"Fatul meu, toate sunt minciuni. Vezi sa nu-l pierzi pe Dumnezeu, c-ai pierdut totul"

Serial: Sfintii inchisorilor Ion Flueras-drumul unui militant de stanga catre Dumnezeu

de Cezarina Barzoi, Ionut Baias     HotNews.ro
Luni, 15 octombrie 2007, 0:00

Ion Flueras

Fiu de plugari - lider al PSD

Ion Flueras s-a nascut in Arad, comuna Cherelus, la 2 noiembrie 1882. Parintii sai, Moise si Maria, erau tarani plugari; averea familiei Fluieras era reprezentata de casa in care locuiau si de cele 2 hectare de pamant care le asigurau existenta. Ion Flueras a urmat scoala primara in comuna natala, dovedind calitati deosebite si inclinare spre studiu.

Din pacate parintii nu aveau suficiente resurse pentru a-i asigura o educatie pe bancile scolii, astfel tanarul este trimis sa invete meseria de rotar pe langa un mester din Pancota. O data cu terminarea uceniciei, in 1901, este primit intr-un atelier de tamplarie din Arad.
Ajuns in oras, ia contact cu ideologiile politice si considera ca trebuie sa se implice activ in viata politica, dorind sa lupte pentru ca neamul romanesc sa obtina Unirea. In acelasi an se inscrie in Partidul Socialist Democrat.

In slujba neamului

In scurta vreme devine unul dintre principalii militanti ai PSD in Arad; in acelasi timp isi incepe activitatea editoriala devenind colaborator al numeroaselor publicatii muncitoresti si al ziarului Adevarul de la Budapesta, organul Sectiei Romane a PSD din Ungaria.

Intre anii 1905 si 1918 locuieste la Budapesta unde conduce resortul propaganda si presa al PSDU si devine redactorul responsabil al ziarului Adevarul.

In timpul Primului Razboi Mondial ajunge intr-o fabrica de avioane de pe insula Csepel, apoi fiind demobilizat revine la Budapesta, implicandu-se din nou in activitatea politica.

In octombrie 1918 este insarcinat de PSDU, Sectia Romana, de a incerca o apropiere de Partidului National Roman in vederea unei colaborari care sa aiba ca rezultatat final Marea Unire. Ion Flueras se achita exemplar de misiune: cele doua partide vor constitui Consiliului National Roman Central, format din cate 6 reprezentanti din partea fiecarui partid. Unul dintre cei 6 reprezentanti PSD era Ion Flueras.

Luptand pentru Marea Unire

Si-a adus contributia la definitivarea Rezolutiei Marii Adunari Nationale din 1 Decembrie 1918, iar in cadrul Adunarii a fost ales vicepresedinte al acesteia, iar apoi a fost ales in Consiliul Dirigent, ca sef al Resortului Ocrotirii Sociale si Igiena. Tot la Alba Iulia este ales secretar general al PSD, chiar in ziua de 1 decembrie 1918.

In anul 1920 a facut parte din delegatia Romaniei la Conferinta de pace de la Paris, in 1924, a participat la Conferinta Internationala a muncii de la Geneva, apoi la Londra, unde a prezentat adeziunea Federatiei Social Democrate Romane la Internationala Socialista a Muncii.

Intre anii 1921-1926 este redactor responsabil al gazetei Tribuna socialista din Cluj. Din 1922 s-a stabilit la Bucuresti, lucrand in cadrul Ministerului Muncii, la resortul Ocrotiri Sociale, pana in 1938, cand, o data cu dictatura regala, a activat in cadrul breslelor muncitoresti.

Casa taraneasca din Cherelus (sec. XIX)

Refuzand PCR-ul si sovietizarea

In august 1929 a fost trimis la Moscova ca reprezentant al Partidul Socialist din Transilvania si Banat, in vederea participarii la lucrarile celui de al II-lea Congres al Internationalei a III-a si a discutarii problemei afilierii la Internationala a III-a a viitorului preconizat Partid Comunist in Romania.

Nu este insa primit la lucrarile Congresului pentru ca Buharin il acuza de faptul ca participa la guvernarea Romaniei ca membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei. Flueras si-a aparat pozitia, dar sovieticii l-au catalogat avand un comportament rusinos. Totodata, Buharin hotaraste excluderea lui din partid. Lucru care nu se intampla.

In perioada anilor 1927-1932, a participat activ la viata politica a tarii, candidand pe lista de deputati, fiind ales in trei randuri: 1928, 1931, 1932. In parlament, Ioan Flueras a fost un permanent si ferm aparator al celor de jos, cu prioritate al taranimii.

Dupa septembrie 1944 a participat la reorganizarea PSD alaturi de Constantin Titel Petrescu, Lotar Radaceanu, Stefan Voitec etc., dar nu a acceptat colaborarea cu PCR, militand ferm pentru pastrarea identitatii PSD.

Il refuza pe Groza si este arestat

Chiar daca pozitia sa a fost ferma in ceea ce-i priveste pe sovietici, reprezentantii acestora au incercat sa il atraga de partea lor in mai multe ocazii. Insusi Petru Groza i-a oferit in 1945 postul de Ministru al Muncii in Guvernul de la 6 martie. Flueras a raspuns negativ, exprimandu-si inca o data refuzul de a accepta ocupatia sovietica pe care o numeste dictatura.

Flueras locuia in Bucuresti impreuna cu sotia sa Ileana. Aveau un atelier de tamplarie in preajma cartierului Izvor. Acolo se intalneau cei din formatia lui Mircea Stefanovici, „Tinerimea Libera” (o asociatie de tineri cu orientare de stanga, studenti la Politehnica, ce militau in special pentru dreptul la libertatea presei).

In 1945 membrii acestei asociatii, care, de altfel, functiona legal, sunt arestati. O data cu ei este ridicat si Ion Flueras - care nu apartinea “Tinerimii Libere”, dar era auzat ca I-a sustinut si gazduit. A fost acuzat si ca ar fi raspandit manifeste interzise cu caracter democrat. Dupa trei luni de anchete si detentie la Jilava, Flueras a fost eliberat.

Dupa Congresul PSD din 10 martie 1946, in care s-a hotarat mergerea in alegerile parlamentare de la 19 noiembrie 1946, pe lista comuna cu PCR, s-a format PSD independent, sub presedentia lui Titel Predescu, la care a aderat si Ion Flueras, unde a mai activat pana in toamna anului 1948, cand este arestat.

Respingerea comunismului: crima de inalta tradare

Fisa de arestare a lui Flueras
Memorialul Sighet

Arestat pentru convingerile sale politice si pentru loialitatea exemplara fata de socialismul practicat de Constantin Titel Petrescu, lui Flueras i se aduce acuzatia de crima de inalta tradare fiind condamnat la 16 iunie 1949 la 15 ani temnita grea si plata unei amenzi de 5000 lei.

Flueras isi va ispasi pedeapsa in temnita de la Gherla, unde este adus in 1949. Fiind prea batran si bolnav pentru a lucra in ateliere, este folosit la diverse munci precum maturat, spalat toalete etc.

Datorita acestor munci el a capatat o oarecare mobilitate in interiorul temnitei, avand posibilitatea de a se strecura din cand in cand intr-unul din corpurile inchisorii, unde erau depozitate icoanele si celelalte obiecte ramase de la vechea capela a inchisorii.

Chiar daca toti cei care l-au cunoscut pe Flueras inainte de 1948 marturisesc faptul ca era un om extraordinar, de o cinste si demintate rar intalnite, abia in temnita sufletul lui Flueras se va deschide catre Dumnezeu si va descoperi Adevarul si Calea.

Despre aceasta tranformare si mai ales despre comportamentul crestin lui Flueras marturiseste fostul detinut politic Dumitru Bordeianu in monumentala sa lucrare “Marturisiri din mlastina disperarii”.

“Am ramas inmarmurit, zarind acolo un batranel, in genunchi si cu mainile inclestate. Se ruga in fata unei icoane. La zgomotul de saboti al pasilor mei a intors capul si, vazand ca sunt un detinut ca si el, mi-a facut semn sa vin aproape. M-am apropiat cu sfiala si am ingenuncheat si eu.

Dupa ce si-a terminat rugaciunea, l-am intrebat, nedumerit, cum se face ca el, care prin conceptie ar fi trebuit sa fie ateu, se roaga totusi lui Dumnezeu? Batranul, cu o voce care mi-a incalzit inima, mi-a spus ca aceasta a fost in tinerete, ca totul n-a fost decat minciuna, iar acum se roaga lui Dumnezeu sa-l ierte.

La despartire, i-am soptit batranului sa fie prudent, caci sunt multi turnatori si s-ar putea gasi un ticalos care sa-l toarne. Mi-a raspuns insa ca nu se mai teme si atunci i-am dat pace... Intalnirile mele cu Flueras la capela s-au repetat de mai multe ori.

Intotdeauna ma chema langa el, sa stam umar la umar si sa ne rugam... el rostea rugaciunea cu inima calda si coplesita de prezenta lui Dumnezeu.

In intalnirile noastre in acea capela, eu il simteam pe batranul Flueras atat de aproape si atat de cald langa mine, de parca alaturi era tata, cu barba alba... Imi suna si acum in urechi ceea ce mi-a spus atunci: „Fatul meu, toate sunt minciuni. Vezi sa nu-l pierzi pe Dumnezeu, c-ai pierdut totul”.

Cimitirul din Gherla unde au fost inmormantati detinutii politici
C.B./HotNews

Asasinarea lui Flueras

Batranul Flueras a fost asasinat pe 7 iunie 1953 de criminalii Juberian si Reck, tortionari in reeducarea de la Gherla. “Numai Dumnezeu stie cine l-a ucis pe Flueras, pentru vina ca se ruga lui Dumnezeu sa-i ierte necredinta si pacatele.” (Dumitru Bordeianu)

Alt fost detinut politic isi aminteste circumstantele in care batranul a fost ucis:
“Pe cunoscutul social democrat Ion Fluieras, Reck l-a scos la corvoada in curtea fabricii, pentru curatenie, dandu-i in primire closetele. L-am auzit comentand satisfacut acest fapt:
- Lasa-l, o viata intreaga a fost sluga burgheziei, acum sa-i curete closetele.
Dar batjocura nu a fost suficienta. Intr-o zi batranul om politic a fost chemat la ancheta, in fata, la birourile inchisorii.

Dupa ce a revenit in camera sa de la parter, unde stateau „inaptii", o camera mare, plina de batrani, zeci de neputinciosi, folositi insa la diferite corvezi; dupa ce a revenit, la scurta vreme a fost scos din nou din camera, de data asta dus insa numai la biroul organizatoric al detinutilor de vizavi de camera batranilor. Acolo il asteptau Reck si Juberian.

Ce s-a intamplat acolo, nu stiu. Batranul nu a mai putut povesti, caci a fost readus in camera intr-o patura si la scurta vreme a murit, daca nu chiar in ziua aceea.

In noaptea care a urmat, in fabrica au aparut manifeste scrise cu creionul pe hartie de caiet de matematica: „Calaii Reck si Juberian, asasinii lui Ion Fluieras, vor plati pentru crima lor". (Ioan Munteanu, La pas prin reeducarile de Pitesti, Gherla, Aiud)

Trupul batranului luptator pentru Unire a fost rapid pregatit pentru ultimul drum de catre gardienii si detinutii de la Gherla: “Mortul era pus pe o targa si transportat intr-o camera de la parterul zarcii. Acolo il dezbracam in pielea goala si il intindeam pe cimentul gol tot sub supravegherea atenta a gardianului (ca nu cumva sa transmitem vreun mesaj celor din lumea cealalta)...

Mortii se ingropau pe malul Somesului. De la etaj, prin crapaturile jaluzelelor vedeam cum detinutii de drept comun sapau groapa. Mortii aruncati in pielea goala in aceasta groapa de pe o targa. Cand cadavrele cadeau in groapa plina cu apa din infiltratii, cioclii sareau in laturi ca sa nu-i stropeasca.

Apoi aruncau pamant sau balast sub greutatea caruia trupurile erau tintuite pe veci in acel loc.” (Octavian Voinea, Masacrarea studentimii romane.)

Calaii nu au platit pentru fapta lor, iar sarmanul Flueras a fost aruncat in gropile comune de la Gherla, unde se gasesc si astazi oasele sale si ale altor sute de morti - detinuti politici ucisi pentru ca au refuzat sa isi tradeze credinta si neamul romanesc.



















2009 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri