Datele oferite de telescopul spațial James Webb la finalul anului 2023 indicau prezența unui compus organic (dimetil sulfură) care este produs de forme de viață (pe Terra, el este produs de fitoplancton) pe o planetă din constelația Leo, aflată la circa 120 de ani lumină față de Pământ. Un studiu recent tinde însă să diminueze entuziasmul inițial. Alte știri din Science Report: ● Culturile intercalate ar putea fi cheia supraviețuirii pe Marte ● Ce speră China să obțină de pe partea întunecată a Lunii
Cel mai probabil, telescopul spațial James Webb nu a descoperit viața extraterestră la 120 de ani lumină de Terra
Datele oferite de telescopul spațial James Webb la finalul anului 2023 au stârnit nu doar entuziasm, ci și rumoare în rândul oamenilor de știință și al publicului larg. A fost vorba despre identificarea unui compus organic (dimetil sulfură) care este produs de forme de viață (pe Terra, el este produs de fitoplancton) pe o planetă din constelația Leo, aflată la circa 120 de ani lumină față de Pământ.
Specialiștii NASA, cei care au și oferit informațiile, au fost rezervați cu privire la posibilitatea care informația să fie 100% certă, iar un studiu recent publicat în revista The Astrophysical Journal Letters tinde să le dea dreptate și să diminueze entuziasmul inițial.
Conform echipei de astronomi de la Universitatea din California, cea care a și redactat studiul, cel mai probabil nu este vorba despre prima dovadă a existenței unor forme de viață extraterestre. Specialiști nu exclud însă această posibilitate dar, pentru a avea o confirmare, este cert că e nevoie de o tehnologie mai performantă.
Planeta K2-18b, cea care a suscitat interesul astronomilor din toată lumea după anunțul NASA, este un atipică. În sensul că primește aceeași cantitatea de energie solară de la steaua sa ca și Terra și, dacă excludem atmosfera diferită, una formată în mare parte din hidrogen, ar avea o temperatură similară cu cea terestră.
În plus, este posibil ca planeta în cauză să aibă oceane de apă, iar asta ar face ca multe dintre condițiile apariției vieții așa cum o știm noi să fie îndeplinite. Tot anul trecut, o echipă de astronomi de la Cambridge a identificat metan și dioxid de carbon în atmosfera planetei, alte elemente care ar putea sugera existența vieții.
Elementul cel mai important l-a reprezentat însă raportul care indica prezența sulfurii de dimetil, un element care, așa cum subliniam, nu apare decât în prezența vieții. Problema a fost că semnătura chimică era una foarte slabă și nu apărea decât în anumite analize ale informațiilor oferite de telescopul James Webb.
Simulările computerizate ulterioare au arătat că, totuși, prezența acestui compus organic este puțin probabilă. Amprenta sa chimică se suprapune peste cea a metanului, afirmă specialiștii, iar James Webb nu este deocamdată capabil să confirme sau să infirme prezența acestuia.
Autorii studiului nu exclud varianta existenței compusului cu pricina iar partea bună este că, până la finele anului, James Webb va fi dotat cu intrumente capabile să confirme dacă sulfura de dimetil există pe K2-18b sau nu.
Culturile intercalate ar putea fi cheia supraviețuirii pe Marte
Dacă oamenii vor ajunge vreodată să colonizeze planeta Marte, este cert că viitorii coloniști vor avea nevoie să își cultive singuri hrana. Trimiterea în mod constant de hrană, sol sau fertilizatori de pe Terra, pentru a preveni epuizarea nutrienților din solul marțian, nu este deloc o soluție viabilă.
Există însă o soluție pentre a preveni aceste neajusuri, aunță o echipă de cercetători de la Universitatea Wageningen din Olanda, echipă care a și publicat un studiu în acest sens în revista PLOS One. Mai exact, afirmă autorii studiului, ar fi vorba despre culturile intercalate.
Astfel de culturi implică plantarea unor soiuri diferite de plante pe același teren. Spre exemplu, mazăre alături de tomate, o procedură care, fapt dovedit deja în agricultură, este benefică pentru ambele soiuri.
Specialiștii olandezi au testat practica în condiții similare cu cele de pe Marte. Ei au plantat tomate, morcovi și mazăre atât separat, cât și împreună. De subliniat faptul că toate cele trei soiuri de plante se pot dezvolta în regolitul marțian. Iar rezultatele au fost mai mult decât promițătoare.
Aceștia susțin că tomatele și mazărea s-au dezvoltat mult mai bine atunci când au fost plantate împreună. Nu la fel au stat lucrurile în cazul morcovilor plantați alături de mazăre. În acest caz, cele două soiuri s-au dezvoltat mai bine atunci când au fost plantate separat.
Cel mai probabil, subliniază autorii studiului, morcovii nu au dat rezultate atât de bune din cauza lipsei de lumină. Trăind în vecinătatea unor soiuri mai înalte, aceștia au fost dezavantajați. Este însă doar un prim pas spre realizarea unor culturi viabile pentru mediul marțian, iar cercetătorii olandezi afirmă că vor continua să experimenteze pentru identificarea celor mai bune combinații.
NASA intenționează să trimită un echipaj uman pe Marte până la finalul deceniului următor. Iar atunci când o va face, acesta va trebui să fie capabil să își asigure hrana prin cultivarea propriilor culturi de plante.
Ce speră China să obțină de pe partea întunecată a Lunii
China a lansat astăzi misiunea Chang'e 6, prima și singura misiune care și-a propus nu doar să colecteze mostre de sol de pe partea întunecată a Lunii, ci să le și aducă înapoi pe Terra. Chang'e 6 este cea mai complexă misiune lunară de până acum a Chinei, și vine la doar patru ani după succesul misiunii Chang'e 5, prima misiune care a reușit recuperarea unor mostre de sol selenar din 1976 și până în prezent.
Misiunea va dura 53 de zile, timp în care sonda Chang'e 6 va aseleniza în emisfera sudică a Lunii, în cel mai mare crater de pe Lună (cu un diametru de circa 2.400 de kilometri), cel mai adânc (8,2 kilometri) și, în același timp, cel mai vechi (4,3 miliarde de ani).
Un rover va colecta circa 2 kilograme de mostre de sol, unele care despre care se crede că pot oferi informații despre structura interioară a Lunii, dar și despre modul în care aceasta s-a format. Dincolo de importanța științifică a misiunii, este vorba și despre reafirmarea Chinei ca o putere spațială, una care se află într-o cursă extrem de strânsă cu Statele Unite ale Americii.
Pe de altă parte, misiunea are ca scop identificarea surselor de apă sub formă de gheață, o resursă crucială în vederea stabilirii unei baze permanente pe Lună, scopul declarat atât al oficialilor de la Beijing, cât și al celor din SUA.
China a anunțat deja misiuni similare, Chang’e-7 și Chang’e-8, care vor avea loc în 2026 și 2028. Sunt misiuni premergătoare marelui pas care înseamnă prima aselenizare a unui echipaj uman chinez, misiune care ar trebui să aibă loc în anul 2030.
Luna nu este singura țintă a Chinei. În condițiile în care NASA se confruntă cu dificultăți financiare iar misiunea sa istorică prin care își propunea să aducă primele mostre de sol marțian pe Terra se află în stand-by, China a anunțat că va face acest pas în anul 2031, cu doi ani înaintea datei oficiale propusă de NASA.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
6
5
