În anul 2019, instituțiile Uniunii Europene cu puteri legislative ale au adoptat Directiva 633/2019 cu privire la practicile comerciale dintre întreprinderile ce operează în lanțul de aprovizionare agricol și alimentar („Directiva”). Directiva impunea statelor membre ca până la data de 1 mai 2021 să adopte și să publice legile interne pentru transpunerea directivei, iar aceste legi interne să fie aplicabile începând cu data de 1 noiembrie 2021. Nivelul de armonizare din Directivă este cel minim, după cum rezultă din prevederile art. 9, astfel că statele membre sunt libere să adopte norme mai stricte, cu condiția ca aceste reglementări naționale să fie compatibile cu normele privind funcționarea pieței interne.
România nu a reușit să respecte termenele din Directivă, iar Comisia Europeană a decis în luna iulie 2021 să înceapă o procedură în vederea constatării neîndeplinirii de către România a obligațiilor (“infringement”).
La data de 14 martie 2022, în calitate de cameră decizională, Camera Deputaților a adoptat proiectul de lege („Proiectul”), ce urmărește transpunerea Directivei (PL-x nr. 178/2021).
Sfera de aplicare a Directivei. Directiva se aplică relațiilor comerciale dintre furnizori și cumpărători în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse agricole și alimentare. Expresia de „produse agricol și alimentare” are o definiție legală și cuprinde produsele enumerate în Anexa I la Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, dar și produse care nu sunt enumerate în acea listă, cu condiția să fie procesate în scopul utilizării ca alimente prin folosirea produselor ce sunt enumerate în anexă. Suplimentar, trebuie să existe un dezechilibru în puterea de negociere a furnizorilor și cumpărătorilor. În vederea determinării existenței dezechilibrului Directiva și Proiectul utilizează un criteriu relativ, respectiv dimensiunea furnizorului și cumpărătorului din perspectiva cifrei lor de afaceri anuală. Astfel, pentru a fi aplicabilă Directivă trebuie să există o practică comercială în legătură cu vânzarea de produse agricole alimentare de către un furnizor a cărui cifră de afaceri anuală este sub pragurile prevăzute în Directivă către un cumpărător a cărui cifră de afaceri anuală depășește pragurile prevăzute în respectiva Directivă.
Relația cu Directiva 29/2005. Directiva și Proiectul nu se aplică în relația furnizorului cu consumatorul. Titlul Directivei și al Proiectului ar putea conduce la ideea unei relații de tipul de la special la general în raport Directiva 29/2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori transpusă în dreptul intern prin Legea nr. 363/2007. În realitate cele două directive au sfere de aplicare diferite, Directiva 633/2019 se aplică în relația dintre întreprinderile ce operează în lanțul de aprovizionare agricol și alimentar, iar Directiva 29/2005 se aplică în relația comercianților cu consumatorii înainte, în timpul și după o tranzacție comercială în legătură cu un produs, produs însemnând orice bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi și obligați.
Tipuri de practici comerciale neloiale avute în vedere de Directivă și Proiect. Practicile comerciale avute în vedere de Directivă sunt cele ale cumpărătorului, scopul Directivei fiind de a se aplica atunci când cumpărătorul are o putere de negociere superioară în raport cu furnizorul Directiva și Proiectul operează cu două categorii de practici comerciale neloiale. O primă categorie constă în „lista neagră” de practici comerciale neloiale și care sunt interzise cumpărătorului. Proiectul include o listă de aproximativ 25 de practici comerciale care îi sunt interzise cumpărătorului. Lista cuprinde practici variate ce pot viza termenele de plată, termenele de preaviz, modificarea unilaterală a clauzelor contractului, plata unor taxe pentru lista produselor, amenințarea cu represalii comerciale împotriva furnizorului, returnarea produselor agricole și alimentare nevândute etc.
O a doua categorie constă în „lista gri” de practici comerciale care sunt interzise tot cumpărătorului, cu excepția situației în care, la solicitarea furnizorului, acestea au fost convenite anterior prin clauze clare și lipsite de ambiguitate în contractul comercial sau printr-un act adițional încheiat ulterior. Rezultă că în situația acestor practici comerciale, cumpărătorul se poate apăra invocând convenirea unor clauze clare și lipsite de ambiguitate. Sarcina probei că se află în situația de excepție îi revine cumpărătorului.
Aplicarea în timp a Directivei și a Proiectului. Directiva prevede că se aplică acordurilor de furnizare încheiate după data publicării actului de transpunere, iar în ceea ce privește acordurile încheiate înainte de data publicării actului de transpunere, acestea din urmă vor trebuie să devină conforme cu Directiva în termen de 12 luni de la data publicării. În Proiect se prevede că legea urmează să se aplice contractelor comerciale ce se vor încheia după data intrării în vigoare a legii, iar în ceea contractele comerciale încheiate anterior se instituie obligația de a le pune în acord cu legea până la data de 31 decembrie 2022. Rezultă că Proiectul reduce termenul de 12 luni stipulat în cuprinsul Directivei.
Autoritățile însărcinate cu aplicarea legii. Proiectul propune ca Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale să fie autoritatea de implementare a legii cu competențe în monitorizarea practicilor comerciale neloiale. Autoritatea de aplicare a legii ar fi Consiliul Concurenței cu atribuții de constatare și sancționare a practicilor comerciale neloiale. În scopul soluționării cazurilor privind practicile comerciale neloiale, Consiliul Concurenței va putea realiza și inspecții inopinate în conformitate cu prevederile art. 38-40 din Legea concurenței nr. 21/1996. Printre condițiile prevăzute în Legea nr. 21/1996 pentru efectuarea unei inspecții inopinate este și obținerea prealabilă a unei autorizații judiciare din partea Curții de Apel București. Subliniem că atribuțiile Consiliului Concurenței prevăzute în Proiect nu vor înlocui atribuțiile prevăzute în Legea nr. 21/1996, ci se vor adăuga acestora.
Instanțele judecătorești vor putea fi învestite fie cu acțiune directă în legătură cu o pretinsă practică comercială neloială. Proiectul propune ca tribunalul de la locul săvârșirii pretinsei fapte sau de la domiciliul sau sediul reclamantului să fie competent. De asemenea, instanțele judecătorești vor putea fi învestite cu acțiuni împotriva deciziilor adoptate de Consiliul Concurenței de sancționare a practicilor comerciale. În această ultimă situație, competența va reveni Curții de Apel București.
Regimul sancționator. În funcție de tipul practicii comerciale neloiale constate, Proiectul propune sancționarea practicilor cu amendă contravențională de la 250.000 lei la 500.000 lei sau de la 500.000 lei la 600.000 lei. Proiectul prevede posibilitatea reducerii amenzii cu un procent cuprins între 1% și 25% dacă întreprinderea investigată recunoaște, în anumite condiții, fapta imputată și propune măsuri de remediere. În concluzie, după promulgare și intrarea în vigoare a legii de transpunere a Directivei, Consiliul Concurenței va putea interveni și adopta decizii de constatare și sancționare a practicilor comerciale neloiale săvârșite pe lanțul de aprovizionare agricol și alimentar.
Un articol semnat de Daniel Aragea, Partner - daragea@stoica-asociatii.ro - STOICA & Asociații
