Tinta unui atac cu rachete asupra Siriei, orchestrat de catre Statele Unite cu sau fara sprijin aliat, ar fi restabilirea "liniei rosii", devenite neclara, pe care presedintele american Barack Obama a trasat-o in urma cu un an cand a aratat ca utilizarea armelor chimice impotriva civililor nu va fi acceptata, scrie The New York Times intr-o analiza a implicatiilor militare pe care o interventie americana in Orientul Mijlociu le-ar avea.

Daca sunt efectuate eficient, atacurile cu rachete ar putea reprezenta un semnal si pentru Iran, demonstrand ca administratia de la Casa Alba este dispusa sa isi sustina declaratiile cu actiuni, aspect care nu e de neglijat in conditiile in care SUA au afirmat in repetate randuri ca utilizarea fortei militare ramane o optiune in cazul in care Teheranul insista sa obtina arme nucleare.

Cu toate acestea, tactica militara pe care administratia Obama o are in vedere nu se inscrie in peisajul strategiei diplomatice obisnuite privind Siria, si anume de a il convinge pe presedintele sirian Bashar al-Assad sa renunte la putere si sa accepte negocieri care ar pune capat sangerosului razboi civil din zona.

Chiar daca atacul condus de americani ar include aeronave aliate, optiunile care par a fi luate in considerare de catre Obama pentru Siria - una sau doua zile de atacuri cu rachete de croaziera lansate de pe minim patru nave de lupta din clasa Arleigh Burke din Marea Mediterana - nu se incadreaza in tipul de campanie militara de durata care l-ar putea determina pe Assad sa negocieze un transfer de putere catre un guvern de tranzitie.

"Tipul de atac pe care administratia pare sa il planifice va demonstra Siriei si altora ca exista un cost - Statele Unite sunt dispuse sa il impuna - pentru depasirea liniilor rosii americane, trasate cat se poate de clar, si incalcarea normelor internationale", a declarat pentru The New York Times Richard Fontaine, presedinte al Centrului pentru o Noua Securitate Americana (Center for a New American Security), un institut de cercetare cu orientare de centru.

Dar, a adaugat analistul, "probabil ca va modifica foarte putin echilibrul fundamental al fortelor la fata locului si nu va face mare lucru pentru a grabi sfarsitul conflictului."

Obama pare sa fi admis lucrul acesta miercuri cand cand a caracterizat o potentiala operatiunea militara drept "lansarea unei sageti" menita sa il avertizeze pe Assad ca astfel de actiuni asupra civiilor nu sunt permise si sa il determine sa evite pe viitor sa mai recurga la arme chimice. "Asta nu ar rezolva toate problemele din Siria", a declarat Obama pentru programul PBS "NewsHour", adaugand ca "stiti, nu va insemna ca nu vor mai muri oameni nevinovati in Siria".

Un atac simbolic, de imagine, ar putea fi contraproductiv

Daca anterior, spre exemplu in timpul administratiei Clinton, SUA au fost mai dispuse sa recurga la forta bruta pentru a readuce diferiti lideri la masa negocierilor - un exemplu fiind campania din Kosovo -, in administratia Obama, secretarul de stat John Kerry a urmarit o strategie diplomatica pentru rezolvarea conflictelor, subliniind in mod repetat necesitatea de a pune presiune pe Bashar al-Assad pentru ca acesta sa isi modifice "calculele" privind capacitatea sa de a mentine puterea. Scopul lui Kerry a fost de a facilita un acord politic in care un guvern de tranzitie ar asuma "puteri executive depline", arata The New York Times.

Un atac asupra Siriei, pe care chiar si presedintele american l-a caracterizat a fi nu mai mult decat un efort de a restabili "linia rosie", ar putea diminua capacitatea fortelor siriene de a ataca orasele rebele cu munitie conventionala, insa acest lucru depinde de felul in care interventia ar fi facuta.

Christopher Harmer, fost ofiter in Marina americana care a lucrat la planurile de rezerva pentru utilizarea rachetelor de croaziera in Golful Persic, a declarat pentru publicatia americana ca atacurile cu rachete de croaziera ar putea avea un efect major asupra fortelor regimului de la Damasc, daca acestea s-ar concentrat pe distrugerea avioanele de lupta si a aerodromurilor folosite pentru a primi arme din Iran.

Fiecare din cele patru nave de razboi americane din estul Mediteranei dispune de aproximativ trei duzini de rachete de croaziera. O a cincea nava de lupta, Stout, a fost trimisa in regiune sa inlocuiasca una dintre celelalte patru ambarcatiuni prezente deja acolo. Daca toate cele cinci nave ar ramane pe pozitii, ar creste considerabil puterea de actiune a SUA.

Pe de alta parte, in cazul in care loviturile ar fi doar simbolice, exista posibilitatea ca operatiunea sa se intoarca impotriva americanilor, transmitandu-le rebelilor sirieni mesajul ca nu se pot astepta la un sprijin mai mare din partea Statelor Unite, concluzie ce i-ar putea determina sa se alinieze cu extremistii.

"Loviturile ar putea avea consecintele vizate sau ar putea fi contraproductive. Rebelii seculari ne urmaresc cu atentie", a declarat Christopher Harmer, in prezent analist la Institutul pentru Studiul Razboiului (Institute for the Study of War).

In cazul in care Damascul a recurs, intr-adevar, la arme chimice impotriva civililor, cum sustin reprezentanti ai serviciilor secrete britanice si americane, exista varianta ca Bashar al-Assad sa fi anticipat ca ar putea trece peste un eventual raspuns militar american. Din acest motiv, expertii militari considera ca loviturile impotriva regimului sirian ar trebui sa aiba drept tinte fortele armate, infrastructura si centrele de comanda esentiala pentru capacitatea lui Assad de a controla tara.

"Daca vrem a restauram o atmosfera in care Assad este descurajat sa recurga la astfel de acte, trebuie sa facem mai mult decat acesta a anticipat si sa distrugem lucruri la care acesta tine cu adevarat", a declarat pentru The NY Times un fost oficial al Pentagonului, Franklin C. Miller.