Atunci cand incerci sa abordezi intr-un interviu experienta cumplita a inchisorilor comuniste cuvintele sunt putine si ramai mereu suparat ca ai surprins atat de putin fata de framantarile si suferinta omului din fata ta. Bjoza Octav, succesorul lui Ticu Dumitrescu la conducerea AFDPR, si-a facut "educatia la lopata", a mancat serpi "la stuf" si si-a ingropat copilul ucis de sicanele Securitatii. Continua insa sa ramana acelasi suflet tanar si vesel ale carui vorbe te farmeca si te ridica. Am stabilit o ora pentru interviu si am stat patru. Luptatorul aprig iese la iveala insa cand vine vorba despre politiceni, comunisti si "fiii lor care continua sa ne conduca si azi".

Rep: Ii sucedati in functia de presedinte al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici dlui. Ticu Dumitrescu, o persoana cu o notorietate deosebita. Cat de mult a afectat mersul Asociatiei disparitia sa?

Ma mai urmarea si chipul iubitei mele. Insa ea mi-a fost si salvarea. Duceam o roaba de pamant, inca una si imi spuneam ca ma voi prabusi la urmatoarea si voi muri. Chipul iubitei ma intarea si mai caram o roba de pamant, mai taiam inca o legatura de stuf in apa inghetata...

Bjoza Octav: Mult, foarte mult. In primul rand pentru ca dl. Ticu era un om deosebit, de o cultura si o sensibilitate rara. Apoi era un vector de imagine extraordinar pentru noi. Insa ne afecteaza disparitia fiecaruia dintre membrii nostri. Timpul nu e tocmai cel mai bun aliat al nostru acum si ne tot ducem. Numai luna asta mi-am ingropat la Brasov patru buni prieteni fosti detinuti politici. Asta e mersul vietii si nu avem ce face. Pe linie organizatorica insa totul decurge normal si ne derulam in continuare proiectele.

Rep: Sa spunem cine este Bjoza Octav pentru cei care nu va cunosc.

Bjoza Octav: M-am nascut la Iasi si am crescut la Brasov unde tatal meu, muncitor la CFR, s-a mutat cu serviciul. Sunt membru fondator al AFDPR, fost presedinte al filialei din Brasov, vicepresedinte si presedinte al Asociatiei in urma disparitiei dlui. Ticu Dumitrescu. Am fost condamnat la 15 ani de munca silnica si la zece ani de "degradare civica". Am ispasit doar patru ani de inchisoare, si am schimbat mai multe inchisori ca urmare a unui ordin al Securitatii de a nu fi tinut mai mult de 6 luni in acelasi loc. Am trecut prin 14 penitenciare printre care as aminti: Codlea, Gherla, Vacaresti, Jilava, Galati, Braila si lagarele de exterminare de la Stramba, Stoicesti, Salcia, Bacul 4, Grind-Periprava.

Era imposibil sa lupti impotriva tancurilor, dar era atat de frumos... sa fii tanar, sa speri...

Bjoza Octav inainte de arestare (dreapta) Foto: HotNews.ro

Bjoza Octav: Impreuna cu 15 colegi elevi ai liceului Andrei Saguna am format un cerc literar. Cand a fost Revolutia din Ungaria si rusii au intervenit cum stiau ei mai bine un coleg s-a ridicat in timpul cenaclului si a zis ca nu puteam sta cu mainile in san. Am cazut cu toti de acord ca trebuie sa facem ceva impotriva regimului comunist simtind ca este un moment prielnic. Am format o organizatie, Garda Tineretului Roman din Brasov (nu avea legatura cu Garda de Fier desi intre cei 15 au fost si fii de legionari), ne-am facut un statut si un plan de lupta, evident ca in secret, si am inceput sa ne pregatim.

Nu realizam ca autoritatile nu-ti permiteau sa te aduni mai mult de doua persoane. Se spunea atunci ca daca se aduna trei persoane unul este turnator. Va spun, ca paranteza, ca situatia este insa mult mai grava. Daca iesiti pe strada si puneti caciula pe 10 romani de peste 50 de ani veti constata cu tristete ca 6-7 din ei au turnat la Securitate. Multi au turnat fara sa stie. Nu stiai cu cine stai de vorba si cui i te destainui.

Sa revenim la incercarile de atunci. Ne antrenam la un club sportiv de tir ca sa invatam sa tragem cu arma, am luat pe ascuns de la o tipografie litere de plumb ca sa tiparim manifeste, iar unul dintre noi a reusit chiar sa aduca un pistol.

Rep: Cu siguranta ca stiati de valul de arestari din '48 si '53, despre luptele duse in munti, despre asasinatele de pe intreg teritoriul tarii. Nu v-a fost frica, nu ati avut in vedere ca daca sunteti prinsi va asteapta ani grei de temnita?

Nu realizam ca autoritatile nu-ti permiteau sa te aduni mai mult de doua persoane. Se spunea atunci ca daca se aduna trei persoane unul este turnator. Va spun, ca paranteza, ca situatia este insa mult mai grava. Daca iesiti pe strada si puneti caciula pe 10 romani de peste 50 de ani, veti considera cu tristete ca 6-7 din ei au turnat la Securitate.

Bjoza Octav: Ba da. Stiam foarte bine tot ceea ce se intampla in tara dar stiam foarte bine ca nu putem sta cu mainile in san cand atatia si atatia si-au jertfit viata in lupta impotriva comunismului. Voiam sa ne aprovizionam cu arme si sa ne unim cu partizanii din M-tii Fagarasului. Eram niste naivi. Nu stiam ca fusesera arestati pana la unul in urma unei tradari. Singurul care a reusit sa scape si sa se ascunda multi ani a fost Ion Gavrila Ogoranu, o adevarata legenda.

Revolutia din Ungaria a creat insa o stare de emotie si de efervescenta iar entuziasmul tineretii nu ne permitea sa stam inactivi. Repet, eram foarte naivi. Tancurile sovietice erau inca in tara si era imposibil de reusit ceva atunci. Era imposibil, dar era atat de frumos... sa fii tanar, sa speri sa fii convins ca atunci cand e vorba sa lupti pentru salavarea demnitatii unui neam nici jertfa suprema nu ni se parea prea mult...

Tot entuziasmul tineretii ne-a facut sa fim prea increzatori si sa comitem mai multe imprudente. Dupa un an si ceva am fost depistati. Corespondenta sefului organizatiei, Nicolae Vlad, era urmarita de multi ani fiindca tatal sau era legionar. Am fost urmariti inca 8 luni ca sa vada ce planuim si cum aveam de gand sa actionam.

"Obiectivul urmarit spune ca se scarpina in acest moment"

Rep: Ati simtit ca sunteti urmarit?

Bjoza Octav: Mi-am dat seama repede ca sunt urmarit pas cu pas. Spre deosebire de colegii mei eu aveam niste premonitii diabolice. In timp ce dadeam un examen am avut o astfel de premonitie. Am dat foaia profesoarei si i-am zis ca poate ne vedem la toamna. N-am mai ajuns sa ne vedem si nici facultatea de geografie sa o mai termin.Mi-am reluat studiile dupa inchisoare si am terminat o alta facultate decat cea dorita devenind inginer.

Eram trimisi pe santier "pentru purificarea sufletelor" fiindca educatia fostilor detinuti "se face prin lopata tov-ule", imi spuneau trei tovarasi de la judeteana PCR Brasov. "Prin lopata tov-ule, lasa tu diplomele si hartiile. Pe astea se le duci la baie tov-ule". Asa imi repetau.

Sa va spun insa si un lucru amuzant care va va lamuri si de modul in care eram filat. Urmarirea era draconica si se facea la fiecare pas. Evident ca aveam si telefonul interceptat. Echipa mea favorita de fotbal era condusa si era pe cale sa piarda meciul. Un coleg ma suna ca sa ma necajeasca si ma intreaba ironic" Ei ce mai faci acum?" si eu i-am raspuns suparat, sa ma scuzati de expresie, "ce sa mai fac?! ma scarpin in cur". Cand am citit dosarul de Securitate am ramas consternat sa citesc: "Obiectivul urmarit spune ca se scarpina in cur in acest moment".

Sicanele Securitatii mi-au ucis baiatul

Rep: Cum v-a afectat viata cei patru ani pierduti in inchisori

Bjoza Octav: Stiu ca o sa vi se para un cliseu, dar inchisoarile au fost pentru noi si iad si Universitati. Am cunoscut niste oameni acolo de o eruditie, credinta si dragoste de neinchipuit. Acolo mi-am intarit caracterul. Asa cum imi spunea un batran, coleg de celula, aici nu rezisti daca-i invingi pe ei ci daca te invingi pe tine. Va spun ca daca te invingi pe tine ii vei invinge pe multi.

In prima perioada a detentiei ma urmarea mereu imaginea tatalui de la proces. Acesta s-a ridicat furios si fluturand pumnii in aer a strigat: "Voi sunteti adevaratii banditi si criminali si nu ei. Sa ne dati copiii inapoi nemernicilor". Am fost convins ca va fi arestat si ca va lua si el calea inchisorilor. Din fericire (nici nu-mi vine sa cred ca formulez asa) a fost anchetat si batut doar o perioada si apoi eliberat. A fost dat afara insa din serviciu si nu l-au mai angajat o perioada lunga.

Bjoza Octav Foto: HotNews.ro

Am iesit dupa patru ani si m-am casatorit cu fata pe care o iubeam si care era hotarata sa ma astepte 15 ani si nu doar patru. A fost un act de curaj din partea parintilor ei sa o lase sa se casatoreasca cu "un bandit" care nu avea nici studii, nici servicii, nimic... La raman recunoscator socrilor mei mereu.

Educatia se face prin lopata tov-ule

Viata nu a curs linistita. Fostii detinuti erau considerati "dusmani irecuperabili ai noii ordini sociale" si nu trebuiau lasati in pace. M-au angajat pe santier doar. Am participat la construirea a 20 de blocuri. Eram trimisi pe santier "pentru purificarea sufletelor" fiindca educatia fostilor detinuti "se face prin lopata tov-ule", imi spunea trei tovarasi dela judeteana PCR Brasov. "Prin lopata lasa tu diplomele si hartiile. Pe astea se le duci la baie tov-ule". Asa imi repetau.

Am trecut usor peste toate cele mai putin insa peste moartea fiului meu. A fost scos de la Institutul de Marina cand a aflat ca e fiul unui "bandit" si pus la index oriunde s-a dus. A avut un adevarat soc cand i s-a comunicat si a facut un diabet sever care l-a ucis mult prea repede. Astea erau binefacerile regimului comunist...

Am fost turnat de unul din prietenii apropiati

Macheta Monumentului Rezistentei Nationale Foto: HotNews.ro

Bjoza Octav: Din pacate da. V-am spus ca am urmat pana la arestare Facultatea de Geografie la Iasi fiindca imi placea teribil de mult sa calatoresc. Atunci aveam cu ce dar nu s eputea, acum as putea dar nu mai am cu ce. Un prieten bun m-a turnat la Securitate spunand ca vreau sa fug din tara etc. Au urmat noi si noi anchete. Premiul prietenului turnator a fost pe masura: a facut turul Europei cu masina si cu rulota. Noi i-am iertat pe toti sa stiti fiindca am inteles pe deplin conditiile de atunci. Securitatea folosea metode din cele mai incredibile pentru a te convinge. Nu era usor. Noi am iertat dar nu am uitat si nu cerem decat sa se restabileasca adevarul.

Rep: Credeti ca adevarul ramane inca necunoscut?

Bjoza Octav: Oho si inca cum. Asa cum scriam la prefata unei carti "Romanie draga noi te iubim neconditionat desi tu continui sa fii recunoascatoare calailor nostri". Nicun tortionar nu a fost pedepsit sau arata cu degetul macar. S-au bucurat de pensii mari si batraneti linistite, iar copiii si nepotii tortionarilor de ieri mai conduc si azi. Reparatia morala este departe inca, iar de cea juridica nici nu mai vorbesc.

I-am spus unui parlamentar: La voi sunt demnitatile, dar la noi e demnitatea. Sa stiti ca nu e acelasi lucru".

Rep: Totusi...condamnarea comunismului. Autoritatile nu va sprijina, nu va sunt aproape?

Bjoza Octav: Nu stimate domn. Autoritatile nu ne dau nici cel mai mic ajutor. Nici macar nu ne mai baga in seama. Am stat patru ore la usa fostului ministru al Culturii, Theodor Paleologu, ca sa iau o copie dupa dosarul cu Monumentul Rezistentei Nationale. Am cerut s ama primeasca de mai multe ori si nu m-ar fi primit nici atunci daca nu intervenea un prieten parlamentar. E greu sa nu te intristezi cand gestul vine de la un om tanar si educat, fiul unui mare om de cultura si fost detinut politic.

De 10 ani de zile ne zbatem pentru acest proiect (Monumentul Rezistentei) si nu avem sperante ca vreunul dintre noi il va mai vedea ridicat cat suntem in viata. Cum vi se pare asta? Ma bucur ca s-a ridicat un Monument al Holocaustului. E firesc sa fie asa. Ma bucur ca Holocaustul se preda ca disciplina in scoli. Insa nu mi se pare normal ca un Monument al Rezistentei Anticomuniste sa fie atat de boicotat si nu mi se pare normal ca aceste crime odioase ale comunismului se nu fie aduse la cunostiinta tinerilor. Cine nu-si cunoaste istoria risca sa o repete. Cunoasteti zicala.

In ceea ce priveste condamnarea comunismului pot spune ca a fost un gest extraordinar, asteptat de muult timp, dar el ramane doar o tinichea goala care suna frumos

Politicienii romani nu sunt decat urmasii comunistilor de ieri si nu au niciun interes sa recunoasca crimele comunismului.I-am spus unuia care insista ca trebuie sa-i acord un respect sporit pentru ca e ditamai demnitarul: "La voi sunt demnitatile, dar la noi e demnitatea. Sa stiti ca nu e acelasi lucru". Nici pe dl Ticu Dumitrescu nu-l cautau pentru postura lui de luptator anticomunist ci mai mult pentru functiile publice detinute sperand sa obtina diverse avantaje.

In ceea ce priveste condamnarea comunismului pot spune ca a fost un gest extraordinar, asteptat de muult timp, dar el ramane doar o tinichea goala care suna frumos.

Sa va povestesc cum a decurs sedinta de atunci din Parlament pe langa toate magariile facute de Vadim Tudor si ceilalti. Noi ne asteptam sa fim pusi cu totii intr-o loja centrala, presedintele Basescu sau cel al camerei sa spuna cateva vorbe aratand spre noi, sa fim intampinati cu dragoste...Era in sfarsit momentul in care simteam dragostea celor din jur dupa atatia ani de "banditism". Dar asa au stat lucrurile? Da de unde... Nu ne-a asteptat nimeni, nu ne-a bagat nimeni in seama, nu aveam locuri rezervate ci fiecare s-a asezat pe unde a putut. Nu mai vorbesc de restul. Tara asta sufera de prea multe vorbe si de prea putine fapte.

Rep: Proiecte de viitor?

Bjoza Octav: Obiectivul major ramane sa aducem cat mai multi tineri alaturi de noi prin diferite programe si manifestari si sa aratam lumii ce a insemnat comunismul in Romania. Vrem sa vorbim in continuare despre adevaratii anticomunisti si martiri. Ne zbatem cu toate fortele pentru realizarea Monumentului Rezistentei Nationale. Vom organiza la mijlocul lui mai Congresul International al Detinutilor Politici. E un eveniment major si important pentru imaginea noastra. Nu are rost insa sa va spun ca pana acum nicio autoritate a statului nu ne-a raspuns solicitarilor de finantare, ajutor etc.