A fost preot militar in primul si al doilea razboi mondial, a semnat actul Unirii de la 1918 de la Alba-Iulia, a fost primul detinut politic transilvanean la incepul razboiului de intregire si primul cu care a inceput urgia comunista in Fagaras. Sarac pana la sfintenie si apostol al Armatei Romane, cum l-au numit superiorii, legenda preotului se tese ca o panza de vis, peste dealurile Banatului drag rasunand inca baladele inchinate popei Buracu.

Sfintii inchisorilor: Pr. Ilie Lacatusu (1) ; Valeriu Gafencu (2); Elisabeta Rizea (3); Nicolae Ciolacu (4); Mircea Vulcanescu (5); Pr. Gherasim Iscu (6); Pr Ioan Negrutiu (7); Dumitru Bordeianu (8); Costache Oprisan (9); Ep. Ioan Suciu (10); Marieta Iordache (11); Monseniorul Ghika (12); Andrei Ciurunga (13); Traian Trifan (14); Cardinalul Alexandru Todea (15); Gheorghe Jimboiu (16); Monahul Pimen Barbieru (17); Spiru Blanaru (18); Ion Flueras (19); pr. Dumitru Iliescu Palanca (20); Radu Gyr (21); Vasile Militaru (22); Virgil Maxim (23); Traian Braileanu (24); Pr Evghenie Hulea (25); Ecaterina Gata (26); general Ioan Arbore (27).

Scurt istoric

Coriolan Buracu, nascut la 15 mai 1888 in comuna Prigor, jud Caras Severin (decedat in Bucuresti la 11 feb 1964), a fost descendentul unei vechi familii de graniceri si preoti din Banat. A fost preot, ofiter superior, om de cultura, deputat si un inflacarat luptator pentru Unire. A urmat scoala primara la Budapesta si la Viena, liceul la Blaj, iar in 1911 a absolvit Institutul Teologic din Caransebes, fiind hirotonit preot un an mai tarziu.

"Preotul Coriolan Buracu cristalizeaza in fiinta sa morala crestina toata puritatea sa. Este singurul om la care am intalnit o asa perfecta identitate intre vorba si fapta. Interesant ca infatisare, captivant la cuvant, exemplar la fapte, popa Buracu a fost apostol in Regimentul 105 Infanterie."

Virgil Economu, seful Armatei a VII-a

A desfasurat in paralel o importanta activitate gazetareasca si o intensa activitate nationalista, fapt pentru care a fost incarcerat in 1914 de catre austro-ungari si trimis apoi pe front in Galitia, fiind primul detinut politic roman de la inceputul primului razboi mondial. Reintors de pe front, a organizat Consiliul National Roman si garzile nationale in zona Almajului, fapt pentru care a fost urmarit pentru a fi ucis de armata sarba. Scapa in ultima clipa si se refugiaza in Romania, nu inainte de a-i inmana generalului Berthelot un memoriu cu privire la vointa Banatului de a se uni cu tara. A ajuns preotul transilvanean cu cel mai mare grad din armata.

Dupa incheierea razboiului si-a intensificat activitatea pastorala si culturala ridicand biserici, scoli ortodoxe, zeci de camine culturale, case de ofiteri, biblioteci si muzee. A fost ales deputat PNT de Caras (1928 - 1931), iar apoi senator (1932 - 1933). Reuseste aducerea osemintelor luptatorului nationalist banatean Eftimie Murgu de la Budapesta la Lugoj. Din cauza trecutului sau de luptator nationalist si a atitudinii anticomuniste (dar si datorita faptului ca fiii sai faceau parte din Miscarea Legionara) este arestat de Securitatea Oravita in 1948, condamnat si trimis la Canal, de unde se va elibera in 1953. Moare in Bucuresti in 1964, osemintele fiindu-i ulterior reinhumate la biserica din Prigor.

Un scolar problema pentru autoritatile austro-ungare

Pr. Buracu in tinerete
Foto: Hotnews
Cu oacazia jubileului a 50 de ani de domnie a imparatului austro-ungar Francisc Iosif I a participat cu clasa sa la defilare. Trecand prin fata imparatului i-a strigat tare in romaneste "Sa traiasca" fapt care a genrrat o ampla ancheta politieneasca, anchetarea sa, a rudelor si a invatatorilor. Neastamparul tanarului Buracu va continua si atunci dupa ce va fi admis la liceul militar de artilerie Wiener-Neustadt. A rezistat doar trei saptamani, fiind nevoit sa paraseasca liceul ca urmare a tezei "Ce te-a indemnat sa pasesti pe cariera militara". Concret, la intrebarile comisiei, Coriolan raspunde ca vrea sa se faca "ofiter ca sa-i conduca pe romani la lupta impotriva ungurilor". Numai ca profesorul care prezida comisia era... maior ungur si a cerut imediat eliminarea sa.

De la studiul artei dramatice cu celebrul dramaturg italian Novellini la studii teologice.

In clasa a VII-a a castigat concursul "Societatii pentru crearea fondului de teatru roman" si o bursa de 800 de coroane pentru a merge sa studieze teatru in Italia cu celebrul dramaturg Novellini. El vroia actor, o parte a familiei militar de cariera, iar o alta preot. Lucrurile au inclinat definitiv inspre preotie cand tanarul Coriolan primeste o scrisoare de la logodnica lui, viitoarea sotie Maria Mocanu, care-i scrie "Nimic altceva, decat preot sa te faci."

Putin dezamagit de alegerea facuta, un vis avea sa-l intareasca definitiv in alegerea preotiei. "Eram preot intr-un sat de munte unde bantuia o cumplita boala epidemica...nimeni nu se atingea de bolnavi in fara de mine. Populatia nenorocita, recunoscatoare, imi saruta pulpana hainei preotesti. Am inteles atunci din acel vis rostul misiunii preotesti si romanesti".

Arestat din altar in timp ce slujea Liturghia.

Preot militar in Armata Austro-Ungara Din cauza activitatii sale cu caracter national, a fost arestat de catre jandarmii unguri in ziua de Duminica, 26 iunie 1914, chiar in timp ce slujea Sfanta Liturgie sub acuzatia de "spion al Romaniei si agitator pentru descompunerea monarhiei Austro-Ungare".

Avea sa fie eliberat in acelasi an si trimis pe front ca preot militar. Visul avut in studentie avea sa devina aievea in timpul primului razboi mondial atunci cand preotul militar Coriolan Buracu avea sa ingrijeasca cu o grija si dragoste egala romani, rusi, sarbi, italieni, unguri sau cehi atinsi de ciuma sau gloante.

"Eram preot intr-un sat de munte unde bantuia o cumplita boala epidemica...nimeni nu se atingea de bolnavi in fara de mine. Populatia nenorocita, recunoscatoare, imi saruta pulpana hainei preotesti. Am inteles atunci din acel vis rostul misiunii preotesti si romanesti".

Ofiterii austrieci, dar si ofiterii rusi prizonieri si eliberati ulterior au tinut sa-i multumeasca tanarului preot pentru dragostea aratata:

"Pentru a fi prisonier e o soarta grea. Dar soarta noastra a fost de o suta de ori agravata prin una din cele mai mari nenorociri pe care o cunoaste umanitatea: holera a venit sa ne faca o vizita neasteptata si teribila. Si noi am vazut cum secera totul in jurul nostru cu o asa de mare furie, ca ochii nostri-fiind obisnuiti de mult timp sa vada pe campul de lupta moartea-totusi erau gata sa planga. In aceste zile de suferinta atroce ce Dumnezeu ne-a trimis, noi ofiterii rusi am vazut aici in strainatate cu multa satisfactie, venind un preot roman ortodox cu un cuvant de consolar si rugaciuni" (Ordinul de zi nr 243-au semnat 27 de ofiteri rusi)

In Romania Mare.

Intors de pe front in Mehadia, Banat, ia initiativa si contituie "Consiliul National Roman" dupa indrumarile date de "Consiliul Dirigent" din Arad. Organizarea s-a facut la 4/17 noiembrie intr-un cadru solemn in piata publica, unde dupa serviciul religios, pr Buracu cere multimii adunate sa depuna juramantul de credinta si lupta pentru neamul romanesc, juramant rostit cu entuziasm si solemnitate. Consiliul National Roman isi trimite apoi la 1 decembrie la Alba-Iulia un delegat care sa voteze Unirea cu Romania.

Imediat soseste insa in zona un escadron de cavalerie sarba care il cauta pe preotul Buracu si alti fruntasi nationalisti din zona pentru a-i inchide. Parintele este anuntat de intentiile sarbilor de un roman din Banatul de la sud de Dunare ce facea parte din acel escadron care va ocupa zona pana in februarie 1919. Parintele hotaraste sa se refugieze in Romania, nu inainte insa de a-i inmana la 26 decembrie un memoriu privind situatia Banatului generalului francez Berthelot ce se intorcea de pe frontul din Moldova.

Preot militar in Armata Romana. Care era arma parintelui…

Familia parintelui
Foto: Hotnews
In timp ce parintele conducea un grup de soldati, a trecut un colonel pe care grupul l-a salutat conform uzantelor. Colonelul, vazand insa ca parintele nu este echipat si cu arma (avea pe el capela de capitan si paltonul militar) s-a oprit suparat si l-a chestionat : "Detasament stai! Capitane unde iti e arma?" Parintele i-a raspuns: "D-le colonel, am onoarea de a ma prezenta: preot capitan Coriolan Buracu de la regimentul 105 Infanterie" si, scotand crucea din haina, a rostit "Aici mi-e arma". Colonelul, profund impresionat de atitudinea parintelui, s-a descoperit si a sarutat crucea adresandu-se ostenilor: "Ostasi! Armata care are preoti cu crucea-n frunte trebuie sa fie biruitoare!"

Colonelul Virgil Economu, ajuns ulterior seful Armatei a VII-a, avea sa-i faca urmatoarea caracterizare in 'foaia calificativa": "Preotul Coriolan Buracu cristalizeaza in fiinta sa morala crestina toata puritatea sa. Este singurul om la care am intalnit o asa perfecta identitate intre vorba si fapta. Interesant ca infatisare, captivant la cuvant, exemplar la fapte, popa Buracu a fost apostol in Regimentul 105 Infanterie. Preotul Buracu este una din structurile omenesti mult departe de comun prin educatiunea mintii, inimei si vointei. Daca ar fi numai al armatei ce castig imens!"

Preot militar si in cel de-al doilea razboi mondial

Parintele Coriolan Buracu este mobilizat la cererea sa ca preot militar si in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Aceeasi dragoste crestina fata de aproape, neam si tara se releveaza in comportamentul sau. Elogiile nu contenesc sa curga de la toti cei care l-au cunoscut. “Nu mi s-a intamplat sa vad undeva o legatura mai stransa intre pastor si pastoriti cum este intre Protopopul maior Buracu si ostasii de sub ingrijirea sa de duhovnic. Regimentele graniceresti (ofiteri, subofiteri si trupa) nici nu pot concepe ca ar putea sa aiba alt pastor sufletesc decat acest eminent protopop militar. Este strans legat de sufletul lor. Nu are niciun viciu. Este un om inzestrat cu toate calitatile superioare ce se cer unui apostol.” (In “Foaia calificativa” pe anul 1942, episcopul armatei—doctor Partenie Ciopron)

Atunci cand regimentul sau este detasat in nordul Ardealului, parintele desfasoara o intensa activitate romaneasca: parastase, conferinte comemorative, ridicari de troite si monumente, etc. Familia cu care a inceput teroarea comunista in Fagaras.

I

“Reprezentatntul FND,un chip de bruta ce statuse tot timpul incruntat, se apropie de preot cu mana-ntinsa, chipurile, sa-l felicite. Dar mana se transforma in pumn care lovi direct in obrazul preotului. I se lua procesul verbal si urmara alte lovituri date de militarii de fata."

oan Gavrila Ogoranu descrie in cartea sa “Brazii se frang, dar nu se indoiesc”, vol. I, inceputul prigoanei comuniste in Fagaras. Lucrurile se desfasoara in ziua alegerilor din 1946 atunci cand parintele, grav bolnav, supraveghea din partea PNT desfasurarea corecta a alegerilor. “Dragul meu, daca nu castigam aceste alegeri, Romania e pierduta”, i-a explicat el prezenta sa acolo. Dupa numararea corecta a voturilor PNT a castigat cu 90% iar parintele a iesit si a anuntat oamenii de succes pentru a nu se mai putea maslui nimic.

“Reprezentatntul FND,un chip de bruta ce statuse tot timpul incruntat, se apropie de preot cu mana-ntinsa, chipurile, sa-l felicite. Dar mana se transforma in pumn care lovi direct in obrazul preotului. I se lua procesul verbal si urmara alte lovituri date de militarii de fata. Si omul batran, care ca preot cunoscuse temnitele Seghedinului si Vazului patru ani in timpul razboiului, care a semnat actul Unirii in 1918 la Alba –Iulia, fost deputat si senator in Parlamentul Romaniei Mari, tata a 11 copii, dintre care cel mai mare murise pe front, care, insusi, in calitate de preot colonel facuse razboiul si in rasarit si in apus, devenise o minge sub loviturile pumnilor si paturilor de arma. Haituit cativa ani prin satele Fagarasului, este prins si bagat la inchisoare. Acasa, preoteasa Maria, cu cinci copii inca mici, isi pierde mintile de durere si de revolta, terorizata zilnic de comunisti. A murit iar copiii s-au imprastiat in toate partile, urmariti de Securitate si inchisi la randul lor. Azi nimeni nu-si mai aminteste de aceasta familie sfanta cu care s-a inceput teroarea comunista in Fagaras.”

Arestat si eliberat de hramul familiei, Sfanta Parascheva



Parintele este trecut pe monumentul
de la Sambata de Sus ridicat in cinstea
luptatorilor din munti
Foto: Hotnews
A fost arestat de organele de securitate din Oravita in dimineata zilei de 14 octombrie 1948 de la locuinta parinteasca din Prigor. Era ziua in care familia Buracu isi serba praznicul imparatesc, hramul familiei, Sfanta Cuvioasa Paraschiva, acelasi ca stramosii din Hrusova, Macedonia. A fost inchis la inchisoarea Timisoara, a fost condamnat la un an de zile inchisoare corectionala, fiind eliberat un an mai tarziu, tot in ajunul praznicului de Sfanta Parascheva de la care fusese ridicat un an mai inainte. Este rearestat in 1952 de catre securitatea din Bucuresti si incarcerat, este trimis la canalul Dunare-Marea Neagra, iar apoi in colonia Peninsula Valea Iagar. Este eliberat pe 28 aprilie 1953.

Sarac pana la sfintenie, cum l-a caracterizat un colonel, asa avea sa si moara, dupa ce statul comunist i-a luat si dreptul la pensie. Ramane in Bucuresti la fiica sa Tatiana pana la moarte, in 1964. A fost reinhumat in curtea bisericii din comuna Prigor pe 14 octombrie 1981, legand astfel ceremonia reinhumarii de hramul familiei, Sfanta Parascheva, de arestare si de reintoarcerea sa de la inchisoare.

O familie inchinata lui Dumnezeu si neamului romanesc

Parintele Coriolan Buracu a avut 11 copii, (8 baieti si trei fete), din care trei i-au murit in primii doi ani de la nastere. Fiul cel mare, Horea Buracu, absolvent de Teologie, a plecat voluntar pe front si a murit in luptele de la Melitopol, Rusia, la 24 octombrie 1943. Alti trei fii, Matei, Sandi si Mihai, au facut parte din randurile Miscarii Legionare, luptand in munti impotriva comunismului. Sandi a luptat si el pe frontul de Rasarit. Fiul cel mic, Mihai Buracu a trecut prin iadul reeducarii din Pitesti, fiind unul din stalpii rezistentei (este autorul celebrei carti despre inchisoarea Pitesti "Placutele de la ITSETIP):

Rep: Domnule Mihai Buracu, cum se face ca o persoana coplesitoare ca preotul Coriolan Buracu continua sa ramana aproape necunoscut?

Mihai Buracu: In primul rand tatal meu a fost un om foarte modest si nu i-a placut sa vorbeasca sau sa scrie despre el si faptele sale. Apoi, mai e si superficialitatea lumii de azi, care in goana dupa un trai material mai bun, uita de lucrurile cu adevarat importante.

"Un gest de o frumusete extraordinara a fost facut si de reprezentantii comunei Prigor, care au pus ca element central pe stema comunei bratul lui Coriolan Buracu, tinand in mana o cruce de aur."

Miahi Buracu, fiul cel mic al parintelui

Totusi, cartea recent scoasa despre tatal meu (Coriolan Iosif Buracu-Amintiri), interesul aratat de ziarul dumneavoastra, arata ca acest vrednic se devotat slujitor al altarului si al neamului romanesc, nu va ramane uitat.

Un gest de o frumusete extraordinara a fost facut si de reprezentantii comunei Prigor, care au pus ca element central pe stema comunei bratul lui Coriolan Buracu, tinand in mana o cruce de aur.

Rep: Un fiu mort pe front, alti trei haituiti de securitate sau inchisi sub comunisti...

Mihai Buracu: In familia noastra, dragostea de Dumnezeu si de tara a fost intotdeauna ceva firesc, normal, astfel ca atunci cand soarta neamului a fost in pericol, nu am ezitat nicio clipa sa acceptam lupta si sacrificiul, fiindca aceasta lupta si acest sacrificiu le-am vazut zi de zi si ceas de ceas la tatal si la unchii nostri, armani si banateni.