Sunt unul dintre admiratorii tehnologiei. Nu din perspectiva lucrurilor cool pe care ea ni le ofera, ci din a provocarilor deosebite in fata carora ne pune. Ca oricare alt geek, am simtit o fascinatie deosebita pentru aventura spatiala care i-a dus pe doi dintre membrii echipajului Apollo 11 pe Luna. (Aveti un pic de rabdare, nu este vorba totusi despre tehnologie, ci despre democratie).

Am vazut numeroase documentare despre programul Apollo, am fost ingrozitor de dezamagit de posibilitatea ca totul sa fi fost doar o farsa si apoi mi-a fost jena de faptul ca aproape ma lasasem convins de teoria conspiratiei. Dupa multe, multe ore de filme documentare vazute si pagini citite, ceea ce mi-a ramas foarte viu in minte legat de programul Apollo nu sunt, asa cum probabil ar fi de asteptat, celebrele cuvinte rostite de Neil Armstrong la coborarea din modulul lunar, ci o fraza din discursul tinut de John F. Kennedy pe 12 septembrie 1962, prin care presedintele anunta inceperea ambitiosului program NASA. "We choose to go to the moon... (interrupted by applause) we choose to go to the moon in this decade and do the other things, not because they are easy, but because they are hard."

Pentru mine politica a fost pina de curand un lucru simplu. Chiar si atunci cand au fost fundamental gresite, opiniile mele politice mi-au parut foarte clare si m-am simtit impacat cu ele. Imi aduc aminte cu mare rusine entuziasmul cu care priveam la televizor in 1990 unul dintre primele mitinguri politice ale FSN-ului in care demonstrantii duceau la sediul PNTCD-ului un cosciug (un obiect ce a intrat ulterior pe lista obligatorie a recuzitei oricarei demonstratii, opozitia trimitindu-l partidului de la putere, grevistii trimitindu-l guvernului; probabil exista in ADN-ul nostru o gena vesela de Sapanta care ne impinge la astfel de gesturi macabre). Este adevarat, aveam ani buni sub varsta care mi-ar fi dat drept de vot, dar asta nu impiedica rusinea pe care inca o simt 19 ani mai tarziu. Dar chiar si asa, convigerile mele politice erau atunci clare si simple.

Mai tarziu, sub impresia fenomenului Pietei Universitatii si a mineriadelor (si a adolescentei, desigur) convingerile politice mi s-au schimbat cu 180 de grade. In 1996 am sarit in sus de bucurie la victoria Conventiei si a lui Emil Constantinescu, victorie la care imi adusesem si eu contributia prin votul exprimat la 18 ani. Si atunci convingerile mele politice erau clare si usor de sustinut. Nici patru ani mai tarziu, la prezidentialele din 2000 nu am avut nici un fel de dubiu in privinta a ceea ce trebuie sa fac in cabina. A fost, desigur, o decizie foarte dureroasa, dar claritatea si limpezimea ei au facut-o sa fie extrem de simplu de luat. Am votat, desigur, cu Ion Iliescu. Vadim trebuia oprit in turul doi.

In 2004 lucrurile au fost la fel de simple. Imi amintesc cum treceam pe la Universitate in drum spre birou si cantam in minte impreuna cu Morometii, "Romania, trezeste-te". Asa ca m-am dus la vot si am plecat de acolo in 30 de secunde. Sa fim seriosi, la ce trebuia sa ma gindesc? Aveam de ales intre Basescu si Nastase.

Acum, in timp ce scriu acest text imi dau seama ca azi voi merge la primul vot real din viata mea. Azi, cand lucrurile nu sunt deloc simple, cand singurul lucru pe care il simt este "da-i dracu' cu politica lor de rahat", cand ii dispretuiesc in mod aproape egal pe toti candidatii, azi va fi primul exercitiu cu adevarat democratic la care voi participa.

Pentru cei mai multi dintre noi, alegerile politice din anii care au trecut au fost usoare. Au fost alegeri din convingere. Am votat cu oameni in care credeam, in care ne puneam speranta. Nu despre asta este insa democratia. Nu despre a merge sa votezi un om in legatura cu care nu ai dubii sau indoieli. Se spune despre democratie ca este cel mai bun dintre cele mai rele sisteme politice, si similar, azi ne dam seama ca trebuie sa-l alegem pe cel mai bun dintre cei mai rai politicieni.

Nu mai avem iluzii, nu mai avem favoriti, nu mai avem in fata alegeri clare. Este momentul in care scarba de politica te poate face sa stai acasa. Si totusi, abia azi ai ocazia sa participi la democratie, pentru ca democratia nu inseamna alegeri usoare, ci alegeri dificile. Democratia nu inseamna sa votezi cu inima, ci sa votezi cu ratiunea. Nu inseamna sa faci pe cineva presedinte pentru ca simti ca el e salvatorul tarii, ci pentru ca ai facut un efort intelectual sa vezi dincolo de vorbele fiecarui candidat, sa priveste faptele sale si sa incerci sa gasesti o ratiune pentru votul tau.

Nu stiu cine ne-a spus ca Democratia este un lucru usor. Democratia inseamna sa-ti invingi greata, sa-ti alungi iluziile, sa gandesti si sa faci in final acea alegere cu care nici macar tu nu esti pe deplin impacat.

Am sa inchei aici acest text si am sa plec spre sectia de votare. Not because it is easy, but because it is hard!