Angajatorii au dreptul să își stabilească numărul de salariați în funcție de contextul economic, tehnologic, organizațional, în care se află la un moment dat, putând reduce numărul de salariați, prin concedierea acestora, în condițiile legii.
Astfel, în situația în care din punct de vedere organizațional, tehnic sau economic, pentru buna desfășurare a activității, angajatorul consideră că unul sau mai multe posturi de lucru nu se mai justifică în organigramă și statul de funcții, acesta are dreptul să le elimine, iar consecința suprimării postului din organigramă o constituie concedierea salariului care ocupă acel post.
Prin “reorganizarea unității”, în baza art. 65 din Codul Muncii, se înțelege modificarea structurii sale interne și orice măsură de ordin organizatoric, vizând creșterea performanțelor în activitate. Așadar, nu este necesară dovedirea de către angajator a existenței unor dificultăți economice, ce ar presupune pierderi financiare efective, ci este necesar ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activități, în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare.
În acest context legislativ, în practica instanțelor de judecată, s-a pus problema dacă pentru legalitatea și temeinicia desființării unui post nu este obligatoriu ca atribuțiile să fie eliminate din profilul societății, sau aceste atribuții pot fi redistribuite altor posturi în cadrul companiei sau pot fi externalizate.
Angajatorul este singurul care poate aprecia asupra aspectelor de oportunitate care au condus la desfiinţarea postului și hotărârea sa de eficientizare a activităţii nu poate fi cenzurată.
Angajatorul are dreptul să facă selecţia acelor posturi pe care le desfiinţează, în situaţia în care apreciază că o asemenea măsură este aptă să conducă la o mai bună desfăşurare a activităţii sale, fiind astfel liber să gestioneze politica de personal în direcţiile pe care le consideră oportune.
Preluarea unor atribuții ale postului desființat de către posturile care au rămas sau care au fost nou înființate nu fac dovada menținerii vechiului loc de muncă, ci reprezintă un mecanism de eficientizare a muncii, câtă vreme în noua organigramă nu se regăseşte nici un post care să fie caracterizat printr-o fişă identică cu cea a postului desfiinţat.
Așadar, legal, societatea are posibilitatea redistribuirii atribuțiilor unui post desființat atâta vreme cât legea nu obligă angajatorul ca, în cazul desființării unui post, atribuțiile aferente să fie eliminate și să nu poată fi preluate de alți angajați.
Totuși, atribuţiile postului desfiinţat nu pot fi repartizate în totalitate și în exclusivitate către o funcţie nou creată. Prin urmare, preluarea integrală și exclusivă a atribuțiilor postului desființat de către un nou post înființat sau chiar existent în cadrul angajatorului ar putea susține identitatea dintre cele două funcții și, în această situație, desființarea postului apare ca nefiind legală.
În situația în care la nivelul angajatorului există mai multe posturi cu atribuții identice, pentru legalitatea concedierii este necesară stabilirea unor criterii transparente și imparțiale de distincție între posturile efectuate de măsura reorganizării și criteriile profesionale pot fi aplicate ca mijloc de departajare între salariații vizați de măsura concedierii cu caracter individual.
Un articol semnat de Andrei Buga, Partner - abuga@stoica-asociatii.ro - STOICA & Asociații
0
0
