​Cruzime nu e deloc un cuvant prea tare pentru ce se intampla. Caci cruzime e sa profiti de slabiciunea unor oameni aflati intre viata si moarte, uitandu-ti promisiunile. Si ce este pacat mai mare decat sa ignori mana intinsa a celor care, in nevoie, isi cer dreptul? As injura aici, dar limba romana nu are cuvinte indeajuns de urate pentru ei.

Vlad MixichFoto: Cristian Stefanescu

Ei, cei care fac bugete si modifica articole din legi, merg ziua in masini cu sofer si noaptea dorm in apartamente de stat cu chirii discrete. Ei sunt cei care ingroapa din nou, sub molozul birocratic, sute de romani a caror vina este una singura: sunt bolnavi de cancer.

Statul roman are obligatia legala de a asigura accesul la medicamente si tratamentul gratuit pentru bolnavii de cancer. O face insa doar pentru cei mai norocosi bolnavi de cancer. Suna ciudat, nu-i asa?, sa ai un diagnostic atat de dur si sa te consideri totusi norocos. Caci Romania este tara care isi imparte bolnavii de cancer in doua categorii: cei norocosi pentru care se gaseste tratament si ghinionistii, pentru care spitalele nu au medicamente si pe care acestia trebuie sa si le procure de unde vad cu ochii si pe banii lor.

"NU AM ENERGIE SA MA REVOLT PENTRU ASTA"

Despre criza citostaticelor se scrie si vorbeste in Romania de peste un an. Unele televiziuni au acoperit subiectul doar atunci cand a convenit intereselor politice ale patronului (pentru Antena 3 criza citostaticelor nu mai prezinta interes de cand USL-ul este la putere). Dar cei mai multi, ziare si televiziuni, au atras permanent atentia autoritatilor asupra faptului ca, de mai bine de doi ani, din spitalele si farmaciile romanesti lipseste constant sau intermitent tratamentul pentru mai multe tipuri de leucemii.

Pe Ionut l-am intalnit in ziua in care Guvernul urma sa aprobe bugetul pe 2013. M-a rugat sa nu-i folosesc numele real si imediat aveam sa aflu si motivul. Nu aveam vesti bune de la Guvern, dar dispozitia mea proasta era un mizilic in fata acestui barbat taciturn de 35 de ani, care aflase cu 6 luni in urma ca sotia sa e bolnava de leucemie.

Amandoi fac parte din Reteaua Citostaticelor, mecanismul prin care romanii rezista in fata cruzimii statului si care numara peste 300 de voluntari. Nu doar ca beneficiari ai Retelei, ci si ca oameni care au ajutat un copil bolnav de leucemie, intalnit in spital, a carui familie nu avea banii necesari pentru a-i cumpara tratamentul “asigurat gratuit de statul roman”.

Asigurarea accesului la tratamentul cu medicamente esentiale.

Prioritate din strategia financiara a Guvernului, publicata pe 23.01.2013

Imi povesteste cu vadita greutate cum, vreme de doua saptamani in toamna lui 2012, a cautat medicamente pentru sotia sa. “Are 5-10% sanse sa traiasca inca 3-5 ani. Si era stresata ca nu putem face rost de acele medicamente, asa ca am preluat eu din stresul ei.” Ionut stie ca ministrii tuturor guvernelor din ultimii 2 ani au promis solemn ca vor rezolva criza citostaticelor. Ca orele lor, devenite atat de pretioase, nu vor mai fi risipite in cautari disperate prin farmacii. Caci sansa ca fetita lui Ionut sa mai aiba o mama in urmatorii 3-5 ani este de 5-10%.

Stam zgribuliti pe doua banci, sub soarele murdar al Bucurestiului, si imi dau imediat seama cat de barbare sunt intrebarile mele. “Nu am energie sa ma revolt pentru asta”, mormaie incet barbatul. “M-am decis sa nu mai inot impotriva curentului. Toate puterile mele le indrept catre sotia mea.”

Cristian Cojocaru mai are insa energie. E unul dintre personajele despre care am scris in povestea Retelei Citostaticelor, barbatul-tanc diagnosticat cu limfom care i-a spus in fata sefului Casei de Asigurari de Sanatate: “Veti purta toti o tinta pe piept”. Dupa implicarea lui Raed Arafat in rezolvarea crizei citostaticelor, Cojocaru a inceput sa traga cu petitii in pieptul functionarilor de la Guvern si de la Ministerul Sanatatii.

Caci la inceputului lui decembrie 2012, ministrul Sanatatii de atunci, Raed Arafat, anunta rezolvarea crizei prin crearea unui fond de rulment de 800.000 de euro prin care Unifarm, distribuitorul statului, sa poata achizitiona din exterior medicamentele lipsa. Anuntul venea in urma unei scrisori deschise publicate de HotNews, semnate de cateva mii de oameni in doar doua ore, si care-i cerea lui Raed Arafat sa se ocupe personal de rezolvarea acestei probleme. Fondul de rulment urma sa fie prins in bugetul pe 2013, mai fiind nevoie doar de acceptul Ministerului de Finante.

"DOMNULE PRIM-MINISTRU, CERETI INCETAREA JOCULUI DE-A DUMNEZEU"

Cojocaru stie din proprie experienta ca bolnavul de cancer are nevoie de medicamente imediat, nu peste o luna si nici atunci cand “se va rezolva”. Asa ca a trimis la Ministerul Sanatatii si la biroul Primului-Ministru cereri de informare asupra stadiului procedurii de creare a fondului acordat Unifarm, cel care ar fi rezolvat aceasta criza veche de doi ani. In aceste cereri, Cojocaru scria:

„Domnule Prim Ministru, lunar, mie si angajatorului meu ni se iau 2200 Lei. Nu ii dam, ni se iau. Din pacate, in sistemul actual sunt fie un condamnat la moarte daca nu am fondurile personale necesare pentru a-mi asigura tratamentul cu citostatice (...), fie sunt un cetatean bun de plata caruia i se iau banii prin taxe de pe urma carora nu beneficiem de tratamentele gratuite legale.”

Domnule Prim Ministru, in ierarhia acestui minister exista un Dumnezeu, caci cum ar putea fi numit cel care isi asuma dreptul de a imparte sau nu tratamentul de care depinde viata si moartea??? Cine este acest Dumnezeu? Dumneavoastra sunteti cei care aveti drept de viata si de moarte asupra noastra, a celor bolnavi de cancer. Dumneavoastra puteti decide daca vor trai mai multi sau nu.”

„In acest context va rog, domnule Prim Ministru, sa cereti incetarea jocului de-a Dumnezeu celor pe care ii conduceti si sa acordati fondurile necesare pentru ca toti cei care trebuie sa beneficieze de programul Ministerului Sanatatii sa se poata bucura de dreptul la viata.”

Raspunsul Guvernului la criza citostaticelor

Raspunsul Guvernului la criza citostaticelor

Foto: Hotnews

Secretariatul General al Guvernului i-a raspuns lui Cristian Cojocaru, omul care isi cerea dreptul pentru care deja platise statului, ca problema a fost trimisa mai departe Ministerului Sanatatii. Acelasi Minister catre care Cojocaru deja scrisese in urma cu o luna, fara sa primeasca deocamdata vreun raspuns. Acelasi loc in care ultimii patru ministri ai Sanatatii (Ritli Ladislau, Vasile Cepoi, Raed Arafat si Eugen Nicolaescu) declarasera ca problema citostaticelor, veche de doi ani, va fi rezolvata.

Si a venit ziua aprobarii de catre Guvern a bugetului pe 2013. Intrebarile adresate in zilele anterioare Ministerului Sanatatii in privinta includerii „fondului citostaticelor” in buget primisera fie raspunsuri linistitoare, „se aproba, nu-i nicio problema”, fie replici evazive „trebuie sa semneze cei de la Finante”.

"SA NE GANDIM LA CE TARA DORIM SA CONSTRUIM"

Raspunzand unui intrebari HotNews.ro referitoare la subiect, reactia ministrului Bugetului, Liviu Voinea, a sunat asa: „Ca orice alta prevedere bugetara, pentru a fi inclusa in buget este nevoie de un act normativ. Eu nu pot sa pun in buget ceva ce inca nu exista. Cand acest act normativ va exista, consecintele sale bugetare vor fi evidentiate.” Mai exact, cele 800.000 de euro propuse de Raed Arafat ca rezolvare a problemei nu au fost aprobate. Guvernul Ponta tocmai refuzase rezolvarea crizei citostaticelor.

Motivul refuzului invocat de Ministerul de Finante se pare ca a fost lipsa unei baze legale a constituirii acestui fond. Asta desi documentatia trimisa, sustin surse din Ministerul Sanatatii, ar fi fost completa incluzand chiar si formatul Hotararii de Guvern necesare aprobarii “fondului citostaticelor”. La Finante s-a obiectat insa invocandu-se posibilitatea unui ajutor de stat neconcurential acordat Unifarm prin acest fond. Pericolul a fost infirmat de Consiliul Concurentei, care ar fi sustinut verbal (doar verbal) ca acordul Comisiei Europene nu este necesar pentru sume atat de mici.

Vina zboara dintr-o parte in alta: Ministerul Sanatatii o arunca in curtea Finantelor, care o arunca in capul Unifarm-ului, care o arunca spitalelor care nu ar solicita aprovizionarea cu medicamentele existente in depozite, desi medicii cer aceste medicamente. Responsabil legal peste tot acest haos este Ministerul Sanatatii, acolo unde nu exista o persoana desemnata special pentru a rezolva criza citostaticelor. Personalul Ministerului este redus, iar demnitarii sunt prea ocupati cu reformarea sistemului medical. In detalii am putut intotdeauna admira diavolul.

Criza citostaticelor continua asadar. Au trecut doua luni de cand ministrul Raed Arafat a promis rezolvarea ei. Sase luni de cand aceeasi promisiune a facut-o ministrul Vasile Cepoi. Si un an de cand ministrul Ritli Ladislau a promis si el acelasi lucru.

Privesc in ochii lui Ionut in timp ce imi explica de ce nu vrea sa-i folosesc numele real. Sunt umezi, dar nu lasa o lacrima sa curga. Dosarul pentru tratamentul sotiei sale asteapta inca aprobarea Ministerului Sanatatii. Si se teme ca “Dumnezeul” de acolo sa nu se supere. De asta depinde viata sotiei lui. Barbia lui Ionut tremura. Barbatul face o pauza pentru a-si inghite plansul: “Pentru ea imi calc pe mandrie. Fac orice.”

Astazi, de ziua Unirii, premierul Victor Ponta ne-a indemnat „sa ne gandim mai ales la ce tara dorim sa construim si ce tara vrem sa lasam celor ce vin dupa noi”.

Intre cuvintele premierului Romaniei si acel „imi calc pe mandrie” al barbatului care se straduia sa nu planga, se intinde oceanul de cruzime in care, mai devreme sau mai tarziu, fiecare roman va fi aruncat.

MEDICAMENTELE CITOSTATICE ESENTIALE SOLICITATE DE PACIENTI IN PERIOADA24.12.2012 - 24.01.2013 (informatii obtinute cu ajutorul pacientilor si al medicilor)

  • Bleomycin*
  • Dacarbazin*
  • Vinblastin*
  • Cosmegen*
  • Alkeran(Melphalan)
  • CCNU
  • Lomustin
  • 5-Fluorouracil*
  • Methotrexat (fiole si pastile)
  • Cytarabina (Cytozar, Alexan)
  • Natulan
  • Busulfan
  • Thiotepa

UPDATE: Din informatiile neoficiale obtinute s-ar parea ca cinci (cele cu steluta) dintre medicamentele din lista se afla in depozitele Unifarm. Cu toate acestea ele nu au ajuns la pacienti, care le solicita in continuare si sunt obligati sa le achizitioneze cu banii jos din alte surse. Nu exista un mecanism clar pus la punct prin care sa fie supravegheata de catre autoritatile responsabile aprovizionarea spitalelor cu aceste medicamente. Din motive birocratice, spitalele nu pot achizitiona cele cinci medicamente existente de la Unifarm. Problema ar fi fost rezolvata prin aprobarea fondului de rulment propus de catre Ministerul Sanatatii. Celelalte noua citostatice din lista nu se gasesc deloc in Romania.