Avem parte de descoperirea secolului în arheologia preistorică? ● Un limbaj străvechi, complet necunoscut, a fost descoperit în Turcia ● Cum a ajuns una dintre cele mai mari colecții de fosile neanderthaliene să fie găsită într-o cutie.
Avem parte de descoperirea secolului în arheologia preistorică?
Orice preistorician sau, mai ales, orice arheolog care se ocupă de partea asta din cercetare, e imposibil să nu se fi gândit măcar o singură dată la posibilitatea de a găsi două specii umane contemporane, să zicem Homo sapiens și Homo neanderthalensis, în același context arheologic, ba chiar în aceeași așezare. Asta nu s-a întâmplat niciodată până acum, iar o astfel de descoperire ar fi un veritabl St. Graal al științei de profil, căci ar veni cu niște implicații uriașe.
Se pare totuși că o astfel de situație excepțională tocmai a fost semnalată, și nu de către oricine, ci de Bruno Maureille, directorul Centrului Național de Cercetare Științifică din Franța, și unul dintre numele cu adevărat grele ale lumii preistoricienilor.
Este vorba despre descoperirea unui fragment de os iliac juvenil într-o faimoasă peșteră franceză, Arcy-sur-Cure. Descoperirea, în sine, a fost făcută acum aproape 50 de ani, însă de abia acum s-a putut confirma că fragmentul fosil provine de la un copil din specia Homo sapiens. Și acum să vă explic!
Peștera cu pricina este faimoasă pentru că este una dintre cele două peșteri din toată lumea care a oferit fosile neanderthaliene în context châtelperronian. Ce este châtelperronianul? Este una dintre misterioasele culturi de „tranziție” care apar în Europa acum circa 42-45 de mii de ani. În cazul de față, vorbim despre o cultură care se manifestă în sud-vestul Franței și nordul Spaniei.
Nimeni nu poate spune cine a creat aceste culturi materiale care conțin elemente specifice atât omului de Neanderthal, cât și lui Homo sapiens. Ele sunt, practic, cele care fac trecerea de la Paleoliticul Mijlociu (H. neanderthalensis) către cel Superior (H. sapiens).
Châtelperronianul este singura cultură de tranziție în al cărei context s-au găsit fosile, unele neanderthaliene. Fapt care indică această specie ca posibilă creatoare a măcar uneia dintre culturile misterioase despre care vorbim.
Este adevărat că, în ultimii ani, au apărut studii care contestă apartenența fosilelor neanderthaliene la contextul amintit. Zic autorii că ar fi vorba, mai degrabă, de intruziuni.
Ideea este că apariția unei fosile de H. sapiens în același context schimbă radical datele problemei. Fie vorbim despre o coabitare a celor două specii, respectiv de o influență culturală reciprocă, fie, în cazul în care fosilele neanderthaliene nu provin din stratul respectiv, să vorbim despre H. sapiens ca și creator al châtelperronianului. Oricum o dai, tot o revoluție științifică este.
Una peste alta, vârsta osului iliac este pe la 40.000 de ani, o perioadă în care cele două specii s-ar fi putut întâlni. Iar dacă se confirmă coabitarea celor două specii în aceeași peșteră, atunci da, chiar avem o descoperire epocală.
Un limbaj străvechi, complet necunoscut, a fost descoperit în Turcia
În faimosul sit arheologic de la Hattușa, din partea centrală a Turciei, capitala hittiților în perioada acestora de maximă dezvoltare, se fac săpături arheologice de peste un secol. Situl chiar este monument UNESCO, iar colecția de peste 30.000 de plăcuțe cuneiforme descoperită acolo este, de asemenea, parte a patrimoniului UNESCO.
Plăcuțele respective sunt scrise în hittită, o scriere deja descifrată, care a oferit o imagine de ansamblu asupra acestui popor misterios care rivaliza cu egiptenii antici, și cu care s-a și înfruntat adesea. Interesant este că, într-o analiză recentă a unora dintre plăcuțe, un cercetător german de la departamentul din Istanbul al Institutului German de Arheologie, Andreas Schacner, a anunțat că a identificat un text cel puțin misterios.
Este vorba despre un text, probabil religios, identificat pe o plăcuță descoperită chiar anul acesta, în care apare un limbaj complet necunoscut. Analizele lingvistice au confirmat că el este unul de origine indo-europeană, însă specialiștii nu au idee de unde ar putea proveni.
Descoperirea este una de natură să intrige, dar nu este singulară. Hitiții se pare că erau interesați de limbile și scrierile străine, poate chiar mai vechi decât a lor, și inserau uneori fragmente din acestea în textele proprii, cu precădere în cele religioase.
Specialiștii sunt de părere că limbajul nu ar trebui căutat la mare depărtare. Cel mai probabil, el ar trebui identificat la popoarele din vremea aceea care avea mici regate prin Anatolia. Însă va mai dura până când cercetătorii vor putea nu doar să descopere sursa acestui limbaj străvechi, dar mai ales înțelesul textului misterios despre care vorbeam.
Cum a ajuns una dintre cele mai mari colecții de fosile neanderthaliene să fie găsită într-o cutie
În perioada 1978-1979, un paleontolog amator spaniol pe nume Migual Aznar s-a dus să cerceteze o peșteră aflată la periferia Barcelonei. Cova Simanya se numește peștera. Ce ar fi făcut el, de fapt, a fost o cercetare la suprafață și un mic sondaj la gura peșterii. Cel puțin, așa a declarat.
Apropo, nu încercați asta la noi în țară. Nu știm cum e legislația spaniolă în sensul ăsta, dar aici e destul de dură și interzice săpăturile arheologice fără autorizație. Revenind la Aznar, individul ar fi recuperat de acolo o întreagă colecție de oase, de cermaică și alte obiecte care, evident, proveneau din perioade istorice diferite. Ulterior, a pus totul într-o cutie pe care a depozitat-o acasă.
Prin 1986, la șapte ani de la descoperire, individul a donat cutia cu tot conținutul ei Muzeului de Arhelogie din Catalonia. Acolo, alt elan muncitoresc, căci nu s-a uitat nimeni cu atenție la conținut decât prin 2020, adică la mai bine de trei decenii de la descoperire.
Surpriza a venit în momentul în care un grup de cercetători a decis să studieze colecția individului. Și, printre zeci de fragmente osteologice de la diferite animale, a identificat nu mai puțin de 53 de resturi fosile neandertheliene. Analiza oaselor a indicat că ele proveneau de la trei indivizi, o femeie adultă, un adolescent de circa 11-12 ani, și un copil de circa 7-8 ani. Vârsta, în acest timp, a fost stabilită la aproape 50.000 de ani.
Scoase din context, oasele alea nu mai spun mare lucru. De asta, cercetătorii s-au deplasat la fața locului și au întreprins cercetări de teren acolo unde Aznar susținuse că făcuse descoperirile. Au reușit să mai identifice o singură măsea de minte, și să ducă astfel totalul resturilor fosile la 54. Ideea este că măseaua, care aparținuse cel mai probabil femeii, era în context arheologic, iar astfel s-a putut stabili, cu aproximație, de unde proveneau resturile osteologice.
E clar că Aznar că nu a făcut doar „un mic” sondaj, iar oasele găsite de el nu stăteau aruncate de 50.000 de ani la suprafață. Dar asta e altă poveste, pe care nu o să o spună presa. Ideea este că, între timp, în 2021, individul, care clar fusese contactat de specialiști și autorități pentru clarificări, a mai donat muzeului încă două sacoșe cu resturi fosile. Acestea sunt încă sub observație, deci nu există încă date despre ele.
Cert este că, numai dacă ne referim la strict conținutul cutiei, și tot vorbim despre cea mai mare colecție de fosile neanderthaliene din nordul Spaniei. Dacă vor mai apărea surprize și la resturile încă aflate în studiu, foarte posibil să vorbim despre cea mai mare colecție de fosile de acest gen din întreaga Peninsulă Iberică.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
5
7
