Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a reconfirmat, printr-o recentă decizie (1), câteva aspecte referitoare la obligația comercianților, în materia contractelor încheiate prin mijloace electronice, de a ”eticheta” într-o manieră explicită butonul de confirmare a comenzilor, astfel încât să nu poată exista dubii cu privire la obligațiile de plată pe care și le asumă consumatorii.
Speța vizează situația unui comerciant, proprietar al unui hotel din Germania ale cărui camere sunt disponibile pentru închiriere prin intermediul platformei online www.booking.com. În anul 2018, un consumator a efectuat o rezervare prin accesarea acestei platforme, rezultatul căutării furnizând inclusiv detaliile suplimentare referitoare la facilitățile camerei alese și la prețurile oferite de hotel pentru perioada aleasă. Consumatorul a efectuat rezervarea prin apăsarea butonului ”I’ll reserve”, iar ulterior completării datelor personale relevante a confirmat prin apăsarea butonului ”Complete booking”. Acesta nu a onorat rezervarea la data stabilită iar proprietarul hotelului a facturat tariful de anulare a rezervării în conformitate cu politicile agreate ale companiei și, deoarece plata nu a fost efectuată, a formulat o acțiune în pretenții împotriva consumatorului în cauză, acțiune dedusă judecății instanței competente din Germania.
Instanța de trimitere a solicitat CJUE să clarifice dacă, în contextul formalităților pentru încheierea contractului la distanță prin mijloace electronice, trebuie să fie luate în considerare strict cuvintele care apar pe butonul de comandă, sau toate elementele procesului de comandă online. În concret, era de stabilit dacă formularea ”booking complete” echivalează cu termenii ”order with obligation to pay”.
Prin Decizia amintită, CJUE a subliniat faptul că potrivit Directivei 2011/83 EU (2), un contract încheiat prin mijloace electronice presupune parcurgerea unui proces de comandă și implică atât obligația consumatorului de a achita prețul, cât și două obligații corelative ale comerciantului, respectiv:
- mai înainte de plasarea comenzii, să furnizeze consumatorului toate obligațiile esențiale legate de încheierea contractului și
- la momentul plasării comenzii, să informeze în mod explicit consumatorul că în acest mod își asumă obligația de a achita prețul agreat.
Referitor la această din urmă obligație, CJUE a statuat că “rezultă clar din redactarea Directivei 2011/83 că butonul de confirmare a comenzii (sau orice alt buton similar) trebuie să fie cât se poate de explicit și să informeze consumatorul în mod neechivoc că prin plasarea comenzii își asumă o obligație de plată. Nerespectarea acestor exigențe, conferă un just temei consumatorului să nu efectueze plata.”
Apreciem că relevante în acest sens sunt și Orientările privind interpretarea și aplicarea Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind drepturile consumatorilor (3) în care Comisia a statuat expres următoarele aspecte legate de butonul de confirmare a comenzilor (art. 8 alin. 2 din Directivă):
Al doilea paragraf de la articolul 8 alineatul (2) impune ca butonul folosit pentru plasarea comenzii pe site să fie clar etichetat. Indicația (eticheta) respectivă trebuie să figureze chiar pe buton sau în imediata vecinătate a acestuia. Această etichetă poate fi concepută în diferite moduri atât timp cât oferă un mesaj clar cu privire la obligația de plată ( 112): — De exemplu, noțiuni precum „cumpără acum”, „plătește acum” sau „confirmă cumpărarea” ar transmite mesajul impus prin această dispoziție. În schimb, este mai puțin probabil ca formulări precum „înregistrează-te”, „confirmă” sau „comandă acum”, precum și frazele lungi inutile care pot ascunde efectiv mesajul cu privire la obligația de plată, să îndeplinească această cerință; Această cerință se aplică, de asemenea, în cazul în care comerciantul a elaborat prezentarea informațiilor precontractuale consumatorului în conformitate cu articolul 8 alineatul (4).
Directiva folosește formula «comandă ce implică o obligație de plată» (‘order with obligation to pay’) însă conferă dreptul Statelor Membre de a permite comercianților folosirea oricărei alte formule echivalente, cu condiția ca aceasta să nu fie ambiguă din perspectiva drepturilor și obligațiilor care se nasc.
Transpunerea acestei Directive în legislația internă a avut loc prin dispozițiile OUG nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (4).
CJUE a confirmat faptul că în acele ipoteze în care legislația națională de transpunere nu prevede expres formule echivalente pentru «comandă ce implică o obligație de plată» (astfel cum este și cazul OUG nr. 34/2014 sau al speței deduse judecății instanței europene), la fel ca în cuprinsul Directivei, comercianții sunt liberi să utilizeze orice formulări, cu condiția ca din acestea să rezulte foarte clar pentru consumatori că, la momentul utilizării butonului de plasare a comenzii sau a unui buton similar, își asumă în mod ferm obligația de plată aferentă.
În aceste condiții, CJUE a precizat că în speța analizată revine instanței de trimitere rolul de a verifica dacă formularea ”booking”, pentru un consumator vorbitor de limba Germană, atât în limbajul cotidian cât și din perspectiva unui consumator rezonabil informat, atent și precaut, implică în mod necesar și sistematic asumarea unei obligații de plată. În caz contrar, instanța națională va stabili că exprimarea ”complete booking” este ambiguă și că nu poate fi înțeleasă ca o expresie echivalentă formulării cuprinse în Directivă ”order with obligation to pay”.
Așadar, această recentă decizie a CJUE, readuce în lumină importanța modului în care comercianții oferă informațiile relevante pentru încheierea contractelor prin intermediul paginilor de internet, fiind în toate situațiile necesar ca înainte de a plasa o comandă on-line, orice consumator interesat să poată citi și înțelege integral elementele principale ale contractului (caracteristicile principale, prețul total, durata contractului, condițiile de reziliere). În plus, se reconfirmă faptul că în orice situație, butonul folosit pentru plasarea comenzii pe site trebuie să fie clar etichetat, într- o manieră care să ofere un mesaj neechivoc cu privire la obligația de plată a prețului.
Note de subsol:
(1) Judgment of the Court of Justice in Case C-249/21 Fuhrmann-2 - https://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_7052/en/
(2) DIRECTIVA 2011/83/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului
(3) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52021XC1229(04)&from=RO
(4) Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 427 din 11 iunie 2014. Potrivit art. 8 alin. 2: ”(2) Dacă un contract la distanţă care urmează să fie încheiat prin mijloace electronice obligă consumatorul să plătească, profesionistul aduce la cunoştinţa consumatorului de o manieră clară şi foarte vizibilă, în mod direct, înainte ca acesta să facă comanda, informaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), o) şi p). Profesionistul se asigură că, atunci când consumatorul face comanda, acesta din urmă recunoaşte în mod explicit că această comandă implică o obligaţie de a plăti. Dacă pentru a face comanda este necesar să se activeze un buton sau o funcţie similară, butonul sau funcţia similară este etichetat/tă de o manieră lizibilă doar cu menţiunea "comandă ce implică o obligaţie de plată" sau o formulare neambiguă corespunzătoare, care să indice că a face comanda implică obligaţia de a plăti profesionistului. Dacă profesionistul încalcă prevederile prezentului alineat, consumatorul nu are nicio obligaţie în temeiul contractului sau al comenzii.”
Articol semnat de Oana Zamă – Partner (ozama@stoica-asociatii.ro), STOICA & Asociaţii.
