Cursă spațială fără precedent! Rusia și India ar trebui să aselenizeze în aceeași zi ● Urmele celui mai mare asteroid care a lovit vreodată Terra au fost descoperite în Australia ● V-ați spăla cu un săpun făcut din plastic reciclat?
Cursă spațială fără precedent! Rusia și India ar trebui să aselenizeze în aceeași zi
În caz că nu ați sesizat asta până acum, cursa spațială pentru construirea unei baze permanente pe Lună capătă valențe care nu s-au întâlnit nici măcar în perioada Războiului Rece. Dovada? Rusia și India au programat misiuni ar trebui să plaseze sonde, în premieră, la Polul Sud selenar. Iar aselenizarea ar trebui să aibă loc în aceeași zi.
Indienii, asistați de Agenția Spațială Europeană, au lansat deja misiunea Chandrayaan-3. Asta se întâmpla la 14 iulie anul curent. Între timp, în data de 5 august, Organizația Indiană de Cercetare Spațială (ISRO) a anunțat că racheta LVM3, care transportă sonda, a ajuns pe orbita Lunii. Dacă totul merge bine, aceasta ar trebui să ajungă pe suprafața satelitul nostru natural între 23 și 24 august.
Cu ceva mai multă experiență din perioada Uniunii Sovietice, rușii tocmai au lansat o rachetă Soiuz 2.1V, de la cosmodromul Vostocinîi din regiunea Habarovsk. O rachetă care este mai puternică decât LMV3 și care transportă sonda Luna 25. Este, de altfel, prima încercare a rușilor de a plasa o sondă pe Lună din 1976 și până în prezent. După cum am spus deja, ar trebui să ajungă pe Lună în data de 23 august. Teoretic, cu doar câteva ore înaintea indienilor.
Apropo, dacă nu știați, sonda Luna 24, care a ajuns pe Lună în 1976, a oferit prima dovadă certă a existeței apei pe satelitul natural al Terrei. Problema este că nimeni nu a reușit vreodată să plaseze o sondă la Polul Sud selenar. Cel puțin nu într-o singură bucată. Pe de altă parte, SUA, URSS și China au fost singurele țări care au plasat cu succes sonde pe Lună, dar asta cu precădere în zona ecuatorială.
Scopul oficial este de a depista apa sub formă de gheață din zona amintită. Un pas decisiv pentru construirea viitoarei baze permanente, care face obiectul cursei spațială dintre China și Rusia pe de o parte, apoi NASA, Agenția Spațială și restul țărilor aliate pe de altă parte. Neoficial, vă dați seama că e vorba și de propagandă aici și de o luptă surdă ca în perioada Războiului Rece.
Oricum, în mai puțin de două săptămâni vom vedea cine va câștiga această primă etapă. Sau, cel mult, dacă ajunge vreo sondă întreagă unde trebuie. La urma urmei, măcar de s-ar război lumea numai în perfomanțe din astea științifice pașnice.
Urmele celui mai mare asteroid care a lovit vreodată Terra au fost descoperite în Australia
Acum vreo 66 de milioane de ani, după cum bine știți, un asteroid gigantic, cu diametrul de circa 11 kilometri, a lovit Terra în zona Golfului Mexic. Impactul și efectele sale au dus la dispariția a peste 75% dintre formele de viață de atunci. Printre ele, toți dinozaurii, mai puțin cei înrudiți cu păsările.
Chicxulub a mai lăsat în urmă un crater cu diametrul de aproape 180 de kilometri, crater care a fost identificat sub ape, la finalul anul `70, cu ocazia unor prospecțiuni petroliere. Nu a fost cel mai mare crater de acest gen descoperit. Recordul era deținut de craterul Vredefort din Africa de Sud. Acesta a fost creat acum circa 2 miliarde de ani și are un diametru estimat la aproape 300 de kilometri.
Se pare că Terra a văzut asteroizi și mai mari decât aceștia doi și, ce este iarăși important, este că noul record este deținut de un asteroid care s-a izbit de Terra într-un moment în care viața complexă apăruse deja.
Urmele acestui impact devastator au fost descoperite în Australia. Teoretic, mai nimic din ceea ce s-a petrecut odinioară nu mai este vizibil. Mișcarea plăcilor tectonice, precum și procesele de eroziune, au obiceiul de a distruge astfel de urme, mai ales dacă peste ele au trecut zeci sau sute de milioane de ani.
Ideea existenței acestui crater nu este una nouă. Proprietățile magnetice la Bazinului Murray, din regiunea New South Wales din Australia, sugerau existența unui impact cu un asteroid de dimensiuni gigantice. Cercetările geofizice efectuate acolo începând cu anul 2015 au confirmat ceea ce se bănuia. Iar diametrul craterului ar fi undeva la 520 de kilometri.
Specialiștii bănuiesc că asteroidul care a creat craterul Deniliquin, așa cum a fost botezat, a lovit Terra acum circa 445,2 – 448,3 milioane de ani. Asta ar explica marea extincție a vieții de la finalul Ordovicianului și începutul Silurianului. Atunci, circa 85% dintre formele de viață au dispărut, ceea ce face din acest eveniment al doilea cel mai distructiv din istoria vieții. Primul rămâne cel de acum 252 de milioane de ani, atunci când aproape 90% dintre organismele de pe Terra au dispărut în urma erupției unui super vulcan siberian.
În orice caz, lucrurile nu sunt așa clare. Unii specialiști sunt de părere că impactul a avut loc ceva mai devreme, acum circa 514 milioane de ani, perioadă care iar coincide cu o dispariție a formelor de viață, de data asta într-o proporție de 80%.
V-ați spăla cu un săpun făcut din plastic reciclat?
Polietilena și polipropilena sunt materiale plastice folosite cu precădere la crearea sticlelor, sacoșelor și a altor recipiente din plastic. Și știți foarte bine că nu sunt bune pentru planetă. Nici pentru voi nu sunt bune că, ați aflat deja, microplasticul este deja o problemă majoră.
Ideea este că am putea scăpa de ele îmbinând utilul cu plăcutul. Asta o spun niște băieți și fete, toți cercetători la Institutul Politehnic din Virgina, SUA. Ce au descoperit ei? Păi, au descoperit că, încălzind materialele amintite la o temperatură optimă care să nu permită transformarea lor în gaze, apoi adăugând niște molecule de oxigen și o ceară specială, pot transforma totul în acizi grași.
Apoi, printr-un proces numit saponificare, pot obține un săpun a cărui compoziție chimică nu este diferită față de cele obținute din grăsimi animale. Ba, anticipând reclamele care vor urma, vă putem spune că veți arăta mai frumoși și mai curați decât înainte.
Treaba asta vine la pachet nu numai cu o „gură de oxigen” pentru planetă, care mai scapă de masele plastice, ci scapă și animalele de niște sacrificii suplimentare. Partea și mai bună este că specialiștii americani au convingerea că pot extrapola procesul și la alte tipuri de materiale plastice. Numai să vreți voi să folosiți noile produse cosmetice.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
