Ce mai zbucium, ce mai zarva, ce aglomeratie de tonomati pe metru patrat. Studiourile nu-i mai incap, pleznesc pe la incheieturi si valul de tonomatita rabufneste din tevile proaspat desfundate. Circuitele s-au incins, sigurantele stau sa sara si din lalaiala generala nu se poate deslusi decit un singur cuvint: Basescu. Stan sapa excitat in strafundurile laptopului doar-doar o gasi epitetul lipsa, Cristoiu isi freaca biografia romantata si nu pricepe ca puii vii au crescut mari si au fata lui Basescu, chelie in loc de creasta si se uita cis la Gidea. Un adevarat regal sa-i vezi asa, strinsi pe toti la un loc. Spectatorii inteleg in sfirsit ce a vrut sa zica Basescu. Demonstratia e fara cusur si nici chiar viitorul dictator n-o putea aranja mai bine. La mai mare tonomatilor si sa traiti bine!

Democratia s-a prabusit, presa a fost violata in grup si procurorii stim noi cui se fac cu lucreaza. Criminalul trebuie totusi pedepsit exemplar sa-i iasa pe nas indrazneala de a terfeli meseria de presedinte, sa nu mai cuteze sa atace mogulii, mogulasii si tonomatii in euro sau roni. Strategia e simpla si pe masura inculpatului, principiul unul si bun.

Tonomatul se metamorfozeaza precum Gregor Samsa din Kafka. Din gindacul ascuns sub patul cu baldachin al patronului se cazneste sa iasa ziaristul-mutant cu misiunea de reprezentant al breslei.

Noi sintem de fapt voi, spun ei in cor. Si noi sintem ziaristi, pitigaie ei. Nu luati seama ca ne despart conturile, vilele, masinile 4x4, terenurile si piscina comuna cu patronul. Deontologia, nu-i asa, dragi colegi, nu se masoara in bunuri si nu trece prin portofel. Nu conteaza ca noi scriem, vorbim si gindim 100% cu vorbele, gindurile si faptele mogulului sef, in timp ce voi daca va incapatinati sa va intre articolul necenzurat de interesele superioare o sa scrieti reportaje despre crescatoriile de porci de la Peris. Si noi am fost palmasi ca voi, pe timpul alalalt e drept, pe cind scriam la Scinteia. Si noi, scumpilor, murim de grija deontologiei, a libertatii presei si vrem s-o ferim de atentate, sa-i pastram virginitatea neatinsa de interventie straina.

Chemarea la unitate n-a avut chiar ecoul scontat. Dupa prima zi de deruta, zidul din jurul tonomatilor a inceput sa se fisureze si corul solidaritatii sa cinte in falset. Unitatea in ticalosie s-a nuantat. Motivul e simplu, tonomatii nu au avut niciodata renume bun.

Pina la urma cu cine sa te solidarizezi, cu invitatul permanent la propria emisiune, Gidea, care isi masoara echidistanta si profesionalismul in felixi neconvertibili? Cu Stan-agitatul, caruia niciun psihanalist nu-i poate gasi leacul pentru frustrarea ca n-a prins un post la Externe? Sau, poate, cu ciutacul lui Musetescu, fonfleurile lui Cristoiu si deraierile lui Radu Tudor? Complicat.

Asa se face ca jurnalistii onorabili, carora le-a convenit sa se expuna alaturi de tonomati in numele breslei, au fost putintei si cam jenati de ingrata misiune.

Tonomatii au dat insa un regal de unii singuri. Omul cu laptopul isi ardea si ultimii neuroni scapati neatinsi de virusul Basescu, lansind in deplina libertate a simturilor o ploaie de invective: idiot, betiv, scelerat, cretin, iresponsabil, nebun. Si de la capat in reluare. Pe fata i se putea citi teroarea: libertatea de exprimare e in grav pericol, veniti si ma aparati de catusele, pe care, culmea, nu vrea sa mi le puna nimeni. Ce ghinion ca pina si Prozacul s-a dovedit a fi apa de toaleta!

Ciutacu sil Ciuvica, aceste dame de companie ale familei Voiculescu, lansau in duet teza cu Basescu cel toxic pentru democratie. N-au precizat daca pentru democratia tonomatilor sau, asa, in general. Cei doi au avut insa si un moment de luciditate care trebuie salutat, pentru ca lasa o urma de speranta. Ce-am facut noi sa meritam asa o stampila nerazuibila ca cea de tonomat? Problema baietilor e ce n-au facut. Dar asta e o tema de meditatie pentru momentul cind patronul o sa le scoata stecherul din priza.

Tonomatii s-au intrecut pe ei insisi si bine au facut. Nici chiar Basescu nu putea spera la asa un recital. Dovada a venit de la sine. Se mai indoia cineva de existenta tonomatilor, circoteau unii si altii ca sint o inventie a mintii bolnave de dictatura a lui Basescu? Spuneau dusmanii ca presedintele a gresit intrind intr-un razboi total cu presa? Ca a ruinat functia de presedinte vorbind de la Otopeni?

Au avut grija tonomatii sa contrazica pe viu, in prime-time si cu sigurantele mirosind a ars toate aceste teorii. S-au adunat umar la umar, obsesie anti-basesciana linga obsesie anti-basesciana, epitet linga epitet, euro linga euro si au tinut un regal. Mesajul transmis a fost scurt, la obiect si pe intelesul maselor. Iata, sintem vii, sintem printre voi si ne tine in viata un singur tel: sa murim cu Basescu de git. Aceasta ne este misiunea primita de la patroni, de la coalitia anti-basescu si pentru ea muncim din greu. Totul pentru izolarea lui Basescu, totul pentru viitoarea guvernare PSD-PNL- PC!

E bine baieti, tineti-o tot asa! Exagerati, ingrosati, calomniati, manipulati. Adunati-va in fiecare seara la televiziunile mogulilor si radeti-l pe Basescu. Faceti ca la referendum. Electoratul e acolo si pindeste din urna. La mai mare tonomatilor si sa traiti bine!