Data: 16 noiembrie 2014, turul al II-lea al alegerilor prezidențiale

Locul: două sate teleormănene

Motivul: ne pasă de România!

Cine suntem?

Noi, Monica și George, suntem doi români stabiliți în Elveția din 2010, dar cu sufletul nedespărțiți de țară, foști ONG-iști, momentan unul corporatist, iar celălalt doctorand, doi revoltați civic în stare latentă.

După primul tur primeam mesaje disperate din țară cum că se fură voturi, sunt amenințări, etc. și asta de la oameni care ne găseau pe Facebook. Ne rugau pe noi, cei din afară, să ieșim mai mulți la vot. La un calcul scurt iți dai seama că în Diaspora sunt doar 2-3% din voturi. Tot acasă era important să se voteze corect. Ne întrebam: Unde este societatea civilă? Am realizat că în România avem nevoie de acea societate civilă independentă, neșantajabilă și neinfluențabilă, neafiliată politic și nici dependentă bugetar de instutuțiile statului excesiv politizate. Și de-odată am realizat că ne uităm chiar la noi!

A fi (sau a nu fi) observator - asta e întrebarea!

Cu doar 7 zile înaintea alegerilor din 16 noiembrie încă mai cochetam cu o mini campanie de informare în Elveția pentru a încuraja oamenii să meargă la vot, când am aflat că ne putem înscrie ca observatori independenți în țară. Nu am stat pe gânduri: în 30 de minute aveam cererea depusă și biletele de avion cumpărate! Cu un entuziasm nebun am pornit spre România cu pofta de “a ne lua țara înapoi”.

Experiența pe care am avut-o a fost specială, am devenit mai conectați cu realitatea de la sat, departe de Facebook, Internet și Diaspora.

Am avut parte de o organizare impecabilă de la Centrul pentru Resurse Civice, asociația non-guvernamentală care ne-a ajutat să obținem acreditarea și ne-a asigurat materiale educaționale referitoare la rolul observatorului și legislația votului. Cei din asociație ne-au facilitat coordonarea în teritoriu, iar pe tot parcursul zilei ne-au oferit asistență juridică în cazul în care apăreau probleme, precum și sprijin logistic: fișe de observații, transmiterea sesizărilor la BEJ și BEC, etc.

Ziua votului

La 5.45 eram fiecare la secția lui de votare, în două sate relativ mari, dar sărace. Am rămas acolo până la numărătoarea finală, terminată în jurul orei 23.30. La început procesul mergea relativ civilizat. Membrii comisiei s-au prezentat pe rând, mentionând partidul pe care îl ‘reprezentau’; aveam să aflăm că, în fapt majoritatea (7 din 9 membri) era anexată PSD-ului, iar minoritatea (ceilalți 2 membri) ACL-ului.

Avea să fie o zi cu câteva incidente la limita și uneori peste limita legalității:

1) Mașini care transportau oamenii la vot. La limita legalității pentru că, pe de o parte poți argumenta ca fiind un beneficiu oferit contra unui vot (ilegal) sau, pe de altă parte, o facilitare a votului (legal și democratic). Deși semnalasem poliției și președintelui de secție, situația s-a soluționat doar direct cu primarul, acesta fiind de acord să ajute doar oamenii care au deficiențe de deplasare, cu condiția să fie pe listele permanente de vot și să nu fi cerut urna mobilă. Asta după ce am avut parte de morala cu ‘domnișoară, eu așa am câștigat alegerile de 3 ori aici în sat’

2) Împiedicarea asistării la votul cu urna mobilă. Deși observatorii independenți au dreptul legal și este indicat să asiste la votul cu urna mobilă, acest drept ne-a fost refuzat cu pretextul că ‘intră prea multă lume în casele oamenilor’. Acest lucru s-a întâmplat fără ca oamenii, ei înșiși, să comunice acest lucru. O conversație telefonică avută între un membru al comisiei cu urna mobilă și primarul comunei a înclinat balanța în acest sens. Am depus prima plângere penală împotriva acestui membru. Curios, toate voturile aduse cu urna mobilă aveau să fie în proporție de 100% pentru un singur candidat.

3) Aluzii la plăți de încasat. Pe parcursul zilei, mai mulți votanti (unii mai mult în aburul alcoolului) au făcut aluzii la o plată pe care ar încasa-o. Deși aluziile au continuat pe parcursul zilei, atât timp cât o tranzacție nu se întâmplă efectiv, declarațiile nu pot fi folosite drept probă. Toate au culminat cu declarația de după numărarea voturilor: ‘la cât am dat nu s-a meritat’.

4) Buletine de vot în plus și fuga cu sacii de rafie plini. Cel mai grav incident s-a petrecut la numărarea voturilor: s-au constatat 53 de buletine în plus față de cele primite. Dacă inițial membrii majoritari ai comisiei se gândeau cum să scoată la numărătoare voturile, după apelul la 112 unii membri ai comisiei au refuzat să mai semneze procesul verbal. În câteva minute, presa, poliția comunală și reprezentanți ai primăriei erau la fața locului. Toate materialele legate de vot au fost puse în saci de rafie și transportate la primărie. Ulterior, toți membrii comisiei și observatorii s-au deplasat la poliție pentru a doua plângere pe ziua respectivă. Pe site-ul BEC există un proces verbal semnat deși membrii comisiei au fost evacuați înainte ca procesul verbal să fie completat.

La sat nu-i ca pe Facebook!

La sat ziua votului este o sărbătoare, un prilej de ‘a ieși în lume’. Îmbrăcați cu ce aveau mai bun, oamenii veneau la urne deși unii erau grav bolnavi, alții aveau decese în familie, dar veneau ‘ca să intre și ei în rândul lumii’. Votul este și un motiv de reuniune a familiei ca un Paște cu mai puțin fast.

Totuși, ce plutește în aer este un iz de dezinformare dusă până la manipulare: ‘votăm un președinte tânăr pentru copii’ sau ‘cum să votez cu ungurul ăla?’. În mijlocul sărăciei, orice lucru contează: un drum cu mașina la secția de votare, o cafea, un zâmbet, o glumă, o plasă cu mâncare, câțiva bănuți (10 sau 50 RON).

Să fim umani!

Ceea ce ne-a impresionat cel mai mult în acea zi, este că, deși oamenii au viziuni diferite, simpatizând cu partide diferite, în final sunt consăteni, vecini, și trebuie să rămână prieteni și după alegeri. Viața lor nu se va schimba mult în ziua imediat următoare, poate nici măcar în 10 ani. Noi, pe Facebook, în presă, suntem acizi, terminăm prietenii de-o viață, nu începem altele datorită viziunilor politice,....

Acum este timpul ca și noi, cei de pe Internet, să facem la fel. În prag de sărbători să uităm preferințele politice și să ne canalizăm acum energia pe acele lucruri pe care le putem construi, soluții la probleme reale. Vrem o societate civilă care, așa cum și-a găsit rostul să se implice în timpul alegerilor, să o facă și în faza de construcție a viitorului României.

Cu mii de mulțumiri adresate Centrului pentru Resurse Civice pentru îndrumare, suport și informații,

Monica & George Popescu, 01/12/2014

NB: Centrul pentru Resurse Civice a făcut de curând public raportul preliminar al acțiunii de monitorizare a Alegerilor Prezidențiale din România, derulate în 2 noiembrie, respectiv 16 noiembrie 2014. Raportul poate fi consultat online la aceasta adresa.