala e justificata.

        Sunt impotriva violentei, dar sa nu uitam ca lumea in care traim nu e perfecta. Sigur ca ar fi ideal ca odrasla sa inteleaga cu vorba buna, dar de multe ori se intampla sa nu functioneze. Din pacate chiar si adultii se abtin sa faca anumite fapte rele nu din convingere, ci din frica.
      • 0 (0 voturi)    
        mihaiionica79@yahoo.com (Marţi, 2 septembrie 2014, 22:59)

        ionica [anonim] i-a raspuns lui Humbert

        esti un fraier asa crede un om care are impresia ca lucrurile de bun simt inca mai au trai.asa am crezut si eu.nu nu nu mai are valoare in vremurile noastre bun simtul
  • +3 (3 voturi)    
    Recomand (Marţi, 2 septembrie 2014, 12:37)

    Anonim [anonim]

    Recomand cartile lui Thomas Gordon si solutiile lui pentru situatiile in care adultii recurg la violenta.
    Pentru cine citeste engleza puteti citi acest articol
    http://www.naturalchild.org/guest/thomas_gordon.html
    In cultura noastra, in general, solutiile la probleme nu sunt subiecte de dezbatere. Nimeni nu se gandeste cum ar fi putut rezolva ALTFEL o problema, mai eficient.Asta este gresit, trebuie sa ne invatam mereu sa recalculam si reevaluam situatiile, numai asa putem merge mai departe, progresa.
    Eu cred ca violenta vine din frica. Cand parintele isi loveste copilul arata ca ii este frica ca nu mai poate avea control asupra copilului. Problema deci de fond este daca si cat i se respecta libertatea copilului. Copiii devin mai ascultatori atunci cand sunt ei lasati sa ia controlul asupra actelor lor, aceasta implicand asumarea consecintelor. Asta se poate face de la varsta foarte mica.
    • +2 (6 voturi)    
      violenta vine din frica (Marţi, 2 septembrie 2014, 13:11)

      Humbert [anonim] i-a raspuns lui Anonim

      impulsul de a fi violent vine din frica si din sentimentul ca nu ai control, nu practicarea violentei.

      atat timp cat exista multe situatii in care un om poate simti lipsa de control pe care sa vrea sa o restabileasca prin manifestarea impulsului violent, trebuie sa ne intrebam de ce violenta se manifesta in general doar asupra copiilor.

      adica repet: de ce nu ne pocnim colegii de serviciu cand ne fac sa ne simtim ca nu avem control si cand ne e frica?

      raspunsul este unul singur: pentru ca atunci cand lovesti un copil nu exista consecinte imediate pentru tine - nu ti se intampla nimic.

      iar asta este o treaba absolut mizerabila si orice incercare de a justifica asa ceva este un demers mizerabil
      • +1 (1 vot)    
        O chestiune de libertate (Marţi, 2 septembrie 2014, 15:06)

        anonim [anonim] i-a raspuns lui Humbert

        eu am spus altceva, anume ca miezul problemei este nerespectarea libertatii care, cred eu, este tot una cu nerespectarea demnitatii.
        Sa respecti vointa si libertatea oricarei persoane este un concept / o atitudine staina de cultura romana. Asta nu inseamna ca trebuie sa continuam asa; trebuie doar sa fie constientizata chestiunea. Demnitatea unei persoane este vitala.
        Nu conteaza mijlocul prin care libertatea este incalcata. Orice mijloc : violenta, manipulare, amenintare, intimidare este de condamnat.
        Un copil ascultator este veritabil asa atunci cand urmeaza regulile din propria lui vointa, nu fortat sau santajat sau ademenit in vreun fel sa o faca ( iti cumpar un joc, te las la desene, etc). Aceia sunt copii care ca adulti devin responsabili si contribuie pozitiv in societate pentru ca si-au insusit niste valori in care cred.
        • +1 (1 vot)    
          Teoria ca teoria... (Marţi, 2 septembrie 2014, 19:35)

          Skipper1 [utilizator] i-a raspuns lui anonim

          Putem vorbi de demnitate doar atunci cand exista si asumarea consecintelor pentru propriile fapte. Cat timp asta nu exista la copil, "demnitatea" este doar orgoliu, care trebuie modelat. DISCIPLINA este un alt lucru important pe care trebuie sa il invete copilul. Trebuie sa faca ce e bine, nu ce are el chef. Din nefericire, exista situatii in care trebuie sa oprim copilul de la ceva daunator, chiar daca el nu intelege asta. Daca e crescut si educat cum trebuie, cand va fi adult iti va multumi pentru o pedeapsa care desi l-a durut putin, l-a ajutat sa tina minte ca nu trebuie sa faca un anumit lucru.
          • 0 (0 voturi)    
            despre ce vorbim (Marţi, 2 septembrie 2014, 20:22)

            anonim [anonim] i-a raspuns lui Skipper1

            eu nu cred ca are vreo legatura demnitatea si respectul pe care il ai fata de cineva cu asumarea consecintelor.
            Demnitatea nu e data de altii, o ai tu si copilul trebuie invatat ca are dreptul sa fie demn.
            dar daca lumea in care traim e asa incat oamenii se jignesc, vorbesc rastit, sau chiar sunt violenti, in timp se ajunge la o stare de degradare si frustrare. supus la umilinte si violente repetate, oricine ar putea capata semtimentul ca nu valoreaza nimic, ca nu conteaza decat poate daca este capabil sa raspunda cu o violenta inca si mai mare. este in societatea romaneasca o lupta pentru putere care este si ineficienta si derutanta de la problemele concrete.
      • +3 (5 voturi)    
        Rationament gresit (Marţi, 2 septembrie 2014, 15:48)

        Ionut [anonim] i-a raspuns lui Humbert

        Nu pocnim colegii de serviciu pentru ca ne putem intelege cu ei rational sau pentru ca desi nu ne convine situatia, intelegem motivele refuzului.
        In cazul in care copilul pur si simplu nu intelege ca nu are voie sa bage degetele in priza, mai mult decat atat, le baga pentru a-ti vedea reactia si a testa cat de mult poate sa intinda coarda, din punctul meu de vedere o palma la fund este mai putin dureroasa decat un soc electric. Prefer sa ii tratez imensa trauma psihologica care i-am creat-o decat sa sun disperat la SMURD. Si da, daca un coleg face un lucru irational prin care imi pune viata in pericol, sau pe a lui sunt sanse mari sa-i dau o scaltoaca sa-si revina.
        Sa nu exageram: cred ca toti am mai luat cate o palma la fund insa asta nu ne-a transformat in dereglati psihic.
        De curiozitate, ai copii ?
        • -1 (5 voturi)    
          ei, da (Marţi, 2 septembrie 2014, 18:08)

          Humbert [anonim] i-a raspuns lui Ionut

          vorbesc de situatiile in care nu te poti intelege rational cu alti oameni, exact la fel cum nu te poti intelege cu copilul.

          ce, nu exista astfel de situatii?!

          sau voi chiar luati in calcul sa va bateti in strada ca chiorii cand unul v-a taiat fata cu masina?!

          deja se vede ca problema e de fapt alta, si anume ca noi consideram in general violenta ca o rezolvare permisa a unui conflict.

          normal ca am copii, altfel nu as fi vorbit.

          si nu stiu cum dracu se face ca ai mei nu simt nevoia sa bage degetele in priza, stiu de mici ca acolo e pericol si asta e tot.

          e trist cand singurele optiuni pentru un copil sunt: mori curentat sau iti iei una peste cap.

          mai exista si alte optiuni, sa stiti.

          dar daca il bati de mic, normal ca nu va sti decat de bataie.

          succes pe mai departe in educarea copiilor.
          • +1 (1 vot)    
            Nu exagerati, nu am batut pe nimeni (Miercuri, 3 septembrie 2014, 12:40)

            Ionut [anonim] i-a raspuns lui Humbert

            Recomand sa cititi urmatorul articol:

            http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16610070-parintii-permisivi-din-suedia-dat-nastere-unei-generatii-monstri-intampla-copiii-lasati-faca-tot-vor-prabusirea-disciplinei-scoli-pana-suicid.htm

            Sa clarificam anumite lucruri: eu nu am intrat in viata mea in conflicte violente cu alte persoane, iar copiii mei nu au luat in viata lor mai mult decat o palma nedureroasa la fund. Si asta nu cred ca s-a intamplat mai mult de 3, 4 ori. Insa credeti-ma au inteles foarte bine gestul. Iar eu dupa acest gest imi fac cel putin doua zile procese de constiinta. Insa eu imi pun mereu urmatoarea intrebare: este bine felul in care procedez ? Ai mei m-au mai articulat din cand in cand, si cu toate astea am ajuns un adult echilibrat. (Zic eu :) ) . In afara de carti, pe ce va bazati in momentul in care sustineti pana in panzele albe ca un anumit model de educatie este unicul model corect ? Pentru ca realitatea ne cam contrazice putin. Sunt intrebari care ma preocupa zilnic si ma intereaza in mod real raspunsul, nu doar de dragul dezbaterii.
          • +1 (1 vot)    
            uneori bataia e justificata si la adulti (Miercuri, 3 septembrie 2014, 21:27)

            ValiPi [anonim] i-a raspuns lui Humbert

            exista situatii in care caftesti adultii, ca sa nu moara, sau sa nu te omoare pe tine.
            salvamarii stiu: cand victima se zbate violent si incontrolabil, ii dai una de-l linistesti si dupa aia il duci la mal, altfel te poate omora si pe tine si pe el. uneori doar restrictia miscarilor e suficienta (in cazul politistilor, jandarmilor, medicilor etc) , dar si asta se face prin exercitare de violenta.
            uneori violenta e calea cea mai simpla si mai eficienta.
            am copiii si nu-i bat, daca vreti sa ma intrebati, dar viata nu e numai cu binisorul trebuie sa invete de toate
    • +1 (7 voturi)    
      cred ca la romani (Marţi, 2 septembrie 2014, 13:43)

      misa2002_2006 [utilizator] i-a raspuns lui Anonim

      eu cred ca la romani democratia a stricat mentalitatea multor copii!
      intelegand ca parintii lor nu au voie sa ii loveasca, ca pot fi reclamati la politie si bla bla, profita si isi fac de cap..sunt majoritatea scapati de sub control..
      priviti ce se intampla in scoli..
      oricat ai spune nu e bine ce fac, fac in contra, ca sa te supere. si nu e cu siguranta vina parintilor, pt ca ei trebuie sa munceasca, ca sa aiba ce sa le puna pe masa, e vina a ceea ce se transmite in jurul lor..
      atata vreme cat la televizor sunt transmise majoritatea filmelor pline de lupte de strada si violente, cat avem politicieni corupti, hoti, plagiatori, copiii nu au ce altceva sa invete!
      este un proverb romanesc pestele de la cap se impute!
      cand om termina cu hotia si furaciunea in tara asta sa speram si noi la niste copii cu minti sanatoase si atitudinii demne de urmat!
      pana atunci la noi in Romania, e vai de parintii care nu asculta de copii.
      Uitati-va ce au ajuns copii din Galati si nu sunt singurii! Teroristi si hoti.. si au niste varste care nu pot fi trase la raspundere prin lege.. cum credeti ca se pot aduce pe calea cea dreapta niste copii de genul alora?
      Fara corectie, nu au cale de scapare.. sunt cu siguranta spargatorii de case si violatorii de maine!
      cred ca putina corectie nu strica nimanui.. si Einstein a primit-o la vremea copilariei si multi alti ilustrii.. biserica aplica pe vremuri pedepse copiilor, si scolile.. si nu au murit copiii dintr-atat.
      desigur, acum suntem revoltati cand auzim ca un profesor a lovit la scoala un copil..nu ne mai dorim asa ceva..
      Important pt parinte e sa stie cand sa se opreasca din aplicarea corectiilor, pt ca una e sa corectezi usor un copil si alta e sa il omori in bataie..
  • +3 (7 voturi)    
    Primul comentariu pe HN.... (Marţi, 2 septembrie 2014, 12:46)

    MM [anonim]

    Un articol echilibrat scris de un barbat. Imediat iti dai seama de o parere scrisa de o femeie, chiar si in comentarii, pe langa acest subiect..
    Echilibrul implica si dragoste , dar sunt si momente esentiale in viata cand isteria unui membru al familie poate fi dauntaoare spre fatala.
    Cei care urla acuzand slabiciunea parintilor care isi mai articuleaza copii, ii invit sa faca o introspecie referitor la viitorul personal, sa isi vada odraslele pline de figuri si abureli moderne, sa vada cum abia taraie scoala , si ajung someri de lux sa vada cum isteria si moftul au devenit stare "default" si cum le-au ratat viata acestor copii prin tot felul de ipocrizii.
    Daca ma uit in toate domeniile si adun toate elitele intr-o camera si le intreb cum a fost copilaria lor, nu se poate sa nu spuan vreunul ca nua a mai luat vreo scatoalca de la parinti.
    Astea usnt 2 extreme: bataie si violenta, si interdicitia cu orice pret a unei sctoalce chiar si in cele mai urgente situatii. Oricare din cele 2 extreme este o aberatie si o boala, una e boala patologicului mintal si alta este boala ipocriziei.
    Spor la crescut odrasle..
    • +2 (4 voturi)    
      Intr-adevar (Marţi, 2 septembrie 2014, 14:49)

      EMP [utilizator] i-a raspuns lui MM

      Sunt de acord cu tot ce ati scris. Sunt multi idealisti (bine intentionati de altfel) care au decis ca bataia e un instrument perimat, ca se poate cu rabdare si cu intelegere si comunicarea trebuie sa fie pe primul loc etc. Dar in primul rand conteaza temperamentul copilului (la unii ajunge o mustrare, la altii nu) si in al doilea rand multi dintre acesti idealisti vor livra societatii indivizi lipsiti de disciplina interioara, incapabili sa faca fata greutatilor, convinsi ca orice prostie ar face un "parinte" iubitor va fi mereu alaturi ca sa-i sustina.
      • +3 (3 voturi)    
        Disciplina (Marţi, 2 septembrie 2014, 15:29)

        CosMin3 [anonim] i-a raspuns lui EMP

        Bătaia nu e singura metodă de disciplinare.
  • -1 (3 voturi)    
    Rădăcina violenței (Marţi, 2 septembrie 2014, 12:47)

    CosMin3 [anonim]

    Rădăcina violenței în lume este abuzarea copiilor. Nu poate fi scuzată de oboseală, nervi sau orice altceva.

    https://www.youtube.com/watch?v=gbiq2-ukfhM&list=PLB3F2CF45EEB95C80
    • 0 (0 voturi)    
      da' de unde!! (Marţi, 2 septembrie 2014, 18:38)

      Codruta N [utilizator] i-a raspuns lui CosMin3

      "radacina violentei in lume" e natura (care e "violenta" si "nedreapta" si nu "tzine cu cel mai slab") si, in privinta violentei umane, "radacina" e chiar natura speciei in sine!
      Omul este un "pradator"! Ba chiar, CroMagnon este mai pradator decat Neanderthal!
  • +2 (4 voturi)    
    Nu mai loviti copiii! (Marţi, 2 septembrie 2014, 18:25)

    Pentru Ciobanul Bucur [anonim]

    Domnule, vad ca va e draga fetita.
    Simtiti ca ceva nu e in regula dand in ea.
    Bine simtiti!
    Ca sa doarma trebuie sa fie obosita. Tare. Cu activitati specifice varstei ei.
    Daca se retine sa nu doarma desi ii este somn, este poate si pentru ca ii face placere compania dvs...

    Ca suport: luminile in casa nu stau aprinse toate inainte de somn. Descresc pe masura ce vine momentul somnului. Tv-ul care e rege in micutele apartamente romanesti face mult rau copiilor, ii supraexcita pe cei mici, creeaza starea de agitatie. Deci mai bine fara.
    Pentru orice copil, de sugar incepand, reomand sa exoste un ritual respectat seara de seara. Baie sau dus, masaj, poveste, pupici, va rugati impreuna, persoana care culca copilul sta langa, il inveleste. Cand e mic sta pana adoarme.
    Copiii au nevoie de aceste obiceiuri care arata ca totul merge bine, lucrurile care dau confort exista, persoana care le face acest ritual le aduce linistea. Copilul trebuie inclus in programul casei. Cand se trezeste, cand se culca, mananca cu familia la masa la aceleasi ore, etc etc.

    Deci DA cu bataia nu faceti decat sa ametiti copilul. S-o faceti sa inteleaga ca asa e normal sa fie. Cand o va trimite sotul cu ochiul vanat inapoi la ma-sa sa nu va ganditi ca aveti vreo vina. Poate chiar va va semana individul.

    Pana atunci trebuie sa stiti ca cei mici ofera multe posibilitati de imprietenire, de reparare a relatiilor dintre ei si parinti. Prifitati, iubiti-i. Daca in casa e armonie, liniste, copilul asista la discutii corecte intre parinti, nu vede grosolanii, realizeaza care e exteriorul cu marlani si ce inseamna liniste, armonie, pace, intelegere, comunicare... toate in casa in care creste, face ochi cum se spune, atunci nu are nimeni de ce sa se teama.
    Cititi carti, cautati informatii, faceti-va prueteni de calitate. Nu betivi, grataragii si manelisti. Asa nu rezolvati nimic.

    Pentru ultra lamuriri: Brazelton - Puncte de cotitura.
    Luati si cititi si nu mai loviti copiii.

    Prizele moderne au protectie!!
  • +1 (3 voturi)    
    bataia e rupta din rai (Marţi, 2 septembrie 2014, 19:28)

    M [anonim]

    PROVERBE 23: 13-14 - poate de aici expresia " bataia e rupta din rai".
    In ceea ce ma priveste, sa iti bati copilul pentru ca esti nervos, obosit..., este o barbarie.
    Sa-l bati ca sa-l feresti de pericole , cand nu da semne ca ar intelege altfel, ar avea o oarecare logica. Sau poti sa indepartezi pericolul (iti instalezi prize cu protectie, de exemplu).
    Si , sa zicem ca, atunci cand e mic, ii dai o plamuta sa nu mai puna mana, dar cand e mare si nu te asculta nu ai nicio sansa sa rezolvi ceva batandu-l. Copiii mei, de 18 si 14 ani, imi sunt prieteni si nu intrevad nicio situatie in care as putea sa ajung la bataie ca sa incerc sa rezolv vreo problema.
  • +4 (6 voturi)    
    Dar copiii alintati si parintii intimidati? (Marţi, 2 septembrie 2014, 20:12)

    cetateanul roman [utilizator]

    Prin meseria mea, am intalnitt diversi copiii care au fost educati in diverse moduri. Am intalnit copiii ingrozitor de alintati care isi intimidau la propriu parintii. Copiii care considerau ca li se cuvine tot, absolut tot ce cereau si parinti disperati ca nu reauseau sa le satisfaca toate cerintele imposibile. Copiii ingrozitor de obraznici si tupeisti si parinti disperati pentru ca nu mai stiau ce sa faca ca sa-i multumeasca. Sunt acei copiii care n-au primit in viata lor o palma. Care si-au hartuit de cand s-au nascut parintii, si care i-au avut permanent la dispozitia lor. Credeti-ma, ii intalnesc zilnic. Cred ca, daca din cand in cand, in copilaria lor mai primeau si cate o palma, poate intelegeau ca o lume intreaga nu exista ca sa stea la cheremul lor, ci ca trebuie sa inteleaga ca deocamdata ei sunt la "cheremul" adultilor din jurul lor. Sunt un parinte care am avut ocazia sa vad ce inseamna si o astfel de atitudine la copiii, cat rau face egoismul lor potentat de insusi parintii lor, si din cand in cand, atunci cand nici o altfel de metoda nu a dat rezultat, copiii mei au mai primit si cate o palma de la mine. Eu nu vreau sa am copii obraznici, tupeisti, egoisti, nesimtiti, indiferenti. Copii incearca tot ce le convine. Iar daca de vorba buna nu inteleg, eu cred ca uneori ii aducem la realitatea vietii in care traiesc si altfel. Si va spun sigur, ca acei copiii despre care am vorbit mai sus isi revin in simtiri si cu aceste metode, rar si foarte rar, in nici un caz dese, dar daca se aplica metoda tarziu, dupa ce s-a instaurat deja o anumita atitudine e degeaba. Ba poate sa faca mult mai mult rau. Oricum, un copil alintat egoist, nesimtit reprezinta un esec educational si social cu consecinte ingrozitoare pentru el si pentru familia lui. Din ceea ce vad in jurul meu, bataia nu mai exista chiar asa de mult, dar vad foarte multi copiii ca cei mai sus, si mai ingrozitor, vad adolescenti care isi bat parintii pentru ca nu le mai pot satisface dorintele.
    • +2 (4 voturi)    
      Realitate (Marţi, 2 septembrie 2014, 21:16)

      MPopa [utilizator] i-a raspuns lui cetateanul roman

      Iata un comentariu care se vede ca izvoraste din realitate, nu din carti. Si din care parca razbate mai multa dragoste (autentica) pentru copii decat din cele de genul "nu exista nici o scuza pentru abuzarea unei fiinte mai slabe decat tine".
      Imi pare sincer rau de parintii care, din dragoste dar si din slabiciune, ajung victimele propriilor copii. Imi pare rau si pentru copiii pe care i-au iubit dar n-au stiut sa-i stapaneasca si care ajung niste mici monstri.
      Intr-adevar nu exista scuza pentru abuzurile fizice la adresa copiilor. Cum spunea si autorul, acestea sunt cazuri patologice. Dar o palma data cand trebuie poate face mai mult decat 100 de ore de morala.
    • 0 (2 voturi)    
      pentru un asa comentariu mi-am facut cont pe HN (Miercuri, 3 septembrie 2014, 10:53)

      m.l [utilizator] i-a raspuns lui cetateanul roman

      Un asemenea comentariu are o valoarea reala constructiva de ne-estimat..... ar trebui sa fie un articol si nu un simplu comentariu..
      Lipsa de viziunea, pragmatism, realism si rezolutie asupra vietii, face ca ipocrizia zileleor noastre sa nu ofere prea mult copiilor... si nici adultilor..
      Din pacate romanul se pricepe la toate, desi nu a trecut prin acele situatii, desi nu a fost implicat in asa ceva, desi ipocrizia si estimarea de sine exagerata l-au limitat la a vedea la mai mult de un metru in fata nasului, romanul nostru are slogane si replici, care "dau bine" si sunt lipsite de subtanta.
      Si eu pan azi am vazut mai multi copii si adolescenti , calai ai propriilor parinti. Asta nu e nimic, esti ipocrit => vei avea un asemenea copil .. Mai rau este ca ei raman povara celor din jur si societatii.. Calea de mijloc e cea mai buna, nici violenta dar nici ipocrizie distructiva ireversibil.

      Felicitari lui AAB2 pentru relatare, asteptam un articol pe o astfel de tema, cu relatari nu din cursurile de psihologie sau din forumurile de gravide, ci din experienta oamenilor care lucreaza cu copii/adolescenti nu numai de la noi ci si din alte tari..
    • +1 (1 vot)    
      trist (Miercuri, 3 septembrie 2014, 15:34)

      A [anonim] i-a raspuns lui cetateanul roman

      ceea ce povestiti este trist.
      In primul rand e trist ca nu puteti vedea decat doua situatii : fie parintii asculta de copii fie copiii de parinti.
      O situatie normala si nu ideala este atunci cand nimeni nu stapaneste pe nimeni. Fiecare e responsabil de actele si cuvintele lui. Aceasta situatie exista in lumea contemporana, nu e descrisa in cartile de psohologie, cum credeti.
      Copiii rasfatati pe care i-ati vazut nu au fost pusi in fata actelor lor si au invatat sa se descurce manipulandu-si parintii iar mai apoi chiar agresandu-i daca nu asculta de ei.
      La fel procedeaza multi parinti, in numele dicsiplinei, cu copiii lor, cat inca pot, cat copiii sunt mai mici.
      Oricare din extreme este la fel de periculoasa, degradanta si barbara.
      Este greu de scos din capul oamenilor ideea ca copiii nu sunt animale, sa fie stapaniti. Ca nu asta este starea normala a relatiilor intre oameni.
      Dumneavoastra, ca avocata a violentei parintilor fata de copii sunteti revoltata de situatia inversa ! Dar de ce? Dreptul la violenta se imparte in functie de varsta? La fel si dreptul la cuvant, sau oricare alt drept si libertate?
      Parerea mea este ca nu trebuie facuta o munca de convingere cu oameni ca dumneavoastra ci aplicata legea, adica sa stati in inchisoare pentru ca va bateti copiii. Acolo puteti reflecta si la alte solutii ca sa ii cresteti cu bun simt si generosi cu cum mai vreti sa fie.
  • +2 (2 voturi)    
    Experienta propriei copilarii (Miercuri, 3 septembrie 2014, 12:03)

    Isis Unveiled [utilizator]

    As vrea sa va impartasesc o parere, nu din carti si teorii moderne de parenting, ci din experienta propriei copilarii. Eu am fost din cand in cand articulata de parinti, dar FOARTE rar in comparatie cu fratele meu, care si-o lua aproape zilnic. Nu ceva major, dar un papuc la palma sau peste fund tot primea. Sunt doua lucruri pe care vreau sa le mentionez: 1) amintirea momentelor cand imi luam acea mica pedeapsa / avertizare fizica imi repugna teribil si imi creeaza un gust profund amar in privinta abordarii parintilor mei. Care, de altfel, ma iubeau enorm si aveau preponderent o atitudine parteneriala si intelegatoare fata de mine. Dar acele pedepse fizice, oricat de mici, mi le amintesc ca pe ceva umilitor, care ma umpleau de furie si neputinta, si care niciodata nu reprezentau in sine o lectie care sa merite retinuta. Nu puteam niciodata sa inteleg cu mintea sau cufletul meu de copil ce ii putea determina pe parintii mei, care stiam ca ma iubeau si ii iubeam si eu, sa se poarte asa cu mine, sa ma striveasca sufleteste in felul ala. Nu cred ca i-am ascultat sau respectat vreodata mai mult de frica sau din pricina bataii, versus situatiile cand vorbeau cu mine calm si imi explicau de ce e bine sau nu sa fac un anumit lucru, sau chiar ma ajutau sa imi inteleg frustrarea ca nu pot obtine totul si sa depasesc momentul.
    2) Al doilea lucru pe care vreau sa-l spun este ca eu, avand parte mult mai rar decat fratele meu de corectii fizice, am reusit sa-mi gestionez viata de adult mult mai bine, sa ma integrez social, sa am sentimentul implinirii mult mai profund decat fratele meu. Si el este un om normal, cu o meserie si un nivel de trai peste medie, dar intotdeauna a avut o frustrare profunda in raport cu tot ce-l inconjoara si complexe mascate fata de cei din jur. Adesea are sentimente profunde de furie fata de sefi, soferi din trafic, administratorul blocului etc., pe care, pentru ca nu poate sa si le manifeste fizic, ii creeaza un stres enorm si o viata tensionata.
  • 0 (2 voturi)    
    Experienta propriei copilarii (Miercuri, 3 septembrie 2014, 12:19)

    Isis Unveiled [utilizator]

    In concluzie, violenta fizica, chiar daca in doze mici si venita din partea unor parinti preponderent iubitori, nu consider ca ne-a adus ABSOLUT nimic bun in viata, nici ca adolescenti, nici ca adulti.

    Iar la copiii mei am observat ca daca faci efortul de a te intoarce realmente catre ei (da, e adevarat, un efort enorm dupa o zi plina la serviciu), de a te adresa lor cu maxima atentie si blandete, pe intelesul lor, obtii mult mai multe decat ridicand tonul sau amenintandu-i cu bataia. Si cred ca asta e unul din rolurile noastre fundamentale de parinti civilizati: sa facem acest exercitiu de vointa cu noi insine, sa tragem aer adanc in piept si sa ne stapanim atunci cand instinctele violente, cum bine le-a descris Vlad Stroescu, tind sa preia contolul. Copiii care sunt in pericol trebuie indepartati de pericol si explicat pe intelesul lor de ce nu au voie. Ai mei au inteles destul de devreme. Iar atunci cand nu vor sa inteleaga sau sa asculte, de cele mai multe ori este o tentativa disperata din partea lor de a primi atentie si afectiune, cum bine este precizat in articol.
    • 0 (2 voturi)    
      fara suparare .. dar: (Miercuri, 3 septembrie 2014, 12:52)

      m.l [utilizator] i-a raspuns lui Isis Unveiled

      Deci toata ziua se ocupa altcineva de copii tai, tu ii vezi doar cand vii de la servici ? Daca ai fi toata ziua cu ei si ai fi genul care niciodata nu se atinge de ei indiferent de situatie, ar fi o isterie permanenta.
      E usor de vorbit cand altii trebuie sa ii suporte toata ziua si tu ii vezi doar seara acasa...
      Faza cu nervi in trafic si frustrari , amintite prin prisma pfratelui tau, sunt argumente nule, deoarece nu numai fratele tau e asa, inclusiv cei alintati si nesimtiti care nu au luat nimic in viata lor, se poarta asa. Oamenii sunt amestecati, cazul unei persoane nu trebuie generalizat.

      Ai fost vreodata cu copii cu trenul? ai vazut ce poate insemna o isterie a unui copil, pe un peron de gara ? poate insemna moarte... eu am vazut asta, si daca as fi acel copil si as putea invia din morti, mi-as bate parintii 24 din 24 pentru ipocrizia lor de a nu ma fi pus la punct intr-un mediu periculos !!!!
      Este un caz extrem, dar tu ca parinte nu ti-ai ierta asta niciodata... si asta dincolo toate ipocriziile acestei lumi..
  • 0 (2 voturi)    
    este trist (Miercuri, 3 septembrie 2014, 17:38)

    Humbert [anonim]

    este foarte trist faptul ca multa lume considera ca copiii sunt niste mici animale care trebuie tinute sub control, ca altfel fac ce vor, si ca cea mai eficienta metoda de control este forta sau amenintarea folosirii ei

    aceasta credinta are o implicatie in subtext mult mai grava: aceea ca lumea crede ca copiii sunt RAI (in sens moral).

    ganditi-va bine, toti cei care sunteti avocatii pedepselor corporale, daca nu cumva aveti convingerea asta, ca ei, copiii, sunt niste fiinte rele.

    din pacate pentru copii, ei nu sunt nici rai si nici buni, sunt doar niste oameni in curs de formare, care invata prin testarea tuturor limitelor si care au nevoie sa aiba incredere in parinti si, in esenta, sa fie iubiti si tratati cu intelegere.

    ori increderea este prima care dispare cand iti bati copilul. el nu mai intelege nimic din viata cand pe de o parte ii spui ca-l iubesti, iar pe de alta parte ii produci suferinta fizica.

    respectul se castiga, nu se poate impune, e la mintea cocosului.

    copiii batuti fie se vor conforma, de frica, si vor ajunge niste adulti timorati sau violenti la randul lor, fie se razvratesc in continuu, ceea ce normal, le atrage apelativul de mici monstri care trebuie adusi la ordine... tot prin bataie.

    amintiti-va cum v-ati simtit voi cand erati batuti de parinti (de ex. ce a scris ISIS UNVEILED mai sus) si apoi priviti-va in oglinda si spuneti-va ca exact asta va doriti si pentru copiii vostri.

    trist.
  • 0 (2 voturi)    
    Autocontrolul confundat cu ipocrizia (Miercuri, 3 septembrie 2014, 18:38)

    Isis Unveiled [utilizator]

    Articolul facea referire in special la parintii care lucreaza, care sunt majoritari, cred, in audienta HN iar eu ma numar printre ei. Petrec in afara serviciului tot timpul cu copiii mei, deci avem parte de seri, weekenduri si vacante impreuna.
    In alta ordine de idei, dupa cum spuneam, copiii trebuie tinuti departe de pericole, nu lasi un copil "isteric" liber prin gara. Chiar si ca sa-l bati trebuie sa-l apuci zdavan si sa-l tii langa tine... :-)

    Oricum, referitor la ce am scris mai sus mai voiam sa fac si precizarea ca nu le fac catusi de putin toate capriciile copiilor mei. Le refuz destul de multe cereri pe care le consider nepotrivite si le corectez comportamentele care nu sunt adecvate normelor noastre sociale. Important este, insa, felul cum o fac, si care sunt rezultatele pe care le obtin cu o abordare ferma, dar blanda.
    Si, culmea, nu sunt deloc ipocrita cand fac asta. Ma simt autentica.
    • 0 (0 voturi)    
      Esti autentica (Miercuri, 10 septembrie 2014, 11:21)

      m.l [utilizator] i-a raspuns lui Isis Unveiled

      Toti suntem autentici... sper sa ne auzim tot pe HN peste vreo 20 de ani cand copii au terminat scolile si si-au luat zborul, si atunci cu un mic sumar al gandurilor si mai ales cu muulta sinceritate..
  • 0 (0 voturi)    
    concediu maternal/paternal (Marţi, 30 decembrie 2014, 11:32)

    alina [anonim]

    O mica paranteza, dar care merita auzita: ”În România, bărbatul are dreptul, cică, la o lună de concediu paternal, per viață de copil.” - ati uitat sa mentionati faptul ca aceasta luna este luata din concediul de 12 luni al mamei. Si ca mama, fie sta acasa fara nicio remuneratie - pentru ca ia tatal acei bani (si pentru care luna nenorocita se face un ditamai dosarul, cu aceleasi alargaturi infernale pe la toate cozile institutiilor de stat), fie mama se intoarce la serviciu pentru o luna - depinde insa de sot, cand poate el sa isi ia luna respectiva - poate chiar cand are copilul 2 luni si mama inca il alapteaza. Interesant nu? Cum ar putea sa faca asta? Deci, nu o luna in afara concediului mamei, asa cum poate ar trebui...ci o luna din concediul mamei.


Abonare la comentarii cu RSS





Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version