Catre serviciul meu, de la Banca Nationala, merg in fiecare dimineata pe jos. Si nu exista zi in care sa nu fiu oprit pe strada de trecatori, unii framantati de necazurile lor cu bancile, altii preocupati de mersul treburilor in finante, care vor sa primeasca raspunsuri la intrebari grave despre banii lor, despre banii din banci si despre banii tarii. Ieri dimineata insa, spre surprinderea si amaraciunea mea, un trecator mi-a strigat, nu doar interogativ, ci reprobativ, cum este cand incasezi 30.000 de euro in fiecare luna.
Luase aminte, desigur, la ce se tot scrie si se spune in spatiul public, de vreo 30 de zile incoace, in legatura cu suma ce ar reprezenta castigul salarial lunar al guvernatorului Bancii Nationale. Vocea lumii atat spune ca ar incasa: 30.000 de euro luna de luna. Dublu fata de cat primeste in realitate.
Acum cateva zile, guvernatorul a iesit in fata presei cu doua informatii. Mai intai, a citit decizia Consiliului de Administratie al BNR de a fi date publicitatii castigurile celor patru conducatori executivi: guvernatorul, prim-viceguvernatorul si cei doi viceguvernatori. Cu precizarea ca detaliile vor fi stabilite la sfarsitul acestei luni. Apoi, a citit fisa in care este inscris ceea ce reprezinta salariul standard al guvernatorului: echivalentul in lei al sumei de 9495 de euro. La care se adauga echivalentul in lei al sumei de 4106 euro, ce exprima indemnizatia de presedinte al Consiliului de Administratie al BNR. Total: 13.601 euro.
Imediat s-au facut auzite voci care au cerut ca guvernatorul sa-si publice intregul pachet salarial, nu doar salariul standard si indemnizatia. O va face, fireste, dar nu inainte de decizia CA al BNR de la sfarsitul lunii. Aici se impun insa cateva adnotari.
1) Pachetul salarial al guvernatorului BNR nu poate fi judecat decat exclusiv in comparatie cu pachetele salariale din celelalte banci centrale europene. Si cum diferentele sunt mari de la o banca centrala la alta, nu exista un model standard pentru Uniunea Europeana.
2) Nu toate bancile europene isi publica salariile. Pana acum, BNR a fost in randul bancilor centrale din sistemul european care pastreaza confidentialitatea castigurilor. Acum va trece in randul celor ce practica transparenta.
3) Acele banci centrale care publica salariile... nu publica insa si pachetele salariale, in care sunt cuprinse - cu diferente de sume si de conceptie de la o banca la alta - multe sute de mii de euro anual. Caci sunt incluse indemnizatii pentru locuinta, indemnizatii pentru asigurari de sanatate, bonusuri.
4) Activitatea de la BNR are o incarcatura mai mare, fiind mai complexa decat in multe dintre bancile centrale europene. Multe banci centrale, de-a lungul anilor, s-au debarasat de numeroase atributii, intre care supravegherea, pe care le-au externalizat. Am notat supravegherea, pentru ca s-a discutat si la noi problema externalizarii acestei activitati. Nu i s-a gasit insa un alt loc in Romania.
Daca CA al BNR va decide sa fie publicate si pachetele salariale - si, probabil, chiar asa va decide - veti vedea ca pachetul guvernatorului BNR, care nu primeste nici indemnizatie pentru locuinta, nici indemnizatie pentru asigurari de sanatate, nici bonusuri de performanta - nu este de 30.000 pe luna, nici macar de 20.000, ci undeva intre 15.000 si 16.000 de euro pe luna. Suma ce reprezinta intregul castig anual impartit la 12 luni.
La sfarsitul lunii, CA al BNR va lua si o decizie privind publicarea sau nepublicarea celorlalte salarii ale managementului din Banca Nationala, de la directori pana la sefi de servicii. Luni dimineata, intr-o conferinta de presa, guvernatorul BNR a afirmat ca va vota impotriva publicarii acestor salarii. Nu avea nici timp si nici loc, intr-o conferinta de presa a carei tema era inflatia si nu salarizarea in Banca Nationala, sa extinda motivatia. A subliniat insa esentialul: publicarea salariilor intregului management ar pune in dificultate Banca Nationala a Romaniei in concurenta, la nivel european, intre bancile centrale.
Exista insa si o alta perspectiva din care pot fi judecate lucrurile. Si anume: legea. Inainte de aderarea la Uniunea Europeana, i s-a impus Romaniei sa racordeze la bunele practici continentale legea bancii centrale si legea bancilor. Si nu oricand, ci cu mai mult de doi ani pana in momentul aderarii la Uniunea Europeana. Si nu oricum, ci la nivelul calitativ cel mai inalt. Iar conditia era imperativa: fara noi legi bancare Romania nu ar fi aderat la 1 ianuarie 2007!
Cat priveste legea BNR din 2004, notez ca a fost inclusa intr-un pachet de acte normative de cea mai mare insemnatate pentru accelerarea reformei si fundamentarea economiei de piata in Romania. Se constituia astfel cadrul juridic de reglementare a activitatii bancare in Romania la inceputul acestui secol, punandu-se bazele unui sistem, cel bancar, care sa reprezinte nu doar un motor vital fara de care economia nu putea inainta in Uniunea Europeana, ci si unul dintre stalpii de rezistenta pe care sa se sprijine intreaga societate. In acelasi timp, intr-un moment de explozie a pietelor financiare pe toata suprafata planetei si de globalizare a economiei, prin noile legi se asigura consolidarea in Romania a unui sistem bancar compatibil cu noua dezvoltare a sistemului bancar international.
Alaturi de aceste imperative, de ordin general, au fost luate in consideratie si aspecte specifice ale Bancii Nationale sau ale bancilor comerciale. Mai cu seama ca, in toata lumea, bancile centrale, ca institutii ale economiilor de piata avansate, dobandeau in acei ani clarificari si valente noi, in perspectiva globalizarii pietelor financiare. Sincronizarea cu noile tendinte si armonizarea legislativa reprezenta o necesitate organizatorica si institutionala pe care tara noastra nu o putea neglija. Si nu a fost neglijata. In acest sens, legea BNR din 2004 a fost fundamentata pe principiile generale de functionare ale bancilor centrale, urmarindu-se adaptarea intr-o cat mai mare masura la standardele Uniunii Europene in aceasta materie.
Punctul nevralgic, la adoptarea legii, a fost bugetul Bancii Nationale. Proiectul de lege captase forma ceruta de Uniunea Europeana. Numai ca un amendament referitor la finantarea Bancii Nationale i-a frant coloana independentei. Amendamentul in cauza suna limpede: bugetul de venituri si cheltuieli al BNR sa fie aprobat de catre Parlament. Pana la urma, amendamentul a disparut. Banca Nationala nu primea si nu urma sa primeasca niciun leu de la bugetul statului, de la contribuabili deci. Iata de ce, incepand cu Banca Centrala Europeana, consiliile de administratie ale bancilor centrale aproba bugetele. La BCE regula e fara echivoc: "Consiliul director, la propunerea Consiliului Executiv, adopta bugetul anual". Asta-i regula jocului. Controlul parlamentar face parte din joc. Dar controlul... si nu amestecul de ordin tehnic si financiar.
Si iata, Legea 312 din 2004, valabila si astazi, consfinteste in art. 1, al. 1, ca BNR "este banca centrala a Romaniei". Asadar, "o institutie publica independenta", cum prevede al. 2 al primului articol. Avand doua mari misiuni: 1) sa asigure stabilitatea preturilor; 2) sa fie garant al stabilitatii financiare a tarii. Si daca, intr-o dezbatere TV de luni seara, un cunoscut analist economic sustinea, in interventia sa telefonica, un fapt pe care si-l inchipuia - si anume ca legea nu i-ar cere Bancii Nationale sa raspunda de stabilitatea financiara - ce-i pot raspunde? Doar atat: sa mai citeasca de cateva ori legea. Va vedea atunci ca, intre cele cinci atributii de baza ale BNR, cea de-a doua se refera exact la acest obiectiv. Citez: "Autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a institutiilor de credit, promovarea bunei functionari a sistemelor de plati pentru asigurarea stabilitatii financiare".
Legea consfinteste unicitatea specificului Bancii Nationale: "banca centrala a Romaniei" si nu banca a statului; "o institutie publica independenta", cu un buget pe care si-l stabileste singura, intr-un echilibru optim intre venituri, cheltuieli si varsaminte catre bugetul tarii. Deci: varsaminte si nu incasari.
*
Institutia e unica, totodata, si prin componenta personalului. O parte, desigur, are unele trasaturi comune cu personalul din ministere si din alte institutii romanesti. Cu diferenta ca intra in BNR in baza unor concursuri dure si, apoi, se integreaza in profesionalismul acestei institutii. Alta parte insa - cea mai numeroasa - cuprinde specialisti cu specific unic si cu pregatire unica in Romania. Ei sunt comparabili numai si numai cu specialistii din alte banci centrale, de la Banca Frantei, a Germaniei, a Poloniei sau din alte banci centrale din Europa. Acest aspect, si altele, merita sa fie analizate cu atentie. Notez cateva detalii.
Salariile de la Banca Nationala nu sunt finantate din bugetul tarii. Ele sunt stabilite, potrivit legii, de CA al BNR si sunt finantate din bugetul propriu al Bancii Nationale. Buget a carui dimensionare este prerogativa exclusiva a CA al BNR. Din acest buget sunt platite salariile si toate celelalte cheltuieli ale BNR. Salariile reprezentand doar 14 la suta din totalul cheltuielilor. Anul trecut, a crescut numarul de salariati si a scazut fondul de salarii. Dovada ca aici nu se face risipa.
Salariatii BNR fac profit, care este impozitat - tot intr-un regim de unicitate - cu 80 la suta. Si nu fac doar profit, ci valorifica substantial zestrea data de stat. Banca Centrala si-a inceput activitatea in 1991, statul inzestrand-o cu un capital de pornire de 30 de milioane de lei. O suma mai mica decat capitalul social cerut prin lege la infiintarea unei banci comerciale.
Niciodata, in anii fara profit, BNR nu a apelat la bugetul de stat pentru a-si acoperi pierderile. Si le-a acoperit din propriile rezerve. In schimb, din 2009 si pana azi, a varsat la bugetul tarii, din profitul realizat, peste un miliard de euro. Anul trecut, dintr-un profit de 783,4 milioane de lei, a virat la buget 626,9 milioane de lei, reprezentand cota "speciala" de impozit de 80 la suta. Iar o suma de 93,8 milioane de lei a fost repartizata pentru majorarea rezervelor statutare. Profitul ramas urmand sa fie repartizat in acest an.
Legea prevede ca pana la doua procente din totalul profitului (N.B. 2% asadar) pot fi impartite salariatilor, sub forma de prime. Cifrele vehiculate in spatiul public, ca participatii ale salariatilor la profit, sunt inchipuite. Pentru ca ele exprima un simplu calcul: 2 la suta din profitul realizat. Niciodata insa, cand s-a aprobat repartizarea profitului, salariatii nu au primit cote maxime. CA al BNR a marit suma pastrata in rezerve, sa fie acolo. Si cele 25 de procente din salariile angajatilor, care au fost amputate in 2010 laolalta cu bugetarii, tot in rezervele statutare au ajuns. Aceste sume se regasesc in cele 2,3 miliarde de lei din contul pentru zile grele.
N.red. Textul a aparut initial in ziarul Bursa, fiind transmis si catre HotNews.ro
4
14
