Care metale vor dispărea primele de pe Terra? ● Cele mai multe forme de viață există acolo unde vă așteptați cel mai puțin ● De ce se tem arheologii chinezi să intre în mormântul împăratului Qin?
Care metale vor dispărea primele de pe Terra?
Trăim într-o lume cu resurse finite, asta e clar. Și, de ceva vreme, se tot vorbește despre epuizarea lor. Că pomenim despre petrol, cărbune, despre păduri, despre sursele de apă dulce, despre viața sălbatică, ba chiar despre sursele de hrană, toate sunt sub semnul întrebării. Mai puțin s-a vorbit însă despre metale. Iar dacă stai să citești datele statistice, începi să ridici o sprânceană, căci nici astea nu sunt infinite.
Realitatea este că umanitatea consumă metalele și minerale cu o viteză și o voracitate care sunt imposibil de suplinit prin simplele procese naturale. În fond, este nevoie de zeci, sute de milioane de ani de procese geologice pentru a genera altele la loc.
Și astfel ajungem la estimările, și ele oarecum controversate, care vorbesc despre dispariția metalelor și mineralelor. Spre exemplu, fierul. Datele de care dispunem în prezent susțin că Terra deține 180 de miliarde de tone de minereu de fier. Cel puțin unele la care putem noi ajunge cu tehnologia actuală. Asta s-ar traduce prin 85 de miliarde de tone de fier. Pare suficient pentru mult timp, dar nu e chiar așa. În fapt, resursele ar putea fi epuizate până în 2062.
Cuprul și plumbul s-ar putea termina și ele în câteva decenii. Asta o spunea un raport al US Geological Survey, asta prin 2008, care mai sublinia că, la o creștere de doar 2% a capacității de extracție, am mai avea plumb pentru vreo 17 ani, staniu pentru 19 ani, cupru pentru 25, fier pentru 54 și bauxită pentru 68.
Un studiu ceva mai recent, realizat în 2021 de către un cercetător de la Universitatea din Utrecht, susținea că datele enunțate mai devreme sunt eronate. În realitate, zăcămintele de cupru ar putea fi epuizate în circa 100 de ani. Antimoniul, aurul, borul, argintul, bismutul și molibdenul s-ar putea termina în 100-200 de ani. În rest, alte metale ar mai putea fi extrase pentru circa 200-1.000 de ani.
Evident, aici nu s-a luat în calcul problema reciclării, și nici a tehnologiilor viitorului care ne vor putea permite să extragem minereuri de la adâncimi care astăzi par imposibile, ci doar resursele la care putem ajunge în prezent. Iar astea ar reprezenta doar o mică parte din rezervele Terrei.
Apare însă o altă problemă, cea ridicată mai tot timpul de minerit și de efectele sale asupra planetei. Nu de alta, dar dacă o mai ținem așa, s-ar putea să nu mai prindem noi finalul zăcămintelor de minereuri și să ne fi agitat strict degeaba. Într-o astfel de lumină, parcă începi să privești altfel cursa spațială din prezent, și necesitatea proiectelor aparent futuriste care privesc exploatarea metalelor direct din spațiu.
Cele mai multe forme de viață există acolo unde vă așteptați cel mai puțin
Mai exact, în sol, că tot vorbeam noi despre resursele de sub picioarele noastre. Nu în oceane, nu în păduri, savane, jungle sau bălți cu apă dulce. În sol. 59% dintre toate formele de viață, plecând de la bacterii și până la mamifere, trăiesc în subteran.
Asta o spun niște cercetători de la Universitatea din Zurich, într-un studiu publicat recent în revista PNAS. În caz că nu știați, universitatea amintită e aia care a dat vreo 32 de premianți Nobel, în frunte cu Albert Einstein, deci am putea merge pe mâna celor de acolo atunci când fac vreo afirmație.
De fapt, ce subliniază autorii studiului este că estimarea de 59% s-ar putea să fie mai mică decât procentul real. Chiar și mai multe forme de viață ar putea exista acolo. E adevărat că doar 4% dintre mamifere își duc traiul în sol. Dar nici noi, ca reprezentanți ai mamiferelor, trebuie să nu fim egocentriști.
Afirmația că mamiferele domină planeta e una fără acoperire. Mai degrabă, Terra este o planetă a bacteriilor și a insectelor. Iar astea sunt aici de la începuturi, și vor mai sta pe planetă multă vreme după ce noi nu vom mai fi. În această ordine de idei, 85% dintre plante, 88% dintre bacterii și 90% dintre fungi își duc total sau parțial viața în sol.
Privit în perspectiva asta, solul pare el însuși un organism. Unul despre care știm extrem de puține. Ce știm însă, și aici e și ceea ce subliniau savanții elvețieni, este că solul ăsta începe să se cam degradeze. 65% din solul Europei, ca un exemplu, nu mai este unul sănătos. Asta din cauza poluării, a eroziunilor șamd., căci toate astea schimbă compoziția chimică a solurilor amintite.
Vă mai spuneam noi la un moment dat că, în Irlanda, spre exemplu, tentativele de reîmpădurire cu soiuri de arbori care existau până nu de mult acolo s-au dovedit aproape imposibile. De ce? Pentru că s-a schimbat radical compoziția solului. Din alte părți ale lumii avem extrem de puține date, dar nu ar trebui să ne mire dacă am afla informații similare.
Ei, uite că ar trebui să ne concentrăm să salvăm ceva ce nici prin cap nu ne dădea. Solul. Nu doar pentru că acolo este grosul biodiversității, ci pentru că suntem mai dependenți de el decât ne imaginam.
De ce se tem arheologii chinezi să intre în mormântul împăratului Qin?
Goana după audiență naște idei de-a dreptul aberante. Nu e ceva nou. Dar când vezi titluri fantasmagorice în publicații la care aveai pretenții, parcă îți vine să te iei cu mâinile de cap. Spre exemplificare, Business Insider ne anunță apocaliptic că arheologii chinezi se tem să pătrundă în mormântul primul împărat al Chinei unificate, Qin (de acolo și numele de China), pe motiv că ăsta ar fi înțesat cu capcane mortale.
Așa le-ar fi spus lor cineva. Mai exact, un cronicar chinez, Sima Qian, care a trăit la circa un secol după împăratul Qin, adică acum vreo 2.100 de ani. Și zicea Sima ăsta că mormântul ar fi dotat cu arbalete și tot felul de dispozitive acționate mecanic, gata să ucidă pe oricine intră fără invitație, mai ceva ca în filmele cu Indiana Jones.
Trecem peste faptul că primul lucru pe care l-ar face arheologii chinezi ar fi să trimită un robot minuscul, cu o cameră video, acționat din afară, așa cum ar face orice specialist normal la cap. Doar nu te repezi acolo să aduni câte comori poți, ca să fugi după aia cu ele pe motocicletă. Dar nici treaba cu robotul nu au făcut-o.
Nu au făcut-o pentru simplul motiv că ei se tem de cu totul altceva. Primo, se tem de faptul că mormântul ăla e sigilat de vreo 2.200 de ani. Nu mai menționăm că, foarte posibil, s-a dus și mama arbaletei în tot timpul ăsta. Dar e vorba că expunerea la mediul din afară ar putea afecta iremediabil ceea ce se mai află înăuntru.
Secundo, mausoleul împăratului Qin care, da, e posibil să fie cel mai mare și mai spectaculos din toată istoria, se află la vreo 35 de metri adâncime. Există o posibilitate ca, în cazul unor săpături, pereții să se surpe (mai ales dacă sunt creați din lut, precum cei care înconjoară faimoasa armată de teracotă). Și atunci s-a ales praful de toată expediția arheologică.
Terțio, mormântul este acoperit de un uriaș tumul. E imposibil să sapi un tunel, sau mai multe, ca să întreprinzi cercetări arheologice de amploare. Iar dacă înlături tumulul cu totul, ai distrus o altă creație antică de care ar fi trebuit să fii mându, nu să intri cu buldozerele peste ea.
În consecință, arheologii ăia nu sunt așa fricoși din cauză de arbalete antice sau alte dispozitive letale, pe cât ni se spune. Nu, teama lor e legată strict de păstrarea unui patrimoniu universal. Iar dacă nu îl poți excava fără riscul de a-l distruge, atunci decizia cea mai bună e să îl lași acolo până vei descoperi o tehnică mai avansată, care să îți permită exploatarea arheologică. Cum spuneam, arheologia nu e o vânătoare de comori în stilul Indiana Jones.
Pentru mai multe informații din lumea științei ne găsiți și pe noua noastră pagină de Facebook HotNews.ro Science. Suntem la doar un click distanță.
Sursa foto: profimediaimages.ro
1
15
